Soluția onorabilă

Nașu’ Sandu vrea Croația, Lupescu vrea Anglia, Marica n-o mai
vrea pe Ginuța, iar Lucescu junior vrea să participe. Duminică,
toată suflarea fotbalistică europeană stă cu sufletul la gură în
așteptarea tragerii la sorți. Noi, românii, stăm nu cu sufletul, ci
cu mâna la gură, ca să ne mascăm căscatul. Iar de plictiseală
încercăm să ne dăm cu părerea. În primul rând nu e bine să picăm cu
echipele care încep cu litera „A”. Austria ne bate clar, Anglia ne
face chisăliță, fiindcă Bursucul Petrescu are burtă și nu mai
joacă. Albania a făcut egal cu Portugalia, Suedia și Danemarca,
deci pe noi ne face varză. Armenia a bătut Belgia, plus că-i are pe
imbatabilii frați Karamyan. Noi nu avem nici măcar o jumătate de
frate de fotbalist. Ar mai fi Andorra, pe care-am bătut-o mereu,
deci e clar că vor revanșa. Asta dacă jucătorii lor își iau
concediu ca să joace. Ai noștri vin la joc ca la serviciu.

Dacă luăm toate echipele de la A la Z (slavă Domnului, Zair nu e
la Europene!) o să avem meciuri foarte grele. Singura echipă pe
care o putem bate e chiar România. Nici noul antrenament de
pregătire conceput personal de Mircea Sandu, adică mititei la
grătar presărați cu sibutramină, n-o să ne ajute. Soluția onorabilă
e să ne retragem neînvinși înainte de tragerea la sorți.

Și oricum, de ce ne mai interesează Euro 2012? Nu vine atunci
sfârșitul lumii? Că sfârșitul fotbalului s-a petrecut deja la
re-re-re-realegerea Nașului.