România liberă

Tricolorii și-au recuperat pofta și demnitatea, reușind o revanșă încurajatoare în fața Lituaniei.Răzvan înseamnă în primul rând entuziasm. Și mai înseamnă sânge proaspăt. Nu am aflat aseară dacă s-a născut o mare echipă, dar cu siguranță am aflat că avem un nou spirit.

Mai întâi a fost curiozitatea. Aceea de a vedea cum poate, din câteva cioburi de glorie, să restaureze un tânăr o stare pe care o pierdusem pe drumuri europene. Este încă prea devreme pentru concluzii, dar, printre rănile de pe tibii și sângele care a curs din scalpul lui Apostol, am înțeles că măcar avem din nou curaj și foame.
Răzvan și-a lucrat primul „unsprezece” din mandat în primul rând cu jucători care vor. Sau, în cazul unora, care vor din nou. Pe acest fond, al lipsei de omogenitate, primele minute sunt cumva timide, ca ale unui elev scos la tablă pentru prima dată. O ocazie provocată de o centrare în fața porții a lui Tănase și apoi douăzeci de minute de luptă surdă cu robotul fără sentimente reprezentat de Lituania. Gazdele, aplică rețete la minut, cu mingi lungi și bătaie aprigă pe fiecare balon angajat spre careul lui Coman. România pare un ardelean care, înainte să taie se gândește de trei ori.

Ce departe pare Clujul…

Inevitabilul numit valoare se întâmplă însă după o bară nimerită de Marica (28). Cu Apostol, Mara și Tănase în spatele lui Ciprian nu se putea să nu ne iasă până la urmă. Servit de Mara, atacantul trimite un șut la colț, ca o viperă pe care le-am strecurat-o acum noi lor pe sub tricouri pentru dezastrul de la Cluj. Lituania presează în partea a doua ca un barbar blond și lipsit de acuratețe, care lovește cu barda într-un scut al inteligenței, dar ocaziile se succed la poarta cealaltă, rod al unor combinații spectaculoase. Totul se încheie cu zâmbetul pe buze pentru noi și cu o ridicare din umeri din partea gazdelor. Panglica a fost tăiată, iar voalul inaugurării a căzut. Doamnelor, domnișoarelor și domnilor, asta este România pe care ne-a pregătit-o Răzvan Lucescu!