Acest meci amical, diseară România – Bulgaria în Ghencea, mi-a amintit de o întâmplare neobișnuită trăită în perioada adolescenței, după un „amical” între naționalele celor două țări.
Era în toamna lui 1981, când reprezentativa noastră urma să dea ultimul asalt pentru a accede la „Mundialul” din Spania, mai având de înfruntat Ungaria la Bucureşti şi de două ori Elveţia.
Înainte însă, am avut programat un meci amical cu Bulgaria, disputat la 9 septembrie (chiar de ziua lor națională) şi găzduit de marea arenă denumită pe-atunci „23 August”, plină cu aproximativ 50.000 spectatori, printre care s-a aflat şi subsemnatul.
Partida a fost lipsită de spectacol, chiar enervantă pentru noi, nu atât pentru că „tricolorii” au pierdut (1-2), ci pentru modul în care au jucat, prevestind eșecul care avea să urmeze, prin ratarea a încă unui turneu final.
Mult mai interesant, chiar inedit, a fost însă ceea ce s-a întâmplat după cele 90 de minute. Fiind aglomeraţie mare, am considerat, împreună cu prietenii care mă însoţeau, că e mai bine să mergem pe jos ceva mai mult, pentru a lua autobuzul spre Drumul Taberei (acolo unde locuiam) în condiţii mai lejere.
La un moment dat, în apropierea Foişorului de Foc, surpriză!, componenţii naţionalei bulgare, îmbrăcați în treninguri în roşu cu alb, se deplasau în grup, înconjuraţi cu simpatie de pâlcuri de microbişti români, care nu le purtau vreo fărâmă de pică pentru că ne bătuseră. Iar ei erau foarte volubili, unii dădeau autografe pe programele de meci, alţii strângeau mâinile amical.
Eu am dat mâna chiar cu autorul golului victoriei lor, Kostadin Kostadinov. La un moment dat, în staţia din faţa Foişorului şi-a făcut apariţia un autobuz 137, care mergea în Drumul Taberei.
Am luat startul cu cei de lângă mine pentru a nu-l scăpa. Ajuns înăuntru, am constatat cu mare surprindere că şi fotbaliştii bulgari au făcut acelaşi lucru, urcând cu toţii în acelaşi autobuz!
„Hotel Dorobantii?” – a întrebat unul dintre ei, vrând să se asigure că puteau ajunge cu acel mijloc de transport la Hotel Dorobanţi, locul unde erau cazaţi. Aflând că da, a zis „dobre” (adică, bine), şi s-au aşezat cu toţii, ca nişte călători obișnuiți, în zona burdufului.
Plamen Nikolov şi Grigor Grigorov s-au proptit pe barele suport, iar ceilalţi în jurul lor.
Mai lipsea să-i văd că încep să composteze bilete… Însă n-au făcut-o (noroc însă că n-au venit controlorii…). Toţi cei din autobuz ne uitam uimiţi la ei, în timp ce ei ne zâmbeau prietenos.
Și, într-adevăr, în momentul în care au zărit hotelul Dorobanţi, l-au rugat pe şofer, care aştepta la stop, să le deschidă uşile. Ceea ce s-a şi întâmplat şi duşi au fost.
Pot spune că astfel am trăit ceva aproape unic, pentru că nu în fiecare zi ai parteneri de călătorie într-un mijloc STB (ITB pe-atunci), o echipă naţională de fotbal.
09.09.1981 Bucureşti: ROMÂNIA – BULGARIA 1-2 (1-0) amical
Stadion: „23 August”. Spectatori: 50.000. Marcatori: Balaci (43pen) – Ioncev (57), K.Kostadinov (73). Arbitru: Vourakēs (Grecia).
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER