Echipa națională pleacă joi spre Priștina pentru primul meci din Liga Națiunilor, cu Mircea Lucescu selecționer. De la conferința de presă în care a fost numit în funcție și până azi, reputatul tehnician nu a oferit nicio declarație. Nici vreun mesaj scris, prin intermediul FRF. Zero cuvinte pentru suporteri. Nu a mai apărut nici măcar interviul video clasic deja, pe care selecționerii anteriori îl ofereau, pentru FRF TV, în primele zile după reunirea lotului.
Mircea Lucescu este primul selecționer din ultimul deceniu care procedează așa la o acțiune a echipei naționale. Victor Pițurcă în 2015, apoi Anghel Iordănescu, Christoph Daum, Cosmin Contra, Mirel Rădoi și Edi Iordănescu, antrenori din generații și cu personalități diferite, toți au acceptat, într-un format adaptat disponibilității lor, comunicarea. Dialogul cu jurnaliștii, declarații, o conferință sau măcar utilizarea canalelor de comunicare FRF.
Dacă abordarea lui Mircea Lucescu s-ar fi regăsit la oricare din cei de mai sus, încă de la prima acțiune din mandat, am fi asistat la o cruciadă mediatică. De cele mai multe ori am avut-o oricum, dar nu mai contează. Însă, în cazul lui Lucescu, nimeni nu spune nimic! De parcă nimeni nu consideră nefiresc, în spațiul public, faptul că poate cel mai așteptat personaj în fotbalul românesc din istoria lui modernă alege să nu interacționeze, cumva, cu milioanele de români. De ce?
Trăim o situație neașteptată și nejustificată. Neașteptată pentru că, până la numirea ca selecționer, Mircea Lucescu a fost prezent în ultimele luni la o sumedenie de podcasturi, a apărut în emisiuni tv, a oferit declarații până și prin parcări, după meciurile pe care le-a urmărit din tribună. Mai mult decât atât, Mircea Lucescu nu s-a consacrat ca un personaj opac, ba chiar a fost uneori reactiv în spațiul public atunci când s-a simțit nedreptățit, criticat, atacat.
Să fii așteptat „ca pe americani”, să fii primit cu entuziasm și emoție, apoi să fii plasat într-o ipostază mesianică pentru prezentul și viitorul fotbalului românesc, dar să nu întorci o vorbă spre suporteri și să ignori totul – e nejustificat! Și nu, teoria că Lucescu e concentrat și prins în activitatea de la lot nu rezistă nici măcar o secundă drept argument.
Se perpetuează percepția că Mircea Lucescu a coborât din fotbalul mare și foarte mare spre realitatea mediocrității noastre. Din multe unghiuri, e o realitate, nu doar o percepție. Însă atitudinea lui de acum nu este nicidecum una firească în ecosistemul fotbalului înalt din care s-a rupt, la senectute, ca să întoarcă fobalului românesc ajutor și experiență.
Să pui trei propoziții pe un carton care să însemne în social media mesajul tău pentru fani și jucători, să oferi măcar o declarație când jurnaliștii au venit la primul antrenament al naționalei, să accepți cel puțin un interviu pentru FRF TV care să iasă, ca o interfață controlată, spre toți ceilalți stakeholderi ai tricolorilor (presă, microbiști, sponsori, lumea fotbalului românesc) – acestea țin de obligația unui selecționer, nu sunt mofturi.
În acest tablou suprarealist, în care mai toți par orbiți de Lucescu, de personalitatea și de prestigiul lui ample, când nimeni nu întreabă nici măcar „de ce”, ajungem implicit să nu avem nici măcar un crâmpei de dezbatere pe marginea selecției făcute de Il Luce.
Tocmai de aceea, pe baza evidențelor, în urma informațiilor obținute în exclusivitate din culise și verificate, formulăm azi întrebări. La care Mircea Lucescu va alege poate să răspundă măcar la Priștina, în conferința de presă oficială dinaintea meciului cu Kosovo, pe care e obligat de UEFA să o onoreze. Ori la interviurile deținătorilor de drepturi tv, unde iarăși e obligat să fie prezent. Sau poate le va refuza și pe acestea, acceptând varianta unei sancțiuni financiare și gata!
Formulăm întrebările pe care orice alt selecționer al României din ultimul deceniu le-a primit, firesc, la prima acțiune a lotului. Ține de sănătatea fotbalului să întrebăm. Dacă ne iluzionăm cu proiecția unui Mircea Lucescu omniscient, omnipotent și căruia i se poate ierta orice chiar și înainte de a fi întrebat măcar, atunci asta nu ne va face bine. Nici nouă, celor care lucrăm prin fotbal, nici echipei naționale. Și nici lui Mircea Lucescu.
În criza atacanților români în care se prelungește și în care a poposit Mircea Lucescu, Daniel Bîrligea are în acest sezon 7 goluri la care a contribuit în cele 11 meciuri jucate. Patru goluri marcate, trei pase de gol. În medie, a contribuit la un gol pe meci, pentru că are 644 minute jucate.
