Răzvan Lucescu:** „E frustrant!”
Finalul amicalului pierdut miercuri de România, la Timișoara,
0-2 cu Israel, l-a găsit pe selecționerul Răzvan Lucescu aproape
resemnat. Echipa experimentală a tricolorilor, lipsită de șapte
titulari, a fost clar dominată, la toate capitolele, de o națională
pe care n-a mai învins-o din 1995 (2-1 în preliminariile
Europenelor din Anglia).
Mai gravă decât această înfrângere fără semnificații în vreo
campanie de calificare e însă lipsa de valoare arătată miercuri de
mulți dintre jucătorii cărora antrenorul tricolorilor le-a oferit o
șansă de a pătrunde în cercul naționalei.
„Să îi
batem pe bieloruși, albanezi și bosniaci”
Domnule Lucescu, înaintea meciului invocați o victorie,
pentru ca naționala să aibă liniște în campania premergătoare
debutului preliminariilor. Un prim obiectiv ratat…
Nu e cel mai bun început de an pentru echipa națională și, orice aș
spune acum, poate fi interpretat drept scuză. Nu caut asta. Regret
mult această înfrângere. E frustrant și doare. Trebuie să găsim
însă cauzele și mai ales trebuie să găsim resurse pentru a merge
mai departe.
Cu cât la sută trebuie îmbunătățit jocul echipei pentru a
avea șanse reale de calificare?
Nu știu dacă se pune problema așa. Eu am o altă perspectivă decât
cea a voastră, a jurnaliștilor. Nu e vorba de procente aici. E
vorba, dacă vreți, de efectiv. Ne-au lipsit împotriva Israelului
cel puțin cinci jucători de bază. Asta se simte. Nu suntem, din
păcate, o națională atât de puternică încât să nu se observe
imediat când lipsește cineva.
La cine vă referiți când spuneți că a
lipsit?
Dacă ne raportăm la ultimele meciuri, oricine își poate da seama.
În primul rând căpitanul, Chivu. Raț e un fotbalist care e de bază.
Din centru ne-au lipsit Apostol și Ghioane. Cristi Tănase e un alt
jucător care poate aduce plusuri. Și ar mai fi.
Mutu?
În următoarele luni vom vedea ce va fi. E un capitol despre care
știți bine că nu discut.
Cu cei amintiți poate am fi bătut Israelul. Dar mai
departe?
Păi, mai mult ce vrem? Să îi batem pe bieloruși, pe albanezi, pe
bosniaci. Iar cu Franța să încercăm să scoatem cât se poate de
mult.
„O zi de
pregătire e prea puțin”
Ce v-a supărat cel mai tare în jocul de
miercuri?
Sunt nemulțumit pentru că nu marcăm. Din trei ocazii, trebuia să fi
înscris măcar un gol. La jocurile internaționale, eficiența e
determinantă.
V-au supărat atacanții?
Ineficiența, da.
Neimplicare? Neputință?
Nu pot reproșa lipsa atitudinii ori a determinării. Sunt alte
cauze. Mulți dintre fotbaliștii noștri nu sunt încă în competiție,
spre deosebire de adversarii care au meciuri în picioare. Asta s-a
simțit. Nu vreau însă, după cum am spus, să vorbesc prea mult
despre toate acestea. Tot ce zic poate fi interpretat ca o scuză.
Și nu asta caut.
Ați vorbit, imediat după meci, și despre faptul că nu ați
avut decât o zi la dispoziție pentru discuțiile cu
jucătorii.
Sunt regulile UEFA și ne supunem. Asta nu înseamnă că nu e prea
puțin pentru a lucra serios. Gândiți-vă însă că mulți dintre
jucători s-au văzut luni prima dată unii cu alții!
Se poate vorbi și despre o lipsă de
omogenitate.
Se poate vorbi despre multe, dar noi trebuie, în condițiile date,
să formăm un grup puternic, gata să se bată pentru
calificare.
Florescu,
un câștig pentru națională
Cât de obiectivi sau de subiectivi sunt cei care vă tot
repetă că nu aveți cu cine?
Aria de selecție e una redusă, asta e o realitate. Echipele la care
evoluează acum fotbaliștii noștri nu sunt neapărat de top. Acesta
este un alt lucru cert. Dar, în orice condiții, noi trebuie să
luptăm pentru a ne atinge obiectivul propus.
Plusuri după acest joc?
Florescu poate fi un câștig pentru echipă. La primul lui meci a
intrat destul de bine. Revenirea lui Tamaș poate fi considerată
iarăși un lucru bun. În ciuda înfrângerii cu 2-0, organizarea din
joc a fost mulÂÂÂÂÂÂÂțumitoare. Adversarul nu și-a creat multe
ocazii la poarta noastră, dar a profitat de două greșeli
individuale.
Publicul?
Au fost mai mulți suporteri decât mă așteptam.
Vă temeți de reacțiile ce vor urma după acest
joc?
M-am obișnuit cu ele. Nu pot spune că nu îmi creează disconfort,
dar am încetat să mă gândesc și să sper că nu vor mai exista.
Tot înainte de meci spuneați că victoriile aduc victorii.
Suntem în momentul în care și înfrângerile trebuie să aducă
victorii.
Nu îmi place să pierd. Un antrenor trăiește oricum cu ultimul
rezultat. La echipa de club vine imediat un alt meci… Ieși
dintr-o stare, te conectezi la alta. Înfrângerile sunt mai lungi la
echipa națională.
Și victoriile?
Victoriile sunt toate la fel. Frumoase.
2 înfrângeri a
suferit Răzvan Lucescu în cele opt partide disputate până acum pe
banca naționalei: 0-5 cu Serbia și 0-2 cu Israel
Nu-mi place să pierd. Un antrenor trăieste oricum cu ultimul
rezultat. Iar la națională înfrângerile sunt mai lungi decât la
club. O zi de pregătire e prea puțin pentru a lucra serios. Mulți
dintre jucători s-au văzut abia luni prima oară! E vorba de
efectiv. Ne-au lipsit cel puțin cinci titulari. Nu suntem așa
puternici încât să nu se observe dacă absentează cineva
Răzvan Lucescu, antrenorul României