Nicoliță, ultima speranță a rromilor expulzați din Franța! „Ne răzbună Bănel”

Înainte de a fi decis pe terenul de fotbal, meciul Franța –
România se joacă pe tema expulzării țiganilor din Hexagon, decizie
ce a provocat un val de proteste în Europa. Aruncați ca o minge de
tenis dintr-o parte în alta, cetățenii români de etnie rromă au
ajuns să-și pună speranțele în naționala de fotbal a României. „Ne
răzbună băieții”, speră expulzații la sosirea în țară.
Aeroportul Băneasa, marți seara. Înghesuială mai mare ca de obicei.
Zeci de ziariști așteaptă un nou contingent de rromi repatriați din
Franța: 69 de persoane, dintre care zece minori. Avionul a decolat
de la Marsilia și plonjează cu aproape o oră întârziere pe deasupra
capetelor tuturor. „Hai că au aterizat!”, spune o voce, deși
precizarea e inutilă. Singurii care nu schițează niciun gest sunt
taximetriștii. Știu că nu au mușterii printre cei repatriați. „Nu
dau ăștia bani pe taxiuri. Și nici nu i-am duce, că ne țepuiesc ei
pe noi!”, explică un șofer plictitist.

„Fă,
unde-s copiii?”
Primul rrom iese timid, cu o țigară în mână. Se uită în stânga și
în dreapta și se scurge pe lângă ziduri. Refuză dialogul. Nu însă
și următorii. Un tip se oprește în dreptul camerelor aproape
neinvitat. Are un zâmbet șmecher pe față, te cumpără și te vinde
din vorbe. „Da, fraților, ce vreți să știți? Da, ne-au dat bani să
venim acasă. S-au purtat frumos cu noi. Ce am lucrat pe acolo?
Una-alta… Pe la ghene, mai strângeam și noi un fier vechi. Păi nu
trebuia să-mi hrănesc familia? Ce fotbal, nu mă interesează pe mine
de Franța – România! Hai, gata, că tre’ să plec spre Oradea! Fă,
unde-s copiii?”. Ultima propoziție e pentru nevastă.

„Cum să
nu joace Bănel? E cel mai bun”
Preda din Salonta (așa se prezintă) se oprește și el să spună câte
ceva. E tânăr, plesnește de sănătate și are un dinte de aur. Nu se
aștepta să fie întrebat de meciul de fotbal de pe 9 octombrie. Se
gândește puțin, se scarpină în cap și spune: „Normal, să bată ai
noștri. Că doar n-o să țin partea francezilor, chiar dacă s-au
purtat frumos
cu noi. Ne-au dat și bani să venim acasă”.

Vorba îi este luată din zbor de altul, mai ușor la bagaje. „Ne
răzbună Bănel, le dă două goluri și le taie fumurile. Noi nu suntem
șucăriți pe francezi, dar dacă toată lumea spune că ne… cum îi
zice mă (se uită contrariat în jur; îi sugerez… persecută), așa,
cum zici, atunci așa o fi”.
Îi spun că Bănel s-ar putea să nici nu fie convocat la meci,
darămite să mai fie și titular. Face ochii mari, de parcă i-aș fi
zdruncinat tot universul. „Cum să nu joace!? Bănel e cel mai bun.
N-ai văzut cât aleargă!?”. E ofuscat și pleacă.

„Ai
noștri sunt buni”, varianta 2008
Grupuri-grupuri, rromii părăsesc aeroportul. Trei femei încep să
țipe când văd camerele. „Lăsați-ne, ați tăbărât pe noi! Ce-am
făcut?”. Bărbații zâmbesc superior din colțul gurii. George Roșcaș
trage patru copii după el. Caută un autobuz către gară. E din
Iernut (județul Mureș). „Mi-au dat 1.000 de euro ca să plec. 600
pentru mine și pentru nevastă și 400 pentru copii. Bani buni. Nu
ne-au obligat să plecăm. Chiar am vrut să mă dau jos din avion, dar
îmi luau banii… Da’ cred că mă întorc în Franța. E bine acolo,
nu-i sărăcie, ca la noi”. Tocmai bine… poate prinde pe stadion
meciul de pe 9 octombrie. „N-avem noi bani de dat pe meciuri. Da’
aș vrea să câștige ai noștri. Băieții noștri sunt buni”. Sunt
uimit, dar îmi revin. E plecat din țară de doi ani, din 2008. Pe
atunci mai băteam pe câte cineva…

„Lanț de
aur n-am, dar pun un dinte”
Grupul se rărește. Printre ultimii iese un bătrân. Zice că-l cheamă
Gheorghiță. Pare ușor amețit și supărat. „Ne-au trimis acasă, că
suntem țigani. Ce dacă ne-au dat bani, tot bătaie de joc este. Ce,
ei nu au țiganii lor? Chiar și în naționala de fotbal”. Oare se
referă la Gignac, recunoscut pentru originile sale, sau la
jucătorii de culoare din naționala Franței? „M-aș bucura să-i batem
la fotbal. Că prea se umflă în pene francezii ăștia. Zici că sunt
unicați!”. Îl întreb dacă ar pune la bătaie lanțul de aur de la gât
pe victoria alor noștri. „N-am, tată, lanț de aur. Da’ un dinte aș
pune!”. Zâmbetul îi dezvăluie metalul din gură.
Ziariștii se împrăștie. Câțiva dintre ei își pipăie insistent
buzunarele; răsuflă ușurați, totul e OK. Patriotismul n-a murit! Pe
9 octombrie, naționala de fotbal va avea suporteri de lux. De
acasă, de la Marsilia sau chiar din jurul arenei „Stade de France”,
țiganii și-ar dori ca tricolorii să-i răzbune. Dacă nu ei, atunci
cine!?