OPINIE | 10-le Nadiei sau 10-le purtat de Hagi, pătate cu noroi de ziua în care am luat 10. O poveste adevărată, care poate fi principala explicație a dezastrului: „Al tău e aranjat, lasă să-i promovăm și pe ai noștri”
Ne dorim generații de 10 la echipa națională, nu care să ia 10. Ne amăgim că avem viitor, ne batem cu pumnul în piept, bazându-ne doar pe Academia Hagi și pe rezultatele naționalei de tineret. După calificarea trupei lui Rădoi la Euro am crezut că visul urât s-a terminat. Și vedeam cum curg calificări la turneele finale, la toate vârstele, cum vom privi din nou mândri meciurile mari din Champions League, cu români implicați în ele. Ziua de miercuri ne-a deschis însă ochii. Nu s-a schimbat nimic, iar viitorul este la fel de rău ca prezentul și ca trecutul apropiat sau poate chiar mai rău! Generația lui Ianis Hagi, Radu și Pușcaș este o excepție, care nu reflectă nivelul de pregătire al juniorilor din România, care nu reprezintă rezultatul unor proiecte pe termen mediu și lung. Este pur și simplu o întâmplare, iar dacă cei care conduc fotbalul se culcă pe-o ureche liniștiți, înveliți de această generație, se îngroapă în minciună și ipocrizie. Dintre naționalele care miercuri au jucat la Under 17, doar Irlanda de Nord a luat 5 goluri, iar la nivelul Under 19 nimeni nu a pierdut atât de sever ca băieții care au îmbrăcat, fără să merite, un tricou pe care ar trebui să și-l cumpere din magazine.
Vina nu este a celor care au jucat. Este foarte clar că mulți dintre ei nu trebuiau să fie acolo. Mulți vor ajunge ospătari sau bucători, probabil. Vina este a celor care îi antrenează la cluburi, ai celor care aleg oameni care să facă selecția și mai ales a celor care îi selecționează. Am auzit multe povești care m-au oripilat, legat de cât de profesionist se lucrează la acest nivel de vârstă. De la „m-au chemat la națională, deși nu mai jucam fotbal de 6 luni”, la „antrenorul unei grupe de juniori era șoferul celui care conducea clubul”. Sunt povești reale, spuse de oameni cu credibilitate, dar care nu vor să intre în conflicte, divulgând nume. Sunt de înțeles, pentru că un singur om nu se poate lupta cu un sistem bolnăvicios și cu interese care depășesc zona fotbalistică.
O poveste recentă m-a făcut să-mi dau seama că viitorul fotbalului este în mâinile unor oameni care n-au cum să-i facă bine. Mi-a spus-o un om care dorea să ajute un puști ce se remarca meci de meci în străinătate. Face parte din copiii care au început fotbalul în altă țară, purtați de visul de mai bine al părinților, ori cei care au fost duși de părinți să încerce să-și facă o carieră în afara României, scârbiți de nedreptățile de la noi. La întrebarea de ce nu este selecționat la naționalele de juniori un copil care joacă cu regularitate într-o țară cu fotbal mai bun ca al nostru, răspunsul a venit ca o lovitură peste ceafă. „Al tău e aranjat, lasă să-i promovăm și pe ai noștri”, a fost răspunsul sec al unuia dintre cei care ar trebui să se ocupe de monitorizarea și selecția corectă a juniorilor. Cu această atitudine și asemenea idei n-avem nicio șansă cu cei care știu că trebuie să fie corecți cu fotbalul, pentru ca fotbalul să-i răsplătească.
Când selectăm pe pile și interese, acesta este răspunsul pe care trebuie să-l primim. 10-le Nadiei sau 10-le purtat de Hagi au fost pătate cu noroi de ziua în care am luat 10 și vor fi în continuare, dacă cei care țin în mâini destinele fotbalului juvenil nu vor înțelege că o echipă națională nu este o vitrină de magazin, unde se pune doar marfa care nu trece, dar trebuie vândută.