Numele acestei țări – Macedonia de Nord – a ridicat o mulțime de polemici. De aceea se impune o scurtă prezentare istorică și geografică.
Așadar, Macedonia de Nord, Severna Makedonija în limba ei oficială, este o republică din penisnula Balcanică, în sud-estul Europei, desprinzându-se din fosta Iugoslavie în 1991, când și-a declarat independența.
A devenit membră a ONU în 1993, dar, ca urmare a unei îndelungate dispute cu Grecia pe tema numelui de Macedonia, a fost admisă sub denumirea provizorie de Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei. Abia pe 12.02.2019 și-a schimbat numele în cel actual, după cum fusese prevăzut într-un acord internațional.
Are o suprafață de 25,713 km² și o populație de 2.075.301 locuitori. Se învecinează cu Albania, Serbia, Bulgaria, Grecia și Kosovo, neavând ieșire la mare. Capitala e la Skopje, care este și cel mai mare oraș. Moneda este Denarul macedonean.
Are două limbi oficiale, macedoneană și albaneză. Aceasta deoarece din punct de vedere etnic, macedonenii reprezintă 64, 2% din populație, iar albanezii 25,2.
Alte minorități: turci 3,9%, țigani 2,7%, sârbi 1,8%, 0,8% bosniaci și 0,5% aromâni. Creștinismul ortodox este religia majoritară, alcătuind 64,7% din populație. Diverse alte confesiuni creștine alcătuiau 0,37% din populație.
Musulmanii cuprind 33,3% din populație, Macedonia de Nord are a cincea cea mai mare proproție de musulmani în șările din Europa, după Turcia (96%), Kosovo (90%), Albania (60%) și Bosnia-Herțegovina (45%). Cei mai mulți musulmani sunt etnici albanezi, turci sau țigani, existând și puțini macedoneni musulmani.
Numele țării provine din denumirea grecească Makedonia, numit de la locuitorii acestui teritoriu, „makedones”, care derivă din greaca veche de la „makednos”, care însemna „înalt”, „ridicat”. Probabil că venea fie la faptul că erau înalți, fie de la faptul că locuiau în munți. Au apărut apoi tot felul de teorii care se află în dezacord cu această ipoteză.
Problema numelui țării a fost una care a ridicat multe probleme. Spre deosebire de noi care n-am avut nici cea mai mică supărare când a apărut Republica Moldova, grecii nu au avut aceeași abordare atunci când a apărut Republica Macedonia.
După al Doilea Război Mondial, istoricii din Macedonia comunistă au început să definească triburile locale din antichitate aflate în zona actualei Macedonii de Nord drept daco-moesice. Obiectivul principal al cercetării lor istorice era sprijinirea ideii unei presupuse identități paeonice pe teritoriul țării. Actuala țară corespunde aproximativ cu vechiul regat din antichitate numit Paeonia, care se afla în vecinătatea nordică a vechiului regat al Macedoniei, de-aici termenul de „paeonic”.
#FlagOfTheDay #FOTD The flag of North Macedonia in use since 1995.#NorthMacedonia #national #flag pic.twitter.com/2XmgEVRb2z — Balthazar Lawson (@BalthazarLawson) October 10, 2019
#FlagOfTheDay #FOTD The flag of North Macedonia in use since 1995.#NorthMacedonia #national #flag pic.twitter.com/2XmgEVRb2z
— Balthazar Lawson (@BalthazarLawson) October 10, 2019
Istoriografia macedoneană iugoslavă susținea că posibila legătură între macedonenii nordici actuali și cei antici este în cel mai bun caz accidentală. După independență însă, comunitatea științifică din noua republică a început să conteste acele postulate.
Noile idei denumite „antichizare” au început să promoveze o politică identitară menită să fondeze o națiune, bazându-se pe o presupusă etnogeneză directă între macedonenii de astăzi și cei antici.
După venirea la putere în 2006, dar mai ales în contextul refuzului NATO de a invita țara să adere în 2008, guvernul VMRO-DPMNE a urmat o poziție de „antichizare” ca mijloc de presiune împotriva Greciei, precum și în scop de construire a unei identități naționale pe plan intern.
