Nicolae Stanciu e jucătorul român cu poate cea mai consistentă devenire ca fotbalist în ultimul deceniu. În mijlocașul cu tehnică sclipitoare a crescut un luptător generos, lider autentic, eficient defensiv pe rigorile fotbalului modern.
Căpitanul României lui Edi Iordănescu, debutant la națională în martie 2016 cu Anghel Iordănescu. Titular cu banderolă în toate cele 10 meciuri fără înfrângere ale naționalei din drumul spre EURO 2024.
De 1 decembrie, Ziua Națională a României, confesiunea lui Nicolae Stanciu la „Dialoguri fără vloguri” e un dar de suflet pentru românii pe care naționala i-a făcut din nou mândri și fericiți. Dincolo de secretele calificării și dezvăluirile emoționante de azi, în exclusivitate pentru ProSport, Nicolae Stanciu e un patriot cu fapte.
S-au șters ultimele frânturi de confetti, cum percepi acum calificarea României, la ceva timp dar și la distanță de România?
Am ajuns la club, au început meciurile, dar abia acum realizez mai bine ceea ce am reușit. Știam că sunt momente pe care nu le voi uita niciodată, dar acum înțeleg cât de importantă e această calificare și pentru noi, și pentru fotbalul românesc. Au fost mulți ani de eșecuri, să spun așa, acum suntem iarăși mândri! Vom purta mereu în inimi faptul că am scris o pagină de istorie pentru România și că ne-am calificat fără înfrângere. Eu mă simt împlinit pentru că am văzut toată țara bucurându-se. Am simțit că le-am adus românilor iar speranța și bucuria în suflete.
Te-ai trezit în vreuna din dimineți gândindu-te că totul a fost doar un vis?
Când am ajuns la hotelul nostru, după meciul cu Israel, mă gândeam că parcă nu e real ceea ce s-a întâmplat. Pur și simplu nu știam cum să reacționez, deși eu am fost la EURO 2016, dar parcă trecuse prea mult timp. Nu mi s-a întâmplat să visez noaptea că nu s-a întâmplat calificarea, cel puțin nu încă (surâde).
În calitate de căpitan, ai avut vreun mesaj pentru colegi după meciul cu Elveția?
Am considerat că e o sărbătoare și prefer să îl trimit acum, când ne-am mai liniștit puțin. Atunci, pe Arena Națională, am trăit clipe de neuitat, apoi am ieșit împreună cu familiile, iar la final ne-am îmbrățișat toți. Am simțit că deja erau nerăbdători parcă să vină luna martie, să jucăm iar la națională! E lucru mare!
Păi atunci hai să vedem acum mesajul!
Sunt mândru de voi, de tot ce am realizat împreună și de familia pe care am construit-o împreună! Știți că aveți în mine un prieten adevărat și sunt alături de voi oricând aveți nevoie. Iar la EURO, trebuie să fim și mai buni!
Cum te-au primit saudiții, după această performanță?
Am văzut cu adevărat că se bucură de ce am realizat! Dincolo de faptul că m-a felicitat toată lumea, au făcut și un tort special, simțeai că e o bucurie reală din partea lor, că sunt fericiți.
Cât de schimbată e liga saudită în 2023 față de 2019, când ai avut prima experiență acolo?
Chiar mi se pare total diferit! Din toate punctele de vedere. În mod evident, liga e mult mai puternică, sunt adversari și coechipieri de clasă mondială. Etapă de etapă am impresia că joc în fotbalul european, acesta e adevărul!
Simți că eu un plus real, pentru tine, inclusiv în perspectiva EURO 2024, faptul că liga a crescut iar tu zi de zi te pregătești cu Cosmin Contra, adică la un ritm de mare performanță?
Mister și staff-ul lui mă ajută extraordinar de mult, da! Completat cu faptul că săptămână de săptămână joc împotriva unor jucători uriași, e foarte eficient, dincolo de sentimentul special. Acum sunt mult mai bun și mai pregătit față de cum eram când jucam în China! Felul în care lucrează mister, nivelul antrenamentelor, mă ajută enorm!
Simți că avântul generației U21 de la EURO 2019 a fost poate prea mare la început, în mandatele Contra și Rădoi? Că a fost nevoie de o perioadă de adaptare a așteptărilor lor la naționala de seniori și tocmai asta a contat și pentru calificarea la EURO 2024?
E destul de greu de spus, ce știu este că diferența dintre naționala de seniori și cea de tineret este una mare. Știu asta inclusiv din proprie experiență. Ce s-a petrecut acum, la echipa națională, e formarea și sudarea unui mix aș spune. Suntem azi o familie în care ai și membri mai tineri, dar și unii mai în vârstă puțin. Și sunt convins că familia asta are un viitor frumos. Pentru că potențialul de creștere, din toate punctele de vedere, e uriaș!
Care a fost pentru tine cel mai greu moment din preliminarii?
Pentru mine, senzația după 1-1 cu Israel la București. O dezamăgire pe care am văzut-o și la colegi, pentru că am fi vrut așa de mult să bucurăm cei 50.000 de români de pe stadion. Eram afectați, dar ne-am întărit tocmai din acel moment. Bine, au contat mult și discuțiile pe care le-am avut între noi după acel meci. Rezultatul a fost că după 3 zile am arătat și mai puternici și am învins Kosovo!
Dar care ai simțit că a fost cel mai greu moment pentru echipă? Tot după remiza cu Israel?
Atunci și cred că și după meciul cu Belarus, 0-0 în Ungaria. Poate mai mult după 1-1 cu Israel totuși, pentru că după Belarus știam în sinea noastră că depindem încă doar de noi, că avem un meci decisiv cu Israel, că suntem pregătiți să facem orice pentru calificare, suntem la mâna noastră.
Ce s-a schimbat la Nicolae Stanciu ca om între decembrie 2015 și decembrie 2023, iernile dinaintea Europenelor?
Îmi dau seama că încă eram poate un copil atunci, gândește-te că nici nu debutasem încă la echipa națională, avea să fie abia în martie 2016! Dar, dincolo de vârstă, multe nu cred că s-au schimbat. Am rămas același om. Și cu dorința uriașă de a reprezenta România.
Dar ca fotbalist?
Eu spun că acum sunt un jucător mai bun. Mult mai bun chiar, maturitatea și experiența fac diferența în comparația asta.
A contat în a-l înțelege și mai bine pe selecționerul Edi Iordănescu faptul că lucrasei cu selecționerul Anghel Iordănescu?
Cu siguranță!
Nici n-ai ezitat!
Deși sunt antrenori cu stiluri diferite, la unele lucruri parcă îl văd pe domnul Anghel Iordănescu. Sunt foarte, foarte mândru că am avut șansa să lucrez cu dumnealui și să știi că am învățat enorm de la ambii! Sper să lucrez cât mai mult cu mister Edi, o consider o șansă!
În această campanie, printre critici și atacuri, reacția lui Viorel Moldovan după 1-1 cu Israel, când a declarat că nu vrea să vadă România la EURO, că nu merităm, a fost cea care te-a afectat cel mai mult?
Nu vreau să mai comentez, Gabi… Pentru mine a fost și rămâne o legendă a României, la fel ca toți fotbaliștii acelei generații. Mi-e greu să cred că și-a dorit asta, cred că a fost dezamăgit, la cald, și au ieșit aceste cuvinte… Indiferent cât de slab am juca, chiar dacă suntem și pe ultimul loc într-o grupă, tot vrei să fie bine României. Acum, când toate au trecut, cred un mare câștig al calificării e și că faptele au luat locul vorbelor. Au trecut vorbele, s-au spus, gata, e important că am realizat ceva concret, că am reușit cu faptele. Iar asta ne unește, ne aduce pe toți împreună, nici nu mai nevoie de atâtea vorbe…
Mulți suporteri în social media, după calificare, au simțit nevoia să-și ceară scuze pentru că au jignit pe durata preliminariilor. Alții mărturiseau că se simt prost pentru că n-au crezut în voi. E posibil ca mulți să revină la atitudinea asta chiar și până la EURO, dacă amicalele din martie nu vor aduce jocul sau rezultatele așteptate! Ce e de învățat din toată experiența cu reacțiile publicului astfel încât să avem un câștig și aici, pe termen lung?
Eu cred că mulți suporteri sunt influențați direct de reacțiile din presă. Majoritatea dintre aceștia vor vorbi urât de națională dacă văd că acesta e trendul. Sau vor jigni tocmai jucătorul atacat sau jignit la televizor. Noi i-am simțit alături pe toți românii care au venit în această campanie la stadion! Ne-au încurajat mereu! Știu că e varianta ideală să existe susținere pentru națională și la greu sau când rezultatele nu sunt cele dorite. Dar să știți că atunci avem cea mai mare nevoie de susținere, ăsta e adevărul! Să fiți convinși că grupul ăsta lasă totul acolo, pe teren, pentru România! Nu vă îndoiți vreo clipă de asta! Poate nu iese bine mereu, dar gândiți-vă că la bine vor fi toți alături de noi, la greu avem nevoie să simțim că am rămas români uniți!
Povestește-mi ce la mai interesant mesaj primit de la un suporter, un om de fotbal, oricine, nu contează, după calificarea la EURO 2024! Știu că e greu, dar sunt sigur că unul anume ți-a rămas în mod special în minte.
Încerc să fiu cât mai echilibrat, pentru că adevărul e acesta: după un meci slab am 4-5 notificări pe telefon. Soția, mama, sora, fratele și poate 1-2 prieteni. După ce marchez sau după acest meci al calificării, a explodat telefonul! Important e că știu care sunt persoanele cu adevărat interesate de cum mă simt după un meci și care sunt cu adevărat alături de mine. Acum, da, au fost extrem de multe. Cele care mi-au rămas în suflet sunt cele de la soție și de la părinți. Faptul că ei sunt mândri de mine, că fetițele mele sunt fericite și mândre de mine, că mă iubesc, asta e totul!
Când te-ai gândit să te retragi de la națională se întâmpla, după cum mi-ai mărturisit cândva, pentru că selecționerul Contra era criticat că te convoacă din fotbalul arab. Erai la Al Ahli atunci. Acum, venind de la Damac, ești căpitanul României calificate la EURO! Cum vezi acest paradox?
E adevărat, i-am spus atunci lui mister Cosmin că nu vreau ca el să fie criticat peste tot din cauza mea iar naționala, prin asta, să aibă de suferit. Nu voiam ca prin mine să se strice atmosfera, să fac rău naționalei… Vezi, acum, poate lumea și-a schimbat părerea despre fotbalul saudit. Transferurile făcute au contat. Și eu cred că e doar începutul aici, în Arabia Saudită! Dar poate și jocul meu e mai bun acum.
Când ți-ai tatuat tricolorul și acel mesaj, te-ai gândit că exprimă tocmai titlul pe care mi-ai spus mai de mult că ți-l dorești la finalul carierei tale?
Nu m-am gândit, dar mi se pare foarte interesant. Asta demonstrează și că sunt sincer și constant în ce simt.
Spuneai că vrei acest titlu la final de carieră: “Mereu a dat 110% pentru colegi și echipa lui”. Tatuajul? Steagul României plus cuvintele: “ți-am dat tot și încă puțin”. Cum se traduce, în concret, acel 10% în plus, acel “încă puțin” peste tot?
Nu vreau să fiu înțeles greșit. Și aici, la Damac, și la toate cluburile unde am jucat, am dat totul. Dar în tricoul României e ceva care nu se poate compara. Se traduce în faptul că oricând, oricât de stors aș fi, indiferent ce simt sau cum mă simt, în timpul meciului tot voi găsi acel 10% în plus, o resursă de undeva ca să îmi ajut colegii. Ca să fiu cea mai bună versiune a mea. Ca să fiu sigur că la final nu pot avea vreun regret.
Mulți oameni din fotbal susțin mereu că rezultatele aduc rezultate. Te temi că o serie de amicale neconvingătoare până la EURO ne-ar putea întoarce la ce nu ne dorim, la ce eram obișnuiți?
Îți spun că încrederea, forța grupului și mentalitatea pe care am câștigat-o noi la națională sunt la un nivel ridicat. Orice s-ar întâmpla în amicalele de până la EURO, eu n-am niciun motiv să cred că ne-ar putea afecta negativ. Știm foarte-foarte exact ce avem de făcut, avem un obiectiv clar pentru EURO și vom face totul ca să îl îndeplinim!
Care e acest obiectiv?
Să reușim în prima fază să trecem de grupe și să facem un turneu cât mai bun.
Care e cel mai mare pericol, cea mai mare provocare pentru echipa națională până la vară?
Nu cred că există pericole, doar o provocare. Cantonamentul dinainte de EURO. Suntem toți conștienți că am realizat ceva important pentru echipa națională și pentru noi, dar atunci vor fi zile decisive, va trebui să consolidăm în detaliu relațiile de joc și automatismele pe care ni le cere mister. Vom petrece și ceva mai mult timp împreună, sigur ne vom îmbunătăți.
Cum ar fi, după imnul național cu 50.000 de români și naționala calificată pe Arena Națională, după imnul României la meciul inaugural EURO 2016, să trăiești și imnul la meciul inaugural EURO 2024, cu Germania?
Ar fi de nedescris! Astea sunt cele mai frumoase sentimente din fotbal! Pentru mine, în topul inimii mele, imnul României cu cei 50.000 de români pe Arena Națională cu Elveția e locul 1! Peste deschiderea EURO 2016 și peste orice trofeu câștigat la club! Nu am cum să traduc în cuvinte ce am simțit, efectiv nu pot.
Cum arată grupa dorită de tine acum?
Portugalia, Slovacia sau Cehia și… Italia!
Cum se alege acum căpitanul la națională, cum e procedura în mandatul lui Edi Iordănescu?
Aici mister Edi îți poate răspunde! Tot ce îmi doresc eu este să fiu un bun exemplu pentru colegii mei mai tineri. Și pe teren, și în viața de zi cu zi. Ei știu că sunt acolo pentru ei cu orice ar avea nevoie. Onoarea de a purta banderola României… cea mai mare onoare posibilă!
Edi Iordănescu a declarat că de-acum are un ajutor important în selecție, inclusiv pentru lotul de EURO 2024. Grupul, echipa. Voi. Ce mesaj ai pentru jucătorii care vor lupta în aceste luni să vi se alăture? E clar că e nevoie și de întăriri!
E adevărat ce a spus mister Edi. Cine va veni, nou la lot, să știe că va primi tot sprijinul pentru a se integra și a se simți bine la lot, astfel încât să performeze la cel mai înalt nivel al lui. Însă… grupul are niște principii interne bine stabilite, niște reguli, iar cine nu va reuși să fie în rând cu toți cei din grup… cu siguranță se va întâmpla ce a zis mister! Cât despre întăriri, nu sunt eu cel care decide dacă avem nevoie sau nu de întăriri.
Hai să intrăm puțin, te rog, puțin în profunzime. În această campanie, ați demontat niște mituri. Ați făcut față meciurilor decisive. Ați câștigat cu Israel, deși conduși din minutul 2, iar noi nu prea avem reveniri în palmares. Deja calificați, ați tras admirabil pentru o victorie de prestigiu cu Elveția. Ok, forța grupului, unitatea, dar ce simți tu că a produs acest formidabil declic la nivel mental, mai ales?
Discuțiile cu mister, staff-ul dânsului și toți oamenii din jurul echipei, plus cele pe care le-am avut între noi, jucătorii, ne-au făcut să ne punem toți pe aceeași linie. A fost un moment zero, dacă vrei. Ne-am setat clar, bărbătește, pe un obiectiv și, poate și mai important, pe anumite principii și reguli aduse de mister Edi. Așa ne-am dat seama de valoarea noastră reală, dar și de forța pe care o putem avea dacă ne evaluăm corect și depășim ceea ce credem noi că sunt limitele noastre. Și am ajuns într-o stare, un spirit, incredibile! Avem încredere oarbă unul în celălalt când intrăm pe teren. Și o încredere colectivă că ne putem bate cu oricine, indiferent de numele naționalei.
