Spania, eterna promisiune
Războiul a început. Este timpul pentru ca gladiatorii să intre în arenă!!!
Spania a reprezentat întotdeauna "favoritul de serviciu" al turneelor finale. Fie că a fost vorba de un campionat mondial sau european, spaniolii au fost mereu vazuți ca principali protagoniști, pariorii considerând că valoarea jucătorilor iberici ar recomanda prezența Spaniei cel puțin în semifinale.
Cu toate acestea spaniolii nu au rupt niciodată gura târgului, chiar dacă au beneficiat de aportul unor generații de fotbaliști extraordinari. Fie că a fost vorba de Di Stefano, Suarez, Gento, Zamora, Hierro, Luis Enrique sau Raul, niciunul din acești mari jucători nu a reușit sa meargă până la capăt. O singura data selectionata iberica a fost aureolată cu un titlu, la CE din 1964, gazduit ce e drept, chiar de catre tara lui Cervantes. În finala de pe Bernabeu, în fața a 90.000 de oameni, Spania lui Gento, Fuste sau Iribar a trecut cu 2-1 de URSS. Dar această performanță solitară a fost cu mult timp în urmă, iar publicul spaniol, mereu fierbinte, rasfățat de performanțele unor Real Madrid sau Barcelona, dorește supremația spaniolă și la nivel de națională.
Spania merge în Austria si Elvetia după încă un turneu ratat (CM 2006, eliminare în optimi) si cu un selecționer, Luis Aragones, extrem de contestat pentru decizia de a renunța la simbolul Raul. Dar și cu unul dintre cele mai valoroase loturi din istoria fotbalului spaniol, după aprecierile specialiștilor. Nu mai este Raul, a dispărut Morientes, dar găsim pe "El Nino" Torres, copilul – minune al lui Wenger, Cesc Fabregas, Sergio Ramos, cel mai bine cotat fundaș european sau Iker Casillas, probabil cel mai bun portar din lume. Iar lista poate continua.
Ramâne de văzut dacă Aragones va reuși să coaguleze toate valorile și orgolile din lot și va forma o echipă capabilă să transpună și la națională evoluțiile de la nivel de club.
Portari
Andr̩s Palop РSevilla
Iker Casillas – Real Madrid
Pepe Reina – Liverpool
Fundași
Ãlvaro Arbeloa – Liverpool
Joan Capdevila – Villarreal
Juanito Guti̩rrez РBetis Sevilla
Carlos Marchena – Valencia
Fernando Navarro – Mallorca
Carles Puyol – Barcelona
Sergio Ramos – Real Madrid
Mijlocași
Santi Cazorla – Villarreal
Xabi Alonso – Liverpool
Rub̩n De la Red РGetafe
Cesc Fábregas – Arsenal
Xavi Hernández – Barcelona
Andr̩s Iniesta РBarcelona
Marcos Senna – Villarreal
David Silva – Valencia
Atacanți
Sergio GarcÃa – Zaragoza
Daniel Güiza – Mallorca
Fernando Torres – Liverpool
David Villa – Valencia
Selecționer
Luis Aragones
Aragones mi se pare a fi omul nepotrivit la locul nepotrivit: un bătrânel de 70 de ani ce duce o povară mai mare decât cea pe care o poate purta. E adevărat că Primera a crescut pe baza „stranierilor”, însă, la fel de adevărat mi se pare a fi faptul că orice jucător spaniol, care se ridică deasupra tuturor în acest campionat, trebuie să fie … „marfă” de jucător. Raul demonstrează lucrul acesta de un deceniu.
Deși beneficiază de o grupă relativ ușoară, Spania, cred eu, nu are nicio șansă în sferturi contra oricărei echipe din „grupa morții”. Cu Raul în teren lucrurile ar fi stat puțin altfel. Poate nu radical, dar altfel. Mai bine pentru iberici.
Atacantul Realului va împlini 31 de ani pe 27 iunie. La o zi după cea de-a doua semifinală. Aragones și ai lui vor fi de mult în vacanță în timp ce Raul va desface o șampanie și se va gândi că un selecționer-pensionar i-a răpit șansa de a mai juca la un turneu final.
Este greu să selectezi o vedetă dintr-un colectiv de staruri, dar Fernando Torres este, fără îndoială, cel mai în formă jucător spaniol. Atacantul crescut la Atletico Madrid a impresionat înca de la primele sale aparitii, dar a explodat cu adevarat în ultimul sezon dupa transferul la Liverpool.
Daca până atunci era privit ca un mare talent, dar extrem de inconstant, trecerea în Premier League a permis descatusarea lui Torres. Spaniolul s-a transformat într-o adevarata masina de goluri si a devenit repede
Daca Torres va fi la fel de prolific ca la echipa de club, atunci apararile adverse au un motiv serios sa se teama. "Uraganul" Torres le poate matura usor din cale
Aragones joaca într-un sistem 4-1-2-3. În aparare lucrurile sunt clare, Sergio Ramos și Capdevila sunt titularii benzilor, pe centru Puyol și Marchena fiind favoriții lui Aragones.
Mijlocul este principala armă a spaniolilor, jucătorii din acest compartiment fiind extrem de valoroși. Aragones merge pe mâna unui mijlocaș retras, probabil Senna, deși nici Xabi Alonso nu e o variantă de lepădat. Cei doi mijlocași centrali, Xavi și Fabregas sunt un adevărat pericol pentru adversari. Foarte mobili, tehnici, excelenți coordonatori de joc, amândoi beneficiază de o libertate de mișcare mare, care le permite să apară des la finalizare. Nu de puține ori unul din ei se transformă în al doilea vârf, surprinzând apărarea adversă și reușind să înscrie. Sprijiniți de pe lateral de rapizii Iniesta și David Silva, crează astfel o presiune mare pentru fundașii adverrși.
Și pentru postul de vârf împins spaniolii au soluții foarte bune. Fernando Torres a făcut deja un sezon foarte bun pentru Liverpool și este greu de crezut că ar putea să fie lăsat pe bancă, dar și David Villa, starul Valenciei poate figura titular. Villa nu a avut un sezon strălucit la Valencia, dar este un vârf extrem de valoros, capabil să facă diferența într-o partidă
Lotul deplasat de către Luis Aragones în Austria și Elveția nu cuprinde multe nume grele. Au fost omiși veteranii Albelda, Guti ori Morientes. Nici Joaquin, vedeta Valenciei, jucător convocat constant la națională nu a intrat în planurile selecționerului. Sau tânărul Bojan, noua senzație a Barcelonei.
Dar cea mai mare absență o reprezintă, fără îndoială, căpitanul Realului și fostul lider al naționalei, Raul Gonzales.
Dacă Aragones, criticat îndelung pentru acest lucru, a avut dreptate rămâne de văzut. Cert este că Spania ar fi fost mai puternică dacă ar fi beneficiat de aportul lui Raul și a valorii sale incontestabile
Momentul 1964, când au cucerit trofeul european, rămăne cel mai glorios pentru fotbalul spaniol la nivel de reprezentativă. În rest, palmaresul ibericilor este unul slab, presărat de multe neparticipări sau eliminări din primele tururi.
Singura dată când Spania a fost la înălțime a fost la Euro 1984, din Franța. Ajunși oarecum surprinzător la turneul final (Spania avea nevoie de o victorie la 11 goluri diferență în ultimul meci și a trecut de Malta cu 12-1) și creditați cu șanse puține, Spania s-a autodepășit și a atins finala, unde a pierdut însă, în fața Franței lui Platini.
Au mai fost două prezențe în sferturi, la CE Anglia 1996 și CE din Olanda și Belgia 2000.
Spania a avut mari emoții pentru a atinge turneul final, după un început marcat de înfrângeri în fața Irlandei de Nord și Suediei. A urmat o cursă nebună de urmărire, cu Spania în luptă cu Danemarca și irlanda de Nord. Valoarea și-a spus până la urmă cuvântul, iar Spania a terminat în triumf campania, adjudecându-și în final grupa, în fața Suediei.
Spania – Liechtenstein (A) 4 – 0
Spania – Irlanda de Nord (D) 2 – 3
Spania – Suedia (D) 0 – 2
Spania – Danemarca (A) 2 – 1
Spania – Islanda (A) 1 – 0
Spania – Letonia (D) 2 – 0
Spania – Liechtenstein (D) 2 – 0
Spania – Islanda (D) 1 – 1
Spania – Letonia (A) 2 – 0
Spania – Danemarca (D) 3 – 1
Spania – Suedia (A) 3 – 0
Spania – Irlanda de Nord (A) 1 – 0
Spania 12 9 1 2 23 8 28
Suedia 12 8 2 2 23 9 26
Irlanda de Nord 12 6 2 4 17 14 20
Danemarca 12 6 2 4 21 11 20
Letonia 12 4 0 8 15 17 12
Islanda 12 2 2 8 10 27 8
Liechtenstein 12 2 1 9 9 32 7
Program competițional:
Sâmbătă 14 iunie 18:00
Suedia – Spain Innsbruck – Tivoli Neu
Șanse la câștigarea Euro:
Valoarea jucătorilor deplasați la turneul final le permite fanilor spanioli să viseze la un nou trofeu european după 48 de ani. Torres, Cesc și compania trebuie să dovedească că nu sunt numai niște fotbaliști extraordinari, dar că și pot forma o echipă învingătoare. Luis Aragones a atras oprobriul unei țări întregi prin neconvocarea lui Raul. Și pentru el acest turneu final reprezintă o miză mare, probabil ultima din carieră. Rămâne de văzut în ce măsură spaniolii vor strânge rândurile și vor trece de condiția de eternă promisiune, care foarte rar se ridică la nivelul așteptărilor.
Pronostic: Spania are forța de a ajunge cel puțin în semifinale, grupa nu ar trebui să îi ridice mari probleme. Totuși va fi dificil pentru spanioli să se impună în fața unor adversari mai sudați precum Germania, Italia ori Portugalia