Noi și alții

În marile ziare europene, echipa României există mai degrabă prin prisma lui Mutu și prin faptul că vom fi adversarii echipelor cu nume și cu pretenții. Altfel, e pauză. Letzigrund, pe care vom cunoaște botezul focului, e o arenă aruncată între blocuri, gen Giulești, dar de dimensiuni rezonabile, gen Ghencea, ba chiar mai  mare. Pe terasele cvartalurilor mai anină, oho!, drapelele roșii cu cruce albă, deși gazdele au pierdut deschiderea și s-au mai dezumflat.

Ce șansă bună am fi avut măcar printre locuitorii din St. Gallen! În ‘70, la Guadalajara, chitările lui Rică Răducanu și sombreroul purtat șmecherește de Dumitrache au atras publicul mexican. În 1998, la Albi, am avut o galerie zdravănă formată din locuitorii micuțului oraș, bucuroși că pot găzdui o participantă de la Coupe du Monde. Acum cu ce să atragem? Cu gardurile de la Santispark? Și să ne mai mire că aseară, la Letzigrund, apăruseră cocoșii și perucile franțuzești!