Super reportaj cu Angelo Niculescu!** „Antrenori fără valoare, conducători penibili!”

Un bloc vechi, undeva în apropierea Liceului „Spiru
Haret”, din Capitală. La cât de încet se mișcă, cred că și liftul e
la fel de vechi precum clădirea. E suficient să sun o dată și ușa
apartamentului se deschide. În pragul ei, un domn venerabil, care
răspunde la numele Angelo Niculescu. Are 88 de ani, dar este mai
lucid și mai coerent decât mulți dintre actualii conducători ai
fotbalului românesc. S-a retras de mult timp din activitate, însă a
rămas omul care spune lucrurilor pe nume. Direct, fără ocolișuri și
fără grija că ar putea deranja.

-Domnule profesor, cum găsiți fotbalul românesc de
acum?
-Diluat, mult slăbit din punct de vedere calitativ. A scăzut
dinamismul, echipele noastre nu mai sunt în stare să susțină un
ritm, suntem mult sub nivelul altor campionate. Uitându-mă în jurul
nostru, observ că alții au făcut progrese uriașe din punctul de
vedere al tehnicii individuale, al vitezei de joc, al tehnicii în
regim de viteză. Noi, tot pe loc. Multe stângăcii, de unde înțeleg
că problema exersării și a repetării în procesul de instruire este
insuficientă. Nu mai vorbesc de jocul aerian, unde suntem depășiți
cu regularitate, indiferent de adversar.

-Din ce spuneți, se înțelege că nici calitatea antrenorilor nu e
grozavă.
-Ca să fiu sincer, n-am vorbit cu vreunul dintre cei care sunt acum
în meserie, nu pot să-mi dau seama exact cum gândesc. Asta ca să
dau un răspuns diplomatic. Vorbind însă la modul direct, îi putem
judeca după efectele muncii lor, adică rezultatele. Care sunt
dezastruoase! Și după valoarea campionatului, una foarte scăzută.
Și atunci, da, putem vorbi de lipsă de valoare la mulți dintre
ei!

-Îl apreciați, totuși, pe vreunul dintre antrenorii noului
val?
-Iese în evidență Petrescu, dar felul în care se manifestă pe
marginea terenului este condamnabil. Pur și simplu te îndepărtează
de la stadion. El are de pierdut și e păcat, pentru că pe linie
tehnică este de apreciat.

Cu personalul de la București la Sofia, pentru avedea
Anderlecht

-Erau mai pregătiți tehnicienii acum câteva decenii?
-Pe vremea mea nu erau nici DVD-uri, nici calculatorul, nici
casetele video și nici posibilitatea asta de a merge oricând și
oriunde pentru a studia. Dar exista parcă mai mult interes. Plus că
tehnicienii de atunci erau mai echilibrați, mai măsurați în modul
de exprimare decât cei de astăzi. Exista un spirit de colectivitate
care era extraordinar. Ne întâlneam regulat, discutam și analizam
fenomenul. Mergeam în tabere și acolo făceam schimb de experiență.
Era Colegiul Central al Antrenorilor în cadrul federației, care se
ocupa de organizarea acestor tabere, reuniuni. Erau aduși
specialiști de peste hotare care rămâneau o săptămână, două, trei,
se analiza în profunzime fenomenul. Și pasiunea era alta. Mi-aduc
aminte că în 1958 ne-am strâns mai mulți tehnicieni și am plecat cu
trenul personal din Gara de Nord la Sofia, ca să-i vedem pe
belgienii de la Anderlecht cum jucau în sistemul 4-2-4! Acum,
înaintea pasiunii este pusă partea financiară. Cât de util ar fi
azi acel Colegiu Central, care să fie alcătuit din tehnicieni cu
experiență, care să meargă și să supravegheze procesul de instruire
la cluburi! Pentru că, dacă fotbalul nostru a scăzut în valoare,
asta e și din cauză că s-a lăsat libertate totală antrenorilor la
club, unde fiecare face doar ce vrea și cum vrea. Și, după cum se
vede treaba, nu fac deloc bine!