Drăguș spunea că principala calitate a lui Edi Iordănescu este pregătirea partidelor, într-un mod extrem de detaliat, dar și aplicat spre eficiență. Tu care crezi că e principala lui calitate?
Trebuie să îi dau dreptate lui Denis, dar să îl și completez puțin (râde). Clar, mister Edi pregătește totul la perfecție și apoi trece foarte bine datele, informațiile, în ceea ce ne cere la antrenamente. Pune în jocul nostru concluziile. Vei vedea, pe viitor, pentru că vom avea deja mai mult timp lucrat împreună cu el, că vom arăta și mai bine ca echipă! Dar mai e ceva în plus la el. Faptul că ne dă siguranță. Poate mulți nu știu, dar chiar e foarte apropiat de noi. Asta ne dă siguranță. De multe ori e ca un scut între noi și ce se petrece în exterior.
Tu ești căpitanul, unul din jucătorii cu cea mai mare experiență ai naționalei de azi. Dar pentru cei foarte tineri, ai simțit concret că abordarea lui Edi Iordănescu încă din startul campaniei, de a se pune cumva paravan la toate criticile și atacurile, a avut un efect pozitiv concret?
Ți-am zis și eu că e scut pentru noi, am simțit că pentru unii colegi, mai tineri, a fost de un ajutor incredibil asta! Criticile ajung, inevitabil, la tine. Nici eu, nici colegii mei, nu intrăm pe teren să jucăm bine pentru că ne-a criticat cineva. Noi pur și simplu am fost setați total, de la bun început, pentru această calificare. Și pe parcurs, dar și acum, îți spun că orice apărea, orice situație, noi tot ne-am fi calificat cumva!
După 0-0 cu Belarus și înainte de Andorra, înțeleg că Edi Iordănescu v-a găsit cumva prăbușiți și, culmea, v-a arătat la o ședință de analiză tocmai cât de buni sunteți și câte lucruri bune ați realizat! Asta deși veneam după egal cu Belarus…
Da! Și asta a acționat ca o rotiță, la nivel mental, la moralul nostru. Ce am discutat imediat după 0-0 cu Belarus plus această ședință au avut un efect foarte bun. Până la urmă, am fost conștienți că avem un decisiv cu Israel și nu s-a schimbat atât de dramatic situația. Ne-am revenit repede.
Ai simțit că George Pușcaș va marca împotriva Israelului?
Eu știu bine cât de profesionist e George și cât de mult muncește, așa că știu mereu că e genul de jucător care poate în orice clipă să marcheze sau să schimbe jocul. Este extrem de important pentru noi!
Ce le-ai strigat coechipierilor când ai fost schimbat cu Israel? Pe transmisiune urlai, repetat..
„Am muncit un an întreg și mai sunt 5 minute! Faceți totul pentru calificare! E visul nostru”. Cam așa…
Cum e să retrăiești fazele sau să urmărești meciul integral, cu Israel sau cu Elveția, acasă, cu familia? Ce simți?
Îți spun sincer: n-am avut timp să revăd nimic și nici nu vreau să revăd! Întâi, m-am întors la club și sunt concentrat total pe ce am de făcut aici. Apoi, ceea ce am trăit și simțit pe teren nu se poate recrea cumva, vreodată, așa că nu nu vreau să revăd. A fost ceva atât de intens încât nu poate fi egalat la reluare.
Ce întrebare ți-ai fi dorit să primești din partea jurnaliștilor în această campanie și nu a venit?
Eu sunt pregătit să răspund inclusiv după eșecuri iar în calitate de căpitan sunt gata să îmi asum oricând responsabilitatea. Așa că nu mă concentrez pe anticiparea întrebărilor, răspund la tot și asta este!
Ce fost fotbalist român la care nu te așteptai ți-a trimis un mesaj care te-a surprins în această campanie?
Înaintea meciurilor cu Israel și Elveția, din finalul campaniei, m-am întâlnit pe aeroport, întâmplător, cu Florin Gardoș. Am fost impresionat să văd cât mult susține încă echipa națională, mi-a făcut mare plăcere să vorbim.
Te-a emoționat postarea de pe facebook a celor de la „Uniți sub Tricolor” care îți e dedicată?
Da! Sincer! Pentru că ești fericit când oamenii apreciază ceea ce faci. Eu n-am venit vreodată la națională pentru bani sau ca să prind vreun transfer. N-am simțit naționala vreo secundă ca o rampă de lansare sau nimic altceva dincolo de cuvântul România. Naționala e totul pentru mine! Așa că postarea lor m-a emoționat, da. Ei vin după noi peste tot și ne susțin, iar asta e foarte important pentru noi.
Ce mesaj ar rezuma cel mai bine tot drumul României spre EURO 2024?
Fă-ți țara mândră!
Fotbalul românesc, fără echipe în grupele cupelor europene, fără o competiție internă de mare calitate, dar cu naționala la EURO. S-a spus chiar și înainte de obținerea calificării că e esențial acest obiectiv pentru a trage după națională fotbalul românesc. Cum ar trebui în mod concret acum să utilizăm această performanță ca să vedem efecte pentru fotbalul românesc?
Să știi că eu sunt ferm convins că de la anul vom avea iar echipe în grupele cupelor europene! Nivelul fotbalului nostru e unul bun, iar calificarea la EURO 2024 va ridica, automat, și mai mult acest nivel.
E cumva firesc să visăm, ne-am câștigat acest drept. Iar când visezi, nimic nu e devreme sau târziu. Ce simți la acest moment că ne trebuie ca să putem aborda cu același spirit și cu încredere reală preliminariile de Mondial?
Acum, sincer, ne zboară gândul deja la luna martie. Vrem să ne reunim, abia așteptăm să fim iarăși împreună, în toată nerăbdarea pentru EURO. Chiar cred că putem face un EURO de neuitat! E devreme să vorbim acum de Mondial. Va fi timp, după EURO, să ne gândim. Le luăm pas cu pas.
Fazele fixe devin determinante în fotbalul de azi. O lovitură liberă poate debloca sau decide un meci. Am văzut și în preliminarii implicațiile majore ale fazelor fixe. Cine are potențialul de a te urma pe acest drum al loviturilor libere executate excelent?
La lot suntem foarte mulți executanți de calitate. Decidem mereu pe teren, funcție de poziție, de moment, cine bate lovitura liberă. Dincolo de mine, sunt Ianis, Răzvan, Cicâldău, Dennis Man și Denis Alibec, Cicâldău. Din Superliga cred că Florescu de la Botoșani are o lovire a balonului foarte bună, implicit e un bun executant de lovituri libere.
Ce tânăr jucător român, care nu e acum la națională, are cel mai mult din Nicolae Stanciu ca stil, acum sau când erai tu la vârsta lui?
Îmi plac mult mijlocașii de la naționala de tineret de acum. Au un potențial uriaș. Extrem de talentați!
L-ai luat cândva sub aripa ta pe Drăguș, la debut, apoi pe Rațiu. Ai cam avut mână bună! Cine e ultimul intrat în “mentoratul” lui Nicolae Stanciu la națională?
Știi bine că eu vorbesc de la bun început cu toți tinerii care ajung în premieră la națională. Chiar nu fac vreo diferență, ți-am spus că am devenit o familie! Mă bucură foarte mult însă altceva, faptul că tot mai mulți jucători au început să facă asta cu tinerii, îi integrează și îi ajută din primul moment.
Care e sfatul pe care l-ai da lui Nicolae Stanciu de la 18 ani, acum, cu experiența de la 30 de ani?
Eu am ajuns unde sunt tocmai prin tot ce-am făcut în acești ani, tocmai prin experiența parcursului ăsta, prin tot ce-am muncit. Mai am mulți ani de jucat, sunt mulțumit cu ce am reușit până acum și încerc să devin și mai bun! Așa că nu i-aș da niciun sfat.
Ce te-a făcut să accepți acest rol de altruist și de muncitor în teren, deși calitățile tale individuale au fost fantastice încă de foarte tânăr? Cei mai mulți sigur ar fi rămas mult mai egoiști pe gazon!
