CLASAMENT GRUPA E – preliminarii CM 2018
Pentru mândria „Generației de Aur”, care scotea capul în fotbalul mare, după victoria cu Danemarca, din 1989, pentru toți suporterii care au plâns la calificarea „furată” de nordici în ultimul minut al partidei din 2003, pentru a uita de coșmaruri precum Gravesen sau Urs Meier, pentru validarea actualei generații și a lui Cristoph Daum și pentru că ne-am săturat să vorbim de Mondialul din urmă cu 20 de ani, ca fiind ultimul la care am participat!
Pentru toate acestea, România trebuia să învingă Danemarca! Să scăpăm o dată de un potențial complex nordic și să mai fim o dată în viață mai fericiți decât danezii, care sunt în topul fericirii între popoarele lumii. Poate cel mai cunoscut danez din istorie, Hans Christian Andersen, s-a făcut celebru cu povestea „Rățușca cea urâtă”. Ei bine, meciul cu Danemarca a fost și pentru a fugi de statutul de „Rățușcă cea urâtă” a grupei, echipa ce pierdea urmând să primească interzis și la visat.
Foto: Dan Tăuțan – Mediafax
Al treilea sistem al lui Daum
Daum a fost din nou surprinzător. Din geanta sa nemțească cu partituri tactice a mai scos una, după 4-3-3 și 4-2-3-1. A jucat un 3-4-1-2, cu Benzar și Latovlevici în benzi, Pintilii închizător, Marin un soi de „box-to-box”, iar Stanciu în spatele lui Keșeru și Chipciu. Da, Chipciu revenea pe postul unde a fost încercat, fără mulți sorți de izbândă, și la Steaua. Practic, sistemul nostru de joc era aproape în oglindă cu cel al danezilor. Și ei tot cu trei oameni pe linia de fund, dar parcă mai mobili la mijloc decât noi și doar cu Cornelius aruncat între fundași, Eriksen fiind pe unde dorea el.
„Lungă și p-adoua”, Benzar cel mai periculos român, Keșeru exasperant
Începem cu multă precauție, dar apare prima ocazie. Marin trage de la 18 metri, prea slab însă pentru Schmeichel (4). În noul sistem, ne bazăm mult pe aportul fundașilor centrali la faza ofensivă. Chiricheș și Toșca încearcă să dea start atacurilor. Niciunul nu prea arată că s-ar simți bine în această postură. Urcă cu mingea până aproape de mijlocași o aruncă la bătaie. Un fel de „lungă și p-adoua”, vorba lui Hagi. Nu câștigăm aproape niciun duel la cap, dar Stanciu, Pintilii și Marin culeg mingile respinse de fundașii danezi. Toșca e ezitant, iar a doua nesigurață e aproape să ne „coste”. Ankersen îi fură mingea și trimite periculos în fața porții, dar Săpunaru e acolo (15). Respirăm ușurați, dar ne enervăm la culme după trei minute. Flancul drept funcționează bine. Benzar centrează la milimetru, dar Keșeru pune latul defectuos, chiar dacă e singur în careul mic și cu poarta înfață (18). Aceeași fază se reia în minutul 25. Același Benzar, aceeași centrare pe jos și același Keșeru în fața porții, dar de data asta nu mai ajunge mingea.
Tot stadionul cântă și se simte în glasul fanilor ce mult a trecut de la ultimul campionat mondial. E dorința de a vedea ceva ce a fost interzis două decenii, dar în teren punem greu mingea jos și ne împărțim posesia cu danezii. Benzar este clar cel mai periculos dintre „tricolori”. Mai pune o minge „pe tavă”, în fața porții, dar Stanciu n-o poate lovi cum se aștepta și balonul trece iar pe lângă.
Eriksen și Jorgensen ne „îngheață” cu ocaziile lor
Danezii nu atacă foarte des, dar suntun permanent pericol. Atacantul Cornelius e ca un taur între fundașii noștri, care n-au nicio șansă când protejează mingea. Din fericire îi fură mingea cam de fiecare dată, dar pericolul vine și din flancuri. Durmisi centrează, dar Eriksen e bun cu noi și trimite peste poartă, singur cu Tătărușanu, din careul mare (43).
Cu Stanciu „sărit” parcă de majoritatea mingilor, Keșeru și Chipciu zbătându-se ca niște pești pe uscatul de lângă Marea Moartă și mingile aruncate mai mult la „ce-o fi”, România nu începe bine repriza a doua și parcă pierdem și posesia, și centrul de greutate al terenului, iar odată cu acestea pierdem și speranța celor din tribune. Rămân să cânte doar galeriile, după ce șutul lui Eriksen din careu se lovește de Chiricheș (47), iar Jorgensen trimite mingea agonizant de aproape de poarta noastră, după o bâlbâială în careu (51). Noi dăm semne de viață doar printr-o lovitură liberă a lui Stanciu, care ocolește însă poarta lui Schmeichel jr. (49).
Final în corzi și cu gust amar
Vine însă minutul 63 și publicul prinde iar viață. Chipciu e blocat de portarul danez, iar pe teren intră Alibec. Sunt aplauze și speranțele reîncep, alimentate de vârful Stelei, semn că e unul dintre puținii tricolori ce inspiră încredere în atac. Nici Alibec, nici Rotariu nu aduc însă un plus. Căile spre poarta daneză devin tot mai întortocheate, nordicilor le place jocul încâlcit și, probabil și rezultatul egal, iar jucătorii lui Daum pun piciorul pe minge tot mai rar, pe măsură ce se apropie finalul. Se face o liniște ce sperie, la ocazia mare a lui Vestergaard, după o fază fixă, tipic nordică (81). Mai scăpăm însă o dată, dar finalul e acru.
Ajungem să ne apărăm în ultimele minute, de parcă am avea ce apăra. Așteptăm un 0-0 și Jorgensen ne mai iartă o dată, ratând incredibil (88). Am sperat în zadar că seara de 26 martie ne va aduce încă o amintire plăcută cu danezii, dar n-a fost așa. Lui Daum nu i-a ieșit nici acum tactica, iar în Rusia e greu să ajungi dacă bați doar Armenia în grupă.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER