Selecționerul nostru drag, Edi Iordănescu, duce politica FRF pe noi culmi. Marketing mult prin cuvinte frumoase și rezultate care tind spre zero.
N-am jucat la Helsinki atât de rău cum a fost cu Bosnia în deplasare, dar nici n-am impresionat. Un meci obișnuit care nu ne ajută deloc.
Edi Iordănescu ni s-a confesat doct, la conferința de presă, despre mentalitate de viitor. Asta pentru că nu am câștigat cele trei puncte. Deși, spune el, am jucat mai bine. Și ne mai cere răbdare.
Și, cel mai deranjant, că e nedreptățit și sub presiune. Dar cum trebuie să fie un antrenor de echipa națională într-o astfel de situație? Lucescu, Tata Puiu, Angelo Niculescu pe vremuri, Ștefan Kovacs și alții mergeau liniștiți la meci, cu cafeaua în mână și erau preocupați de trabuc sau de ce ciorbă prepară soția acasă pentru cei mici?
Ești selecționer, ești sub presiune! Și medicii au aceeași problemă, se trezesc dis-de-dimineața și au cazuri de rezolvat, medicii, mecanicii de locomotivă, femeile de serviciu, jurnaliștii. Toți suntem sub presiune, de ce trebuie să-l compătim pe selecționerul Edi Iordănescu?
Lumea uită, dar reamintesc: Edi Iordănescu este acolo, antrenor, pentru că 6 alți omologi au refuzat și el a acceptat. Nu l-a dus nimeni cu pistolul la tâmplă sau nu s-a aflat până acum.
În general dacă te apuci de un job trebuie să muncești, ceea ce nu-i contestă nimeni asta lui Edi Iordănescu, și să duci la îndeplinire niște obiective.
Dacă nu se poate, să se retragă. Dacă nu să vorbească mai puțin. Asta că e nedrepățit după 7 meciuri cu adversari modești și că acum avem mentalitate de viitor reprezintă poleiala realității.
Realitate care spune că suntem tot acolo unde am fost și acum un an, și acum doi ani, și când a venit „ciudatul” ăla de Daum și a legat o sfoară de autocar spunându-le: „Hai să vedem dacă putem să mişcăm autocarul împreună!”.
Nu l-am mișcat, dar ceea ce contează acum e „mentalitatea de viitor”. Hai România!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER