Olanda ne dă fiori!

Kuyt e Bănel al olandezilor. Joacă pe același post la națională și e responsabilul cu munca. Între 2001 și 2006 a jucat 179 de meciuri consecutiv la cluburile la care a fost!

Primul meci al lui Van Basten ca selecționer, în 2004, a coincis cu debutul lui Kuyt. După patru ani, Kuyt îl răsplătește: a contribuit la două goluri cu Italia, iar ieri a deschis scorul cu Franța. De fiecare dată și-a sărutat soția și fetița înainte de meci, la marginea terenului. Un ritual care îi poartă noroc. Dar jocul Olandei nu prea ține de noroc. Olanda a avut posesia mingii 60% din prima repriză și a pasat cu 50% mai mult decât francezii. Golul vine firesc: corner perfect Van der Vaart, cap Kuyt de lângă Malouda (minutul 9).

Dar Van Basten lasă spectacolul pentru partea a doua. Când la 1-0 înlocuiești „zidul” Engelaar cu ofensivul Robben, creezi fotbal. Cu Van der Vaart, Sneijder, Robben, Van Nistelrooy și Kuyt, apoi Van Persie pe teren simultan îți vine să le treci un gol din oficiu doar când le pronunți numele. Dar nu e nevoie. Îl dau „rezervele”. Centrare Robben, reluare Van Persie, Coupet inutil (59). Culmea, francezii atacau. Henry lobează aiurea singur cu Van der Sar (54), apoi deviază totuși în poartă centrarea lui Sagnol (71). Bucuria e mai scurtă însă decât întârzierea trenurilor elvețiene: Robben îl umilește din nou pe Coupet, din unghi (72), iar Sneijder încheie definitiv conturile.

4-1 și Gallas își acoperă fața. Nimic mai potrivit la cât de slab joacă francezii. Dar ce facem noi? Își mai aduce aminte cineva cum i-am bătut în preliminarii? Are vreun sens să ne rugăm să bage Van Basten rezervele cu România? Baftă, Pițurcă!

de prezențe are Van der Sar la turneele finale ale CM sau CE, cu una mai mult decât Dennis Bergkamp