Nu e vorba de contestat prezența la lot a lui George Pușcaș, Denis Drăguș sau Denis Alibec, pentru că, până la urmă, nimeni nu l-a obligat pe Mircea Lucescu să cheme doar trei atacanți și nu patru, spre exemplu. Cu atât mai mult cu cât unul dintre meciuri e acasă, cu Lituania. Dar de ce lipsește tocmai cel mai în formă atacant român, Daniel Bîrligea, din lot?
Când Denis Alibec are doar 97 de minute jucate, cumulat, în trei meciuri pentru Farul Constanța, fără gol marcat? Când George Pușcaș are un gol marcat în 179 de minute strânse pentru nou-promovata Bodrumspor?
Nu e firesc să adresăm aceste întrebări, repet, fără a contesta locul celorlalți atacanți convocați, ci pentru a înțelege toți criteriile selecționerului, viziunea lui? Cum va arăta naționala României, până la urmă, plecând de aici?
Indiferent dacă juca puțin sau nu juca deloc la nivel de club, după intervenția chirurgicală, Ianis Hagi a fost mai mereu determinant când a apărut în tricoul României. Golul victoriei pentru calificarea la EURO 2024 din meciul cu Israel de la Budapesta, gol și două pase de gol cu Andorra, gol în 34 de minute pe teren cu Columbia, penalty scos cu Slovacia la EURO pentru egalarea și, astfel, calificarea din grupe.
Prin mobilizarea lui exemplară și prin calitățile specifice, Ianis poate schimba un joc, chiar și când intră de pe bancă. Acesta este, în mod sigur, unul din motivele pentru care Mircea Lucescu l-a convocat acum, după cum ProSport a anunțat în exclusivitate AICI că se va întâmpla. Dar la fel de sigur este și faptul că această convocare reprezintă, în același timp, un vot de încredere. O mână de ajutor pe care Mircea Lucescu i-o oferă, într-un moment dificil, unui jucător pe care vrea să se bazeze pe termen mediu și lung. Și e firesc să fie așa!
Rămân însă întrebările, iar Mircea Lucescu ar fi făcut lucrurile mai ușoare dacă ar fi răspuns: de ce nu a beneficiat de un vot de încredere similar și Alex Cicâldău, spre exemplu? Sau lui Adrian Rus? Sau lui Tudor Băluță, care, după problemele medicale și-a revenit și, față de Ianis, Rus și Cicâldău, are chiar minute în acest start de sezon în campionatul Poloniei? De ce nu a fost Tudor Băluță nici măcar pe lista preliminară a stranierilor?
Dacă sunt rațiuni tactice în spatele acestor decizii, dacă există motive de viziune asupra dinamicii echipei, de ce nu le explică Mircea Lucescu și de ce e singurul selecționer din ultimul deceniu care beneficiază de acest „bilet de voie”, când el este tocmai unul dintre cei mai prestigioși și experimentați?
De ce Mircea Lucescu a comunicat colaboratorilor că renunță la convocarea lui Alex Mitriță, mesaj ajuns inclusiv la Universitatea Craiova, deși inițial și-a manifestat intenția de a-l chema pe oltean și de ce apoi s-a răzgândit din nou și l-a convocat?
Dacă oricărui selecționer de până la Mircea Lucescu i s-ar fi sugerat convocarea unui jucător de către un personaj din fotbalul românesc, nu cred să fi existat ceva care să poată opri iureșul din spațiul public.
Este adevărat că fundașul Iulian Cristea a fost convocat în urma sugestiei antrenorului său de la club, Ioan Ovidiu Sabău?
Cum a ajuns Marius Corbu în lotul lărgit al naționalei, după cum a anunțat Mircea Lucescu la publicarea listei finale pentru această acțiune, câtă vreme tânărul și talentatul fotbalist e totuși rezervă la APOEL Nicosia? Iar în cele 6 partide din preliminariile cupelor europene disputate de clubul său în această perioadă el a jucat, cumulat, doar 45 de minute? Unde și când a fost monitorizat de Mircea Lucescu? Sau i-a fost doar sugerat?
Om de bază al naționalei U21 a României în actualele preliminarii, Corbu are toate argumentele, până la urmă, să fie în acest lot lărgit al naționalei de seniori. Nu acesta e subiectul. Dar la fel sunt toate argumentele pentru a adresa aceste întrebări, la fel cum ar exista toate argumentele ca Mircea Lucescu să le accepte.
De ce, spre exemplu, nu a fost nici măcar pe lista preliminară a stranierilor Alexandru Mățan, locul 6 în topul celor mai bine cotați fotbaliști români în acest moment, potrivit transfermarkt, care joacă și o face destul de bine în MLS?
Sunt întrebări firești, pe care toți selecționerii le-au primit și le-ar fi primit. La care, cei mai mulți, au și răspuns.
