Ridicați-vă!

Cea mai neagră seară din istoria recentă a naționalei a
continuat cu cea mai urâtă noapte. Important e ce aduc zilele
următoare.

Nici nu se fluierase bine finalul meciului de la Belgrad și au
început șezătorile. Nici n-am avut timp să digerăm acest 0-5 că a
început o desfășurare fără precedent de forțe a unor oameni dornici
să hăcuie un altul, căzut la pământ. Pe trei posturi diferite au
defilat Iancu, Dragomir, Becali, Borcea și Mititelu. Ce era mai
ușor să faci la scorul ăsta? Prin telefon, la miezul nopții, a fost
o veritabilă Congregație a Ipocriziei. Oameni vorbind teoretic
despre eșecul dureros al României, dar practic încercând doar
răzbunări personale. O miză mare, naționala, transformată în
diverse mize de doi lei. Unul a povestit cum învingeam Serbia cu
Pantilimon și Bucur titulari.

Altul i-a apreciat pe sârbi că în sfârșit a găsit și el un
stadion unde nu se strigă „Mitică la pușcărie”.
Cel de-al treilea i-a ridicat omului care trișa la cazinouri
statuie pentru că, deh, pe vremuri avea și el cu cine să facă și
transferurile la Steaua, și convocările la națională. Cel mai mare
mincinos din fotbalul mondial a găsit la rându-i explicația
incredibilă pentru care – simultan – naționala e la pământ, iar
spectatorii nu mai vin la Dinamo și, culmea!, pe el nu-l implică
nicicum. În fine, olteanul are una și bună: Costea, unica
explicație pentru care, citez, următoarele trei calificări le vom
rata.

Adio
dependența de
patroni

Unii au suferit, unii s-au bucurat de fapt pentru că, vezi
Doamne, au avut dreptate. Voi crede întotdeauna mai repede în
lacrimile lui Lucescu decât în dreptatea atotputernicilor.
Răzvane, e bine. Faptul că i-ai supărat pe TOȚI e un bun punct de
plecare! Recunosc, am și eu îndoielile mele în privința unor
convocați sau, mai bine zis, a viitorului unor convocați. Dar una e
să dezbați o selecție pe criterii obiective, alta e să te lamentezi
din motive subiective. Deocamdată am pierdut doar un meci, nu un
război. În urmă cu doi ani, Serbia pierdea cu Kazahstan și Belgia
și făcea egal cu Armenia și Finlanda. Sârbii au ratat Euro
2008.

Și umilințele pot ajuta

În istoria oricărei echipe există momente de cotitură. În
preliminariile actuale pentru Mondial, Croația a luat cinci goluri
de la Anglia. Argentina a încasat șase de la Bolivia. Belgia a luat
cinci de la spanioli și patru de la bosniaci. E urât, dar e
momentul în care se strâng rândurile, nu se scot ochii.

Mandatul lui Lucescu jr începe de fapt astăzi. Sau mă rog, joi,
după meciul cu Feroe. Cert e deocamdată că naționala a scăpat de
dependența de patroni. Dacă elimină și vedetismele, cu orice risc
față de orice nume!, face al doilea pas major. Cine nu vrea să
joace la națională, nu trebuie să ia cartonașe să fie suspendat.
Poate fi pur și simplu neconvocat, chit că îl cheamă Mutu sau
Chivu. Iar cine preferă nopțile în discotecă, de ce să-l reținem de
la ele? Apoi vom vedea cu adevărat cine trebuie să fie la
națională.

Sârbii au ieșit sâmbătă pe străzi cum o făceam noi în anii 90.
Ne va veni și nouă rândul din nou. Poate cu Răzvan Lucescu sau
poate că nu, vom vedea. Dar sigur nu cu Iancu și Mititelu făcând
convocările sau Becali și Borcea pe bancă. Baftă, Răzvan! Hai
România!