Sânmărtean, de ce nu poți să întinerești? România – Ungaria 1-1. Tricolorii au ratat victoria pe final

Știe cineva o rețetă sigură de întinerire? A avut vreun cititor acces la vreun secret de stat și ar putea oferi informații confidențiale despre un proces de regenerare celulară care să transforme un bărbat adult, în vârstă de 34 de ani, într-un adolescent plin de energie? Dacă da, suporterii de fotbal din România propun ca, pentru început, poțiunea secretă să fie folosită pe un jucător. Numele lui e Lucian Sânmărtean și reprezintă speranța ușor trecută a fotbalului românesc.

România – Ungaria nu e de obicei un meci recomandat anxioșilor. Atunci când un astfel de joc începe cu un haos de nedescris în tribune, cu valuri de gaze lacrimogene lansate de jandarmi și de agenți de pază mult prea zeloși, e nevoie în teren de bărbați puternici, capabili să se adapteze la atmosferă și la duelurile aspre, în care apărătorile se îndoaie periculos. Acești curajoși țin echilibrul fizic, însă dacă adversarii au venit să se apere aglomerat, sperînd să dea lovitura pe o contră, e nevoie și de câțiva fotbaliști inteligenți, capabili să speculeze la maximum orice nesincronizare.

Pe Național Arena, în fața unei echipe solide a Ungariei, România l-a avut pe Sânmărtean în rolul bărbatului care poate rezolva o situație în care energia celorlalți nu este suficientă. La 34 de ani, mijlocașul care cu fiecare meci jucat se apropie, din păcate, de retragere, era probabil singur om din stadion – Gică Hagi nu a venit la meci în semn de protest față de încarcerarea lui Gică Popescu – care putea să vadă demarcarea rapidă a lui Raț în spatele apărătorilor maghiari și să și trimită mingea perfect pentru fundașul stânga. Ce a urmat va putea fi revăzut până la turneul final din 2016 pe canalele de știri: Raț a centrat pe jos, Chipciu a tras un om după el, iar Rusescu, singur în mijlocul careului, a înscris golul după care România tânjea.

După 66 de minute în care a valsat, a dansat salsa, foxtrot, cha-cha și alte dansuri de societate printre fundașii maghiari pe care uneori i-a și dat cap în cap, Sânmărtean a fost înlocuit. În așteptarea unei formule de întinerire miraculoasă, Pițurcă nu-l poate ține mai mult pe teren. La schimbare, „Sânmărtean, Sânmărtean!”, s-a auzit în tribune mai tare decât „România, România!” și la fel de tare ca „Hagi, Hagi!” în 1999.

Cu Sânmărtean, România și-a regăsit plăcerea uitată de a se uita la meciurile naționalei, dar din păcate lucrurile frumoase durează puțin. Fără numărul 17 pe teren, echipa lui Pițurcă a părut un aparat de jucat fotbal, cu reglaje aproximative, cu multă energie mecanică, însă fără inspirație. Ungurii au căutat tot mai insistent găurile mari lăsate de Chiricheș pe partea dreaptă, iar în minutul 82 au obținut egalarea dintr-o lovitură liberă de la 22 de metri. Ținut la distanța regulamentară de spuma de ras din sprayul arbitrului, zidul nu a sărit suficient la șutul lui Dzsudzsak , iar Tătărușanu a ajuns prea târziu în colțul porții.

România – Ungaria s-a terminat 1-1, însă prezența naționalei la Euro 2016, unde se califică toate echipele din Europa mai puțin pescarii din Feroe și bucătarii din Andorra și San Marino, nu poate fi pusă la îndoială. Vom merge în Franța, nu vă faceți griji, însă cei care și-au închipuit după victoria din Grecia că vom fi șefii grupei s-au înșelat.