Convocat pentru meciurile cu Kosovo și Lituania, portarul Horațiu Moldovan a refuzat să se prezinte la lot și, potrivit FRF, „a anunțat staff-ul tehnic că își dorește să rămână la echipa de club pentru a-și câștiga postul de titular”.
De ce nu se întreabă nimeni cum își poate câștiga Moldovan postul de titular la Sassuolo câtă vreme Serie B nu are programate meciuri pe durata acestei perioade FIFA?
Sursele noastre din anturajul echipei naționale confirmă că Mircea Lucescu avea de gând să îl titularizeze pe Moldovan în cel puțin unul din meciurile cu Kosovo și Lituania. A preferat Moldovan antrenamente la Sassuolo în dauna unui meci oficial pentru națională, într-o competiție care ne poate ajuta să mergem la Mondial?
Care e poziția lui Mircea Lucescu față de această situație? FRF anunță că „selecționerul Mircea Lucescu a înțeles situația portarului român”. Va mai fi convocat Horațiu Moldovan? Este acesta un fragment dintr-un mod de lucru acceptat de noul selecționer? Ce ar trebui să înțeleagă suporterii? Dar ceilalți tricolori?
La conferința în care a fost prezentat ca selecționer, Mircea Lucescu a spus că „nu poți să faci o echipă națională puternică cu 12 sau 15 jucători luați din toate colțurile lumii” și că își dorește o națională pe nucleul jucătorilor din Superliga.
Declarația nu a fost dezbătută deloc, deși discrepanța dintre nivelul valoric de azi al Superligii și standardul fotbalului performant la nivel continental duce clar în sens invers. Spre dezideratul unei naționale cu cât mai mulți stranieri care activează la un nivel cât mai înalt. Mergem, totuși, pe mâna lui Mircea Lucescu și ne uităm la lotul convocat pentru meciurile cu Kosovo și Lituania.
Până la refuzul lui Horațiu Moldovan aveam doar 9 jucători din competiția internă, acum sunt 10. Dintre aceștia, patru nu au șanse reale la titularizare, cel puțin nu acum (Cristea – foto sus, L. Popescu, Târnovanu, Artean). Și-a dat seama Mircea Lucescu de faptul că e imposibil curând să ai o națională puternică a României pe nucleu din Superliga?
Culmea, avem în lot 15 jucători luați „din toate colțurile lumii”. Din Anglia până în Emiratele Arabe Unite, din Italia până în Scoția, din Polonia în Arabia Saudită și din Turcia în Spania, via Qatar.
Altă declarație a lui Mircea Lucescu de la numire: „Din lotul pentru aceste două meciuri, cu Kosovo și Lituania, nu vor lipsi jucătorii tineri, cei mai buni de la echipa de tineret. Dar cu posibilitatea de a juca și la tineret”.
Când și cum va integra acești tineri Mircea Lucescu, dacă naționala U21 e angrenată în preliminariile pentru European cu meciuri decisive și în septembrie, și în octombrie, iar naționala de seniori începe deja în martie drumul spre Mondial? Știa Mircea Lucescu de acest conflict de calendar?
A acceptat ca fiind prioritar obiectivul naționalei U21 de a se califica la Europeanul de tineret în fața obiectivului naționalei de seniori de a integra tinerii de talent cu ocazia Ligii Națiunilor (singura oportunitate) astfel încât ei să devină variante de încredere în preliminariile pentru Mondial?
Cum se explică faptul că 8 din cei 25 de tricolori convocați de Mircea Lucescu sunt trecuți de 30 de ani iar asta mai ales în perspectiva Mondialului 2026?
Cu fiecare nou selecționer din ultimul deceniu, milioane de români au avut curiozitățile firești. Jurnaliștii au încercat să primească răspunsuri pentru tribune. Cum vă doriți să joace naționala? Veți schimba sistemul de joc? Cum a fost întâlnirea cu jucătorii în cantonament? Care sunt primele impresii, după primele antrenamente? Acum… tăcere. Și de o parte, și de alta.
Are legătură această abordare din partea lui Mircea Lucescu și cu faptul că e tot mai frământat de gândul de a renunța deja, la capătul Ligii Națiunilor, în noiembrie, la misiunea de selecționer al României?
ProSport a scris în exclusivitate despre acest scenariu AICI, iar Lucescu a împărtășit aceste neliniști mai multor apropiați și colaboratori în ultima perioadă. A preferat Mircea Lucescu să refuze orice formă de dialog pentru a nu consolida astfel construcția unor așteptări iluzorii legate de durata angrenării lui în acest proiect? La fel cum a preferat să nu își aducă din foștii colaboratori în staff și să declare, încă de la numirea în funcție, că „a făcut tot posibilul ca să NU accepte postul”?
Cum crede Mircea Lucescu, prin prisma experienței lui vaste, că receptează jucătorii naționalei aceste mesaje? Și cum apreciază că vor impacta ele încrederea grupului la începutul unui drum care are drept obiectiv calificarea la Mondial?
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER