Spectator la România – Franța: meciul!** De ce am aplaudat… de ce am huiduit

Începe meciul. Se aude primul fluier. Vezi bine tot terenul, nu-ți aterizează coji de semințe în cap, te preocupă doar să încurajezi echipa, să o aplauzi când îi iese ceva, să te enervezi când greșește. Se întâmplă de acum și pentru un spectator la un meci de fotbal în România.
În reportajul de spectator din ziarul de ieri povestisem trăirile de până la primul fluier. Organizarea aproape impecabilă, accesul ușor, locurile, vizibilitatea, atmosfera dinainte de meci, imnurile, telefonia, internetul, VIP-urile și meniul lor. Fiind un reportaj subiectiv, am ratat niște lucruri pe care nu le-am trăit, dar nu pot să nu remarc acum absurdul steagurilor aruncate la gunoi, spre exemplu. La fel cum, în emoția momentului, am apreciat ca o simplă gafă „versiunea Marcel Pavel” a imnului. Abia explicația penibilă de a doua zi a transformat momentul pentru mine într-unul cu adevărat jenant….

S-a făcut stadion, oferim civilizație!

Dar… a început meciul. M-am gândit multă vreme cum se va comporta publicul în noua postură, de spectator respectat pe un stadion civilizat. Va admira echipa, precum betoanele din jur, sau o va încuraja? Vin să vadă stadionul sau meciul? Ei bine, încurajările au fost peste așteptări, dovedind că lipsa de civilizație de la alte meciuri avea remediu. Spuneam ieri că, în premieră în ultima vreme, nu mi-a fost frică să merg și să stau în tribună la meci, nu mi-ar fi fost nici în peluză. Întăresc acum, când i-am întâlnit pe cei de lângă mine: un rapidist și un stelist! După ce s-au cunoscut, surpriză!, nu s-au bătut, nici măcar înjurat! „Nu-i nimic, de fapt dușmanii noștri sunt ăia care latră”, a fost amuzantul pretext al unei atitudini firești la un meci al naționalei. Da, rapidistul a blestemat tot meciul, dar pe toată lumea, nu după criterii de echipă, iar stelistul și-a apărat pasiunea locală doar când s-a justificat. N-am auzit ca în alte zone să fi fost altfel, dar eu oricum mi-am luat degeaba șapca de camuflaj.

Bănel, scos vinovat pentru gazon

Meciul trece repede. Cu palmele peste frunte la ratările noastre, cu fruntea încruntată la ale lor. De pe stadion pare chiar mai spectaculos, mai ales într-o atmosferă superbă, care înțeleg că la TV nu s-a receptat așa. Gazonul e, firesc, principala remarcă negativă a tuturor, dar nu ca o dramă națională cum a devenit după, ci ca subiect de glume fără număr. În tribună nu se întreabă nimeni cât a costat „câmpul de cartofi”, ci se glumește că Bănel e de vină, că a arat terenul. Pentru câteva ore și problemele sunt uitate, iată ce reușește să facă un eveniment organizat civilizat.

Explicațiile pentru fluierături

La pauză, îngrămădeală spre catering și toalete, după caz. Telefonia, dată dispărută în continuare. Am revenit la meci și am trăit la fel de pasional, probabil peste fotbalul în sine, și repriza a doua. Singura adevărată dezamăgire vine pe final. Atunci când oamenii huiduie. Poate exagerat, poate puțin nedrept, dar nu fără motiv! E greu să păcălești mii de oameni și imposibil să-i acuzi de lipsă de civilizație când abia ce ai remarcat cât de frumos s-au comportat. A fost reacția firească la refuzul de a juca fotbal! Nu la tactica defensivă, nu la ținta unui egal, nu la inferioritatea valorică față de adversar – ci la tragerile de timp nesimțite! N-am plătit bilet ca să văd niște oameni plimbându-se pe câmp, ci ca să joace fotbal. Cum pot, cum știu și cum vor ei, dar să joace!

Asta a fost seara mea pe Național Arena. Rămân cu concluzia că, în ciuda unor deficiențe și gafe, una peste alta, în sfârșit în România nu mai ești umilit ca spectator, ci ești respectat, tratat civilizat. Mai avem nevoie și de fotbal. Și de iarbă.

Minusuri:

∞gazonul „praf”
∞mirosul de nou, de proaspăt zugrăvit era însoțit de diverse cabluri ce ieșeau din ziduri și de zone insuficient finisate. Plus o grămadă de praf!
∞locurile din sectorul presei nu au coincis cu ceea ce era inscripționat pe tichete
∞telefonia mobilă și wireless-ul nu au făcut față aglomerației
∞toalete insuficiente (s-au format cozi imense din timpul primei reprize și au ținut până pe începutul reprizei a doua)
∞momentul imnului, cu Marcel Pavel improvizând

Plusuri

∞scaune foarte comode și, remarcabil!, curățate
∞căile de acces în și din tribună (porțile și sectoarele clar delimitate)
∞spații speciale pentru persoanele cu handicap
∞acustică excelentă și atmosferă superbă, demnă de un meci adevărat
∞toalete în care nu trebuie să te ții de nas ca să-ți faci nevoile
∞puncte de vânzare a băuturilor răcoritoare și magazine de unde putea fi achiziționat echipament sportiv
∞fumătorii au mers în locuri special amenajate, acolo unde oameni de serviciu curățau în permanență
∞nu s-au înregistrat incidente între suporteri rivali
∞stadionul a fost lăsat în condiții foarte bune