Eu încă fac ceea ce făceam și înainte, la nivel tehnic, dar perioada Slavia Praga și antrenorul de acolo m-au schimbat enorm și acum simt că am devenit un jucător cu adevărat complet. Așa face orice, absolut orice ca echipa să câștige. Cum sunt bine pregătit fizic, postul ăsta de inter sau de mijlocaș box-to-box mi se potrivește de minune.
Pe ce post te vezi fixându-te în anii următori și până la finalul carierei? Un mijlocaș defensiv cu rol de playmaker? Unde simți că ți-ar plăcea?
Orice poziție la mijloc, oriunde mă pune antrenorul. Am avut sezoane bune în China sau la Steaua când jucam lângă un număr 6, cum era Pintilii. El avea rol defensiv iar eu îl sprijineam pe faza de apărare însă aveam libertate pe faza de atac. Box-to-box, ce vorbeam. Însă și poziția de inter e cumva similară. Ce contează în fotbalul de azi e să faci ambele faze la fel de bine, acesta e idealul.
Cu ce antrenor român ți-ar plăcea să lucrezi la club până la finalul carierei?
O, sunt câțiva! Sunt mulți! Dar dacă trebuie să evidențiez, atunci aș fi onorat să lucrez cu Cosmin Olăroiu, Victor Pițurcă, Răzvan Lucescu… Chiar vreau să îi mulțumesc domnului Pițurcă! Am urmărit un interviu în care a remarcat, concret, ce fac eu pentru echipa națională inclusiv în meciurile în care nu înscriu sau nu am pasă de gol. Printre puținii care au analizat și celelalte lucruri, cele prin care vreau să ajut mereu echipa.
Ai simțit peste ani faptul că, trăind și copilărind în Alba, ai avut șansa să trăiești cu o altă intensitate zilele de 1 Decembrie, să te atașezi altfel de valorile românismului?
E posibil, am avut de foarte mic aceste valori din partea părinților mei. Oricât de greu le-a fost, indiferent prin câte au trecut, eu nu i-am auzit vreodată vorbind de rău țara noastră! Mereu, dar mereu mi-au spus să fiu mândru că sunt român. Tata și-a dorit ca eu să ajung să fac numele României cunoscut peste tot. Și uite că am reușit, cred eu, până acum…
Cum ai continua această propoziție: Sunt sigur că o persoană e român dacă…
Îi place fotbalul sau să vorbească despre fotbal (râde).
Care e mesajul tău pentru români cu ocazia zile de 1 Decembrie?
Vă doresc, fiecăruia, oriunde v-ați afla, multă sănătate, putere de muncă, pace și fericire în suflete! Indiferent unde trăiești și muncești, să fii mândru că ești român! Suntem un popor frumos și n-avem de ce, vreo secundă, să ne considerăm inferiori altora! La mulți ani!
Formatul rubricii “Dialoguri fără vloguri” presupune, în final, o confesiune în premieră din povestea lui Nicolae Stanciu în fotbal…
Pff… (oftează și trec zeci de secunde). Gabi, sunt sincer, îți mărturisesc un lucru și îmi promiți că îl vom povesti în detaliu într-un alt interviu, te rog.
Sigur, te ascult.
Aș fi rămas la Slavia Praga!
Adică în 2022 n-ai fi vrut să pleci în China, ai fi vrut să rămâi la Slavia? Sau ulterior ți-a părut rău?
Ai promis!
Corect, o să revenim în detaliu.
La mulți ani, români! La mulți ani, România!
ProSport găzduiește rubrica specială “Dialoguri fără vloguri”, realizată de Gabriel Berceanu, în care descoperi dezvăluiri explozive, confesiuni emoționante și povești în premieră cu personajele fotbalului românesc. “Dialoguri fără vloguri” propune un format alternativ de calitate, în plină ofensivă a contentului video: puterea cuvântului mărturisit, dincolo de presiunea înregistrărilor audio sau a camerelor video. Jurnalism sportiv de colecție, vorbele care contează, cuvintele care rămân. Descoperă toate celelalte episoade:
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER