Suporteri de serviciu

Fotbaliștii lui Victor Pițurcă ar fi avut mai mare nevoie de 15.000 de suporteri în galben la întoarcerea pe Aeroportul „Henri Coandă” decât în tribune la Zürich sau la Basel la meciurile de la Euro. Evident însă că o astfel de scenă nu se poate întâmpla decât într-o lume virtuală. Românii sunt dezamăgiți și nu le mai arde de încurajări. Însă dezamăgitor este și sensul în care înțeleg ei cuvântul „suporter”. Am lăudat prezența în număr mare a românilor la Euro și faptul că au cântat la karaoke imnul pe stadion.

Nu făceam însă decât să aplaudăm normalitatea, ca atunci când lăudam două echipe din campionatul nostru că au jucat într-un meci corect. Ce au făcut fanii noștri la Euro fac suporterii tuturor națiunilor civilizate. Mulți dintre românii prezenți în tribune la meciul cu Olanda au demonstrat însă că, de fapt, rămân reprezentanții categoriei de non-suporteri. Suporteri de scor. Cei care îți sunt alături doar când îți iese un rezultat onorabil, cum s-a întâmplat cu Franța și Italia.

Când echipa nu răzbea spre careul Olandei și dezastrul se contura tot mai clar, au venit huiduielile, reproșurile, înjurăturile. „Facem 1.500 de km să vedem țurca asta”, a fost una dintre izbucnirile elegante. Dacă te chemi însă suporter, îi transmiți favoritului tău că nu va fi niciodată singur. Dacă nu faci asta, spune că îți iei bilet ca la operă și că fluieri la o notă falsată. Adică ești degustător, și nu suporter.