-E bine că sunt aduși tehnicieni de afară în campionatul
intern?
-Dintr-un punct de vedere e bine, pentru că vin cu o altă
mentalitate, cu o competență construită într-un alt mediu, la o
altă școală. Nu este însă bine că aducerea lor pune
într‑o lumină nefavorabilă munca tehnicienilor din țară. Ideal ar
fi ca acești tehnicieni să aibă și o valoare deja demonstrată, nu
să vină doar cei la început de carieră. Pentru asta e nevoie însă
de bani, antrenorii de valoare de afară nu vin pe doi lei.

-Vă așteptați ca Florin Halagian să aibă în continuare
succes?
-Da, mă așteptam, pentru că Halagian și-a demonstrat în trecut
valoarea. Nu vârsta decide valoarea și calitatea unui tehnician. La
Bistrița, el și-a impus metodele lui, cerând disciplină,
conștiinciozitate și seriozitate.

„Mutu este de chemat la națională”

-Cum vedeți evoluția lucrurilor la națională?
-Deocamdată, din păcate, suntem în curs de căutări. Răzvan Lucescu
face bine că aduce mulți fotbaliști pentru a se convinge de
potențialul lor, dar trebuie să fie conștient că la națională nu va
găsi multă înțelegere și răbdare din acest punct de vedere. Acolo
nu există reconstrucție, ci doar performanță!

-Viteză sau temporizare? Că tot ați adus conceptul acesta de
temporizare la națională.
-Depinde de calitățile jucătorilor pe care îi ai la dispoziție. Pe
de altă parte, hai să fim sinceri cu noi și să recunoaștem că
românul în general nu este un tip foarte vivace, foarte rapid,
bătăios, arțăgos. Nu sunt calitățile noastre, de-aia am și jucat
temporizare la națională. Pe calitățile noastre naturale nu puteam
să mă duc să mă iau la luptă cu brazilienii, cu englezii sau cu
cehii, că ne făceau praf! Mulți n-au înțeles nici atunci și nici
peste ani de ce am procedat așa. Asta e! Cine a înțeles, bine.
Cine, nu, nu!

-E de păstrat Mutu la națională, ținând cont de desele sale
derapaje din afara terenului?
-Mutu rămâne un jucător talentat, de valoare, care a făcut
performanță, dar care la un moment dat a luat-o pe o cale greșită
și și-a deteriorat edificiul. Sunt însă de părere că, atât timp cât
își demonstrează valoarea pe teren, este de chemat. În ceea ce
privește derapajele, trebuie discutat cu el și convins că nu e bine
așa.

Răzvan Lucescu
trebuie să fie conștient că la națională nu va găsi multă
înțelegere în ceea ce privește reconstrucția. Acolo nu există
reconstrucție, ci doar performanță!
Angelo Niculescu

Decalajul între campionatul nostru și altele a crescut enorm. S-a
neglijat sectorul de copii și juniori. Am pierdut ani pe care nu
știu dacă îi vom mai putea recupera
Angelo Niculescu

„Tabachera” de la Steaua

-Se poate face o comparație între jucătorii din naționala
dumneavoastră și cei de acum? Între Rădoi și Dinu? Sau între Marica
și Dumitrache?
-Ooo, hai să fim serioși! Cum să existe comparație între Rădoi și
Dinu!? Ă‚ia erau fotbaliști adevărați. Nu vreau să jignesc pe
niciunul dintre cei de acum, dar diferența e imensă.

-Despre calitatea jucătorilor care vin în campionatul
nostru?
-Prea puțini cu adevărat valoroși. E o problemă de bani, dar și de
ochi, de pricepere, e nevoie de oameni care să știe să evalueze
exact, înainte de a lua un jucător străin. Uite, mi-aduc aminte de
„tabachera” aia care a venit la Steaua acum câțiva ani (n.r. – e
vorba de brazilianul Elton, foto)! Ă‚la care l-a adus chiar nu și-a
pus problema dacă poate evolua în campionatul nostru? E o chestiune
de aprofundare.

„Penibili,
domnule!”

