OPINIE | „Jocul nostru nu a diferit prea mult de cel din perioada Daum”. Răzvan Toma scrie despre Danemarca – România

Gata, am terminat cu preliminariile pentru a 21-a ediție a CM. Ultimul joc, la care ne gândeam la start că va fi unul de care pe care pentru calificare sau baraj, a fost pentru noi un „amical”. De fapt, un „amical” mai special, pentru că rezultatul lui are o anumită importanță în clasamentul FIFA și totodată poate da un zvâc moralului jucătorilor pentru viitoarele confruntări. Așa cum era de așteptat, gazdele ne-au dominat, pentru că pentru ele partida avea miză, pentru a fi sigure de baraj aveau nevoie de victorie. De altfel, la finele celor 90 de minute, a putut fi citită pe chipul antrenorului Hareide starea de îngrijorare.

Precum o lege a lui Murphy, atunci când n-avem nevoie, arbitrajele ne devin favorabile. Aytekin, cel atât de urât în capitala Franței, a fost de treabă cu noi. A anulat danezilor un gol valabil, ne-a iertat de mai multe cornere și lovituri libere. Cât despre eliminarea aplicată lui Ganea a fost meritată. În aceeași combinație a intrat și norocul, care altă dată ne-a întors spatele, iar acum ne-a ajutat să egalăm, la una dintre puținele noastre faze ofensive care totodată nu spunea nimic, în care o lovire greșită a mingii de Țucudean s-a transformat într-un asist de toată frumusețea din care Deac a izbutit să înscrie. Era cât pe-aci ca și Tătărușanu să apere penalty-ul lui Eriksen. Iar danezii au ratat ocazii clare cu aceeași seninătate cu care le-am ratat noi la poarta lor acum 14 ani, în meciul decisiv pentru preliminariile pentru Euro 2004, cu Urs Meier erou nedorit. Altfel, jocul nostru, în afara unui sensibil plus de dezinvoltură, nu a diferit prea mult de cel din perioada Daum.

Aceleași dificultăți la construcție, la păstrarea mingii, ca și la finalizare. Să privim însă și partea plină a paharului: nu am pierdut, ba am scos un egal pe terenul unui adversar mai bun ca noi, am marcat, am egalat în condiții de inferioritate numerică, Contra a avut inspirația să-l introducă pe Țucudean și să joace astfel cu doi atacanți, ceea ce a ajutat vizibil ofensiva. Felicitări și danezilor, cărora acest egal doar le-a creat ceva fiori reci, fără însă a-i împiedica să meargă la baraj. Și au meritat să meargă acolo, iar dacă se vor ajunge în Rusia, vom avea satisfacția platonică de a nu fi pierdut în fața unei calificate.