Retragerea căpitanului, șansa lui Gardoș!

Vestea retragerii lui Chivu de la națională a zguduit fotbalul
românesc. La 30 de ani, căpitanul a anunțat că renunță la
„tricolor”, după două turnee finale europene (2000 și 2008) și fără
să fi ajuns să joace la o Cupă Mondială.

Decizia lui Chivu, anunțată printr-o scrisoare trimisă la FRF, l-a
uimit pe Emeric Ienei, antrenorul care l-a titularizat pe fundaș la
Euro 2000. Deși regretă pierderea căpitanului, reputatul antrenor
crede că selecționerul poate avea soluții. „Vorbind metaforic,
antrenorul trebuie să-și închipuie că pe Chivu l-a lovit trenul, că
nu mai este. Se pot găsi jucători care pot fi mai eficienți, dar
asta timpul o să decidă. Gardoș este un jucător talentat și poate
reprezenta o soluție pentru că are potențial”, a spus fostul
tehnician al Stelei și al naționalei.

„Va lipsi
caracterul lui puternic”

Ienei a făcut și o caracterizare a fundașului interist la
națională. „Chivu nu a fost un talent mare, dar prin muncă și
inteligență a dominat naționala timp de zece ani. O să ne lipsească
mult, a fost un jucător foarte important pentru noi, dar probabil
că accidentările și problemele din vestiar l-au făcut să ia această
decizie”.

Sursele ProSport susțin că jucătorul lui Inter ar fi dorit încă de
anul trecut să renunțe la națională, după accidentul suferit la
cap. „Din acel moment, prioritățile s-au schimbat pentru el”,
susțin apropiați ai săi. Refulările sale, de pe teren sau de la
conferințele de presă, au confirmat că în sufletul său se dădea o
bătălie. Iar din această luptă, sacrificată a ieșit naționala.
Ieri, cu Chivu titular, Inter a învins Catania cu 3-1, în ultima
etapă din Serie A. Cristi mai are Cupa Italiei, după care intră în
vacanță. Deja foștii lui colegi din națională se pregătesc să dea
piept cu Bosnia, Brazilia și Paraguay.

Nu m-a surprins prea tare,
având în vedere cum se comporta Cristi în ultimul timp. A lăsat la
o parte ceea ce îl interesează mai puțin, echipa
națională
Ioan Sdrobiș, primul antrenor al lui Chivu

2000
– După ce debutase într-un amical cu Cipru cu un an în urmă, Chivu
joacă primele meciuri oficiale direct la Euro, unde și marchează
primul gol în 3-2 cu Anglia

2001
– E căpitan în premieră la un meci de calificare la CM cu Georgia,
2-0 pentru tricolori la Tbilisi
– Locul 2 în grupa pentru Mondial, după Italia, pierde barajul cu
Slovenia

2002
– Marchează cu Bosnia în preliminariile Euro 2004, 3-0 la
Sarajevo
– Lipsește cu Luxemburg din cauza unei accidentări, singura absență
însă în preliminarii

2003
– Devine din nouă căpitan, după retragerea lui Gică Popescu
– Ajunge la meciul 30 la națională și se transferă la AS Roma

2004
– Marchează al treilea său gol, într-un amical în Scoția
(3-2)
– S-a accidentat la degetul de la picior, oficial la tenis cu
piciorul, neoficial căzând pe scări la o petrecere

2005
– Ratează calificarea la CM 2006, locul 3 în grupă după Olanda și
Cehia
– Joacă în doar șase meciuri din 12 din campania pentru
Mondial

2006
– E titular și căpitan în una din ultimele mari victorii ale
României, 1-0 în amicalul cu Spania

2007
– Se califică la Euro 2008 câștigând grupa în fața Olandei
– În vară se transferase de la Roma la Inter

2008
– Nu trece de grupe la Euro, deși facem două egaluri cu Franța și
Italia, pierzând cu Olanda
– E titular în toate trei partidele

2009
– Ratăm calificarea la CM 2010
– Lipsește la ultimele meciuri ale lui Pițurcă, revine cu Lucescu
-În Serbia e eliminat, singurul roșu la națională

2010
– Se accidentează la cap
– E suspendat în primul meci din preliminarii, egalul cu Albania,
revine la egalul cu Belarus și înfrângerea din Franța

2011
– N-a jucat niciun meci la națională, rămânând cu 75 de selecții,
trei goluri și 50 de banderole de căpitan
-Își anunță retragerea oficială

Scrisoarea de retragere a lui Chivu de
la echipa națională

„În viața mea a sosit un moment destul de greu la care m-am gândit
mereu cu teamă, pe care nu-l mai pot amâna. Cariera de jucător sub
steagul României a luat sfârșit. Vârsta, accidentările,
intervențiile chirurgicale la care am fost supus în ultimii ani mă
împiedică să lupt pe mai multe fronturi. Odată cu această decizie
se încheie una dintre cele mai importante etape din viața mea și
acum, când privesc înapoi, simt mândrie, onoare și recunoștință. Am
fost, sunt și voi fi cât voi trăi unul dintre cei mai înfocați
suporteri ai echipei naționale a României, al cărei căpitan am avut
onoarea să fiu. 12 ani am fost parte din familia naționalei
României, am avut privilegiul să înscriu goluri sub steagul
României, să joc fotbal cu imnul nostru răsunându-mi în minte și să
alerg până la ultima fărâmă de energie pentru mândria românilor
mei. Am făcut-o din toată ființa, ca sportiv și ca român. Mi-e greu
să mă opresc din acest drum, însă știu că nu voi înceta niciodată
să fiu român, să susțin sportivii și fotbaliștii români și să fiu
cel mai mare fan al echipei naționale. Inima mea bate pentru țară
și pentru familia mea și asta nu se va schimba niciodată,
indiferent de vârstă sau de starea de sănătate. Aș vrea să le
mulțumesc din tot sufletul tuturor celor care m-au sprijinit în
cariera de jucător al echipei naționale, antrenorilor, colegilor,
echipei, Federației Române de Fotbal, suporterilor, familiei,
soției mele și celor două fetițe ale noastre, pentru acești 12 ani
care mi-au schimbat viața.
Hai România! Să fim mândri că suntem români!

Cristian Chivu, român și jucător de fotbal