-V-ați uitat la meciurile echipelor noastre în cupele
europene?
-Rezultate mai mult decât modeste. Asta ca să fiu elegant. Nu
suntem pregătiți pentru aceste meciuri din niciun punct de vedere.
Suferim la toate capitolele: jucători, antrenori, conducători. Nu
vreau să par prea dur la adresa antrenorilor și a jucătorilor, dar
jocul reflectă antrenamentul. Ce faci la procesul de instruire, aia
arăți la meci! Mergem de la efect la cauză. Am văzut fotbaliști
care nu știu să execute o fază fixă, sunt meciuri în care pur și
simplu nu șutăm la poartă!

-Ați atins un subiect sensibil: conducătorii. Borcea, Becali, dar
și…
-…Vorbesc prea mult și fără conținut. Toți o dau pe arbitri, în
loc să se uite la echipele lor, plus că limbajul a depășit de mult
orice limită a decenței. Cuvântul „rușine” nu mai există la ora
actuală. Totul pleacă de la educație sau, mai bine zis, de la lipsa
educației. Nu mai vorbesc cum se bagă ei peste antrenori, cum își
dau cu părerea. Penibili, domnule! Sigur, sunt și excepții, dar
prea puține. Vreau să vă spun că și eu, ca jucător, am prins în
anii ’40 patroni în fotbal la cluburile unde am jucat. La Craiova
era Puiu Pleșa, moșier și bancher, la Carmen l-am avut pe Ionel
Mociornița, cel cu fabrica de pantofi, dar erau niște oameni de o
calitate extraordinară. Măcar din jenă și nu se apucau să comenteze
munca și deciziile antrenorului.

Piști Covaci, în patul lui
Dobrin

-Despre Mutu spuneți că trebuie chemat în continuare, dar
dumneavoastră ați ales altfel când ați avut un caz asemănător:
Dobrin, în Mexic.
-Hai să lămurim odată treaba asta. Nu se compară o situație cu
alta. Dobrin a greșit în timp ce se afla în cantonamentul
naționalei, în Mexic. Abia ajunsesem acolo, iar el pleca noaptea
din hotel cu încă vreo doi, rezerve, n-are rost să dau nume, și se
întorceau abia dimineața de la bar. Portarul hotelului l-a dat de
gol. „Domnilor, niște jucători de la dumneavoastră pleacă în
fiecare noapte și se întorc dimineața!”. Balaș, omul comuniștilor,
trimis să ne însoțească, nici una, nici alta că-i face reclamație
ăluia că denigrează țara și partidul. Ca să ne lămurim: într-o
noapte, Ștefan Covaci, care făcea parte din delegație, a intrat în
camera lui și, Dobrin nefiind acolo, s-a băgat în patul lui. Când
Gică a revenit, spre dimineață, a dat peste Piști în patul lui. Nu
mai zic că la antrenament nu alerga, se trăgea la umbra tribunei,
era moale, foarte moale.

-N-a meritat nici măcar un minut să intre, mai ales că avusese o
contribuție importantă la calificare?
-Nu puteam să-l bag pentru că abdicam de la niște principii. Plus
că, apoi, cum i-aș mai fi privit eu în ochi pe ceilalți, care
munceau pe rupte la antrenamente? Nu, nu regret deloc că nu l-am
băgat! Dar după revenirea acasă, când și-a schimbat comportamentul,
a revenit fără nicio problemă la națională.

-Ca antrenor, ați avut totuși vreo feblețe printre
jucători?
-Da, Radu Nunweiller și Dembrovschi. Erau genul de jucători care nu
numai că știau cu mingea, dar trăgeau până la epuizare, n-ar fi
cedat un centimetru în fața adversarului. Crânceni, tari. Apoi am
observat și la Dinu aceleași calități, drept pentru care l-am
chemat la mine, pentru că voiam să mă lămuresc de ce el era așa și
alții nu. Când mi-a spus că se trage din neam de sârbi, mi-a fost
clar. Era altă rasă, avea gena de luptător în el.

Ce comparație
să existe între Dinu și Rădoi sau între Dumitrache și Marica? Să
fim serioși, ăia erau fotbaliști
adevărați!
Angelo Niculescu