*Mihai Răduț analizează situația naționalei înaintea „dublei” cu Ungaria și Olanda. El susține că un succes la Budapesta ne-ar asigura un loc în barajul pentru Mondiale
*Mihai Răduț (22 de ani) lasă de înțeles că perioada petrecută la Steaua, unde n-a prea jucat, l-a tras în jos
Mihai, cât de greu este în perioada aceasta? E greu, într-adevăr. Am avut câte trei antrenamente pe zi, dar sper să ne prindă bine tuturor pentru campionat.
Dar până la urmă e o treabă pe care o faceți mereu, antrenamentele fizice. De ce fotbaliștii se plâng mereu de duritatea pregătiri? E o chestie psihică sau strict fizică? Cred că e mai mult psihică, pentru că toată lumea se apucă de fotbal din plăcerea de a fi mereu cu mingea la picior și când e perioada asta, e greu pentru toată lumea. Dar vezi și tu, încă n-a murit nimeni. (Râde)
Tu, la cum te cunoști ca fotbalist, ce notă ți-ai da pentru turul de campionat? 6,5.
Așa puțin? Da, că la fotbal nu sunt notele foarte mari… Poate 7, să fiu indulgent.
De ce notă crezi că ai avea nevoie ca să fii titular la națională? Probabil de 8, cel puțin. Și de un campionat întreg constant, cu rezultate pe măsură.
Ce-ai da să fii pe teren la meciul cu Ungaria? Orice jucător își dorește să fie pe teren, mai ales că dacă se va obține un rezultat pozitiv, sunt șanse mari de calificare. Eu însă trebuie să demonstrez în teren că pot și că merit să fiu titular la un asemenea meci. Degeaba îți dorești dacă nu meriți.
„Sunt pe picioarele mele”
În momentul ăsta meriți să fii în primii 18 la națională? E greu, pentru că eu vin după ce la Steaua nu am jucat și am doar câteva luni în care am evoluat constant. După un tur la Pandurii bunicel nu cred că pot să emit pretenții ca titular la națională. Poate după retur o să mă gândesc mai des la posibilitatea asta.
S-a făcut destul tam-tam pe seama faptului că familia ta este bogată. Ai fi fost alt om, dacă lucrurile stăteau altfel? Dar ai mei nu sunt foarte bogați. Oricum… eu aș fi fost la fel. Discuțiile astea chiar cred că m-au dat înapoi, pentru că sunt oameni care citesc și nu știu cum e de fapt situația și se gândesc că «Mamă, ce bani are ăla. Intră și joacă fotbal la mișto». Noi avem o situație bună pentru România, dar nu extraordinară și eu chiar sunt pe picioarele mele.
Cum te înțelegi cu tatăl tău? Ah, el e mai disperat cu fotbalul și evit să vorbesc cu el, că îmi pune o mie de întrebări. Așa, îi zic doar că sunt sănătos, ce-am mai făcut pe la antrenament și atât.
Cum ai ajuns tu la fotbal? De capul tău sau tatăl tău te-a influențat? Păi de la el am prins plăcerea asta de a juca, pentru că a fost fotbalist. Chiar și în Liga I, la FC Olt. A fost și golgheter vreo doi ani prin Divizia B.
El ce juca? Atacant, atacant, nu ca mine…
Și practic ai învățat de la el, nu? (Râde) Ah, nu. Eu chiar fac mișto de el, că era doar genul marcator. Dădea cu capul și atât. Fugea mingea de el. Eu nu prea l-am prins, că s-a lăsat repede, în jur de 28 de ani. Cu Craioveanu a fost coleg, chiar de cameră. El trebuia să plece la Severin, cu Balaci, și nu a mai vrut să continue, așa că i-a zis să-l ia pe Craioveanu.
Cum vezi șansele naționalei pentru Campionatul Mondial din Brazilia? Chiar sunt reale, avem șanse. Adică, dacă batem Ungaria, suntem 90 la sută calificați.
Dar ți se par de speriat ungurii? Nu, sub nicio formă. Doar că e un meci important pentru noi și d-aia există presiunea asta. Dacă reușești să câștigi, iei o opțiune importantă, clar. Când intri pe teren trebuie să ai în cap ideea că ești mai bun decât ei. La români, și în cupele europene, trăim cu o teamă. Adică, jucăm cu Olanda și ne gândim «ah, sunt olandezi, sunt mai buni decât noi». Trebuie să fim mai dezinvolți, pentru că așa vor apărea și rezultate mai bune.
Amintiri cu Chivu și Rădoi
Adică așa cum ești tu… Așa e normal. Care e mai bun e mai bun. Adică joci cu niște spanioli și gata, sunt mai buni decât tine și dacă faci un egal e bine, dacă nu, iarăși bine.
Ce-ai face pentru un loc în lotul de Brazilia, dacă vă veți califica? Aș trage la antrenament începând de acum, până în 2014, aș mânca norii, nu i-aș rupe…
Probabil ca orice copil, când erai mic, te visai un Hagi sau ceva de genul ăsta… Cum e când ajungi să pui tricoul naționalei pe tine? Da, îți dai seama. Păi puneam două pietre în fața blocului și dădeam gol, mamă, Hagi! Eu când am fost prima dată acum doi ani la echipa mare, cu Răzvan, când m-am văzut lângă Chivu, Rădoi, pe care-i idolatrizam, să zic așa, mi-au venit toate amintirile în cap, toate meciurile. Am avut așa o tresărire. Am zâmbit puțin și m-am gândit că am ajuns și eu aici.
Turcia e mai periculoasă decât Ungaria, că știți cum sunt otomanii, nu se lasă niciodată. Noroc că-s așa în spate Mihai Răduț, mijlocaș echipa națională
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER