O Guriță de oxigen de la noi pentru selecționer. Cum a reușit Mitriță, jucătorul băgat în echipă de presă și de public, să țină România în cărți pentru Euro

Bravo, Guriță, bravo, federația, vorba lui Lucescu cel Bătrân. E greu de crezut, dar până la urmă singurul jucător român care a contat marți seară, în acest 1-1 al României cu Norvegia, a fost titularizat de presă și de public aproape împotriva voinței lui Contra. Selecționerul a cedat abia când n-a mai avut încotro, a epuizat toate scuzele și a ajuns cu cuțitul la os cu rezultatele naționalei.

Mitriță, cu cursele sale, cu golul de senzație, cu pasa decisivă de la faza penalty-ului, cu suflul, tehnica și viteza sa, ne-a mai dat puțin răgaz. Nouă, tuturor. Lui Contra, care-și amână demisia măcar încă o lună. Lui Burleanu și oamenilor săi, obligați să mai aștepte puțin cu lobby-ul pentru Rădoi. Lui Stoichiță, care ne va putea explica doct, în continuare, că România joacă premeditat, că golul s-a dat după o schemă îndelung exersată, că treaba merge ca unsă și nu înțelegem noi fotbalul. Mitriță ne-a dat încă puțin iluzia că suntem în cărți și nouă, prostimii din afara Casei Fotbalului, care l-am titularizat pe Mitriță și care ne răcim gura cerându-l în echipă încă de la începutul preliminariilor. Măcar noi am meritat cadoul…

Mitriță, această Lady Gaga într-o nuntă la cort, unde se ascultă CC Catch

Mitriță și acest 1-1 cu norvegienii, care ne obligă la victorie cu Suedia și cel puțin egal cu Spania în ultimele două partide din preliminarii, sunt doar spoiala de pe gard, să fim cinstiți. Am văzut pe Arena Națională, marți seara, o echipă din secolul XXI – Norvegia – și una din secolul trecut – România. De necrezut, de necrezut, nici nu ne-am fi imaginat acum 20 de ani, când Norvegia concura cu Irlanda la titlul de cea mai plictisitoare echipă a lumii, că vom trăi ziua în care nordicii să aibă posesia 60% și de două ori mai multe pase la noi acasă.

Prieteni, realitatea e că n-avem forță, îndemânare, energie. Suntem un motor Diesel într-o lume a motoarelor turbo, jucăm de Pentium III când ceilalți au ajuns pe PlayStation. Suntem anacronici, lenți, bătrânicioși, fotbalul nostru este nunta de la țară la care încă se mai pune CC Catch și se dansează brașoveanca, este coafura cu coc permanent a doamnelor îmbrăcate regulamentar, cu draperia, și a domnilor veniți la petrecere în fâșul ăla bun, lucios, de duminică.

Printre toți mesenii ăștia care beau vin la bidon, la mese de plastic puse în cort, cu orătănii plimbându-li-se printre picioare, Mitriță a părut un fel de Lady Gaga plutind suspendată deasupra stadionului, în pauza de la Super Bowl.

Sigur că putem vorbi despre penalty-ul ratat, sigur că putem invoca egalarea survenită în prelungiri. Așa e. Dar să fim iar corecți cu noi și cu fotbalul: arbitrul ne-a dat 11 metri la o fază la care n-a fost nimic, nimic, nimic. Un banal umăr la umăr câștigat de fotbalistul mai puternic și atât. Iar egalarea… Dar noi cum am egalat în Norvegia? Sorloth a egalat pe Arena Națională în al doilea minut de prelungiri, exact așa cum făcuse Keșeru astă-vară, la Oslo, pe Ulleval. Așa a fost.

P.S. Despre înjurătura lui Contra. Selecționerul l-a înjurat de mamă pe Pușcaș când atacantul a ratat penalty-ul. Pușcaș, cel mai bun vârf al nostru, autorul a 5 goluri în aceste preliminarii. Știam deja că selecționerul are zilele numărate. Dar cred că, până la urmă, Contra s-a băgat singur într-o situație fără ieșire. Palma primită de la Mitriță, pe care l-a evitat atâta timp… Înjurătura urâtă, golănească, la adresa unui jucător de-al său… Asta nu se face. Nu se MAI face. În alte părți, antrenorii și-au dat demisia pentru mai puțin de atât.