Traseul București – Euro, 90% din nervi în România

Dacă Euro 2008 s-ar juca pe șosea, noi am fi sigur campioni, pentru că toți adversarii și-ar rupe picioarele

Nu e prima dată când merg cu mașina pe acest traseu. Dar e prima când plec convins că România și-a câștigat pe bune dreptul de a fi în Europa.

Au trecut doar câțiva kilometri și deja îmi dau seama că am greșit. Era vorba de Euro, nu de Europa. Băieții ăia care aleargă de nebuni după o minge sunt (cel puțin) egalii vecinilor de la vest. Pentru că dacă era vorba de toată țara, nu făceam mai bine de-o oră ca să ieșim din oraș. Am mai făcut doar vreo sută de kilometri, conceptul de autostradă e deja vis. Ceva mai târziu – nu mult – și conceptul de drum e amintire! Suntem de zeci de minute pe griblură. Eventual aș putea să-mi închipui că e macadam, iar eu sunt pilot de raliuri, dar mașina e a redacției și oricum nu sunt sigur că rezistă. În fine, nici n-am ieșit din țară, a trecut o treime din drum, dar parcă am făcut ocolul Pământului! Iar în curând trecem pe altă planetă! Pesemne că ungurii ar fi adus autostrada până la granița cu România – așa cum au făcut cu Serbia –, dar n-aveau cu ce să o unească și s-au oprit la ultimul oraș mare al lor în drum spre noi, Szeged. Restul e poveste! „Drumurile” din România au devenit subiect de bancuri în mașină. „Auzi, dar dacă austriecii ar adormi vreo 300 de ani crezi că i-am ajunge?” Răspunsul e simplu: „Nu! Eventual s-ar trezi că nu mai au nici ei nimic”. De peisaje nu pot să-mi dau seama dacă sunt mai frumoase ca la noi, pentru că pe acea