Astfel, s-au ridicat statui ale lui Alexandru cel Mare și Filip al II-lea prin mai multe orașe din țară. În plus, multe elemente de infrastructură publică, cum ar fi aeroporturi, șosele și stadioane au fost botezate după numele acestora.
Aceste acțiuni au fost receptate ca provocări deliberate în Grecia vecină, exacerbând disputa și amânând și mai mult aderarea țării la NATO și UE. De aceea, au apărut critici atât de pe plan intern, cât și din partea diplomaților europeni.
Dar după acordul de la Prespa, această abordare a fost parțial anulată în 2016 de noul guvern SDSM al țării. Conform acordului de la Prespa, ambele țări au recunoscut că înțeleg contexte istorice și patrimonii culturale diferite prin termenii „Macedonia” și „macedonean”.
Încă de la desprinderea de Iugoslavia, în 1991, Grecia nu a acceptat existența unui stat ce purta o denumire pe care o considera parte a patrimoniului său cultural. Într-un acord temporar din 1995, Grecia a acceptat să recunoască independența țării și să permită aderarea ei la ONU sub denumirea de Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, denumire care să apară în actele internaționale.
A continuat însă să blocheze aderarea țării la NATO și UE timp de încă un deceniu și jumătate.
Amintitul acord de la Prespa a înlocuit acel acordul temporar din 1995, punând capăt conflictului, soluția găsită fiind ca Republica Macedonia să își schimbe denumirea în Macedonia de Nord.
El a fost semnat la 17 iunie 2018 într-o ceremonie la nivel înalt în satul grecesc de frontieră Psarades de pe Lacul Prespa, de cei doi miniștri de externe, Nikola Dimitrov și Nikos Kotzias în prezența prim-miniștrilor, Zoran Zaev și Alexis Tsipras, precum și a reprezentanți ONU, SUA și UE.
După ceremonie, Tsipras și omologul său macedonean au trecut granița în partea macedoneană a Lacului Prespa pentru un dineu în satul Oteševo, un gest simbolic, fiind prima dată când un șef de guvern grec a intrat în Republica Macedonia după independenței ei din 1991.
Retragerea vetoului Greciei a avut ca rezultat aprobarea de către UE, la 27 iunie 2018, a începutului negocierilor de aderare a țării, inițial în așteptarea ratificării acordului.
tomaLa 5 iulie 2018, acordul de la Prespa a fost ratificat de parlamentul Macedoniei cu 69 de voturi pentru. La 11 iulie 2018, NATO a invitat Macedonia să înceapă negocierile de aderare pentru a deveni al treizecilea membru al alianței.
Intrarea în vigoare a acordului a fost însă un proces mai îndelungat. Mai întâi de partea Macedoniei care a ținut un referendum consultativ pe această temă la 30 septembrie, unde 91% din alegători din cei 37% prezenți au votat pentru, dar el nu a fost validat din cauza neîntrunirii cvorumului de 50%. Ne amintim că au fost și unele proteste pe străzile marilor orașe ale țării.
Astfel, dezbaterea a intrat în parlament, care putea modifica Constituția cu votul a două treimi din parlamentari, adică 80 din cei 120. La 19 octombrie 2018, această majoritate a fost obținută și procesul a fost demarat, modificarea constituției fiind aprobată la 11 ianuarie 2019, cu condiția ratificării de către Grecia.
După ce a cerut și a obținut un vot de încredere al Parlamentului, prim-ministrul al Greciei, Tsipras, a continuat cu ratificarea, pe care a obținut-o la 25 ianuarie 2019, cu un vot la limită: 153 pentru, 146 împotrivă, și o abținere.
La 6 februarie 2019 a fost semnat la Bruxelles protocolul de aderare a Macedoniei de Nord la NATO, ratificat de Parlamentul grec la 8 februarie.
La 12 februarie 2019, ca urmare a ratificării sale de către ambele state, a intrat în vigoare Acordul de la Prespa, denumirea constituțională a Republicii Macedonia devenind astfel în mod oficial Macedonia de Nord, care, la 27 martie 2020 a devenit cel de-al 30-lea stat membru al NATO.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER