Scopul scuză mijloacele!

România a fost întâmpinată la meciul cu Franța, de pe Letzigrund din Zurich, într-o adevărată atmosferă de sărbătoare, prilejuită de revenirea noastră la un turneu final după 8 ani.

Ai noștrii au început cu entuziasm, dar și-au menținut în același timp și o doza ridicată de concentrare. În schimb, Franța a pornit mai relaxată, însă și ea a preferat prudența în startul partidei.

Singurele momente mai importante au venit în urma unor faze fixe, așa cum s-a întamplat și la lovitura bună de cap a lui Anelka, din minutul 32. În rest, fotbalul etalat de cele două echipe în prima repriză este cel mai bine ilustrat de numărul de șuturi pe spațiul celor două porți – niciunul.

Partitura s-a mai schimbat în partea secundă, începută cu „bomba” trimisă de Malouda la mică distanță de transversală. Benzema l-a încercat și el pe Lobonț, dar goalkeperul nostru a reținut fără probleme. Chiar dacă ne-au dominat, francezii nu au avut forța să lovească decisiv. La cealaltă poartă, Coupet a somat în mare parte a reprizei secunde. Nu am contat aproape deloc în ofensivă, acolo unde Adrian Mutu nu a avut o evoluție stralucită, iar Daniel Niculae a fost mult prea izolat între fundașii francezi.

Chiar și așa, am obținut un egal extrem de important in fața echipei care nu demult juca finala la Mondialul german. Un punct care s-ar putea dovedi vital în economia calificării și în vederea meciurilor care urmează.