Războiul steagurilor

Desfășurat în memoria lui Marian Cozma, amicalul Ungaria – România părea a fi cel mai pașnic meci din istoria confruntărilor directe. Cu toate acestea, incidentele nu au lipsit.

Câteva fluierături răzlețe la începutul imnului României, întețite pe finalul acestuia din cauza faptului că s-ar fi apelat la varianta extinsă a lui „Deșteaptă-te române!”, au fost singurele incidente din debutul partidei. În acel moment, pe stadion se aflau 25.000 de maghiari și numai 60 de suporteri români.

Românii au cedat primii
În minutul 25, în sectorul rezervat fanilor tricolori și-au făcut apariția 50-60 de suporteri gălăgioși, mulți dezbrăcați până la brâu. Cu ei au adus și o hartă a României, pe care era scris anul 1919. Oficial, anul înființării echipei Universitatea Cluj, neoficial, anul premergător semnării tratatului de la Trianon (în 1920 s-au stabilit granițele succesoare ale Austro-Ungariei).

Fanii maghiari au afișat și ei o hartă a Ungariei mari, de aici pornind conflictul. Incitați, românii au aprins torțe, pe care le-au aruncat pe teren. Trupele speciale au intervenit imediat, dar pentru ca lucrurile să nu degenereze, s-a negociat ascunderea celor două drapele. După zece minute de parlamentări, primii care au cedat au fost românii.

Lucrurile nu s-au calmat în acel moment, pentru că fanii recalcitranți au fost la un pas să se ia la bătaie cu cei pașnici, care le-au reproșat comportamentul. „Nu știu cum au ajuns cei care au venit ultimii în sectorul în care se aflau fanii care cumpăraseră bilete prin federație“, a spus la final Ionuț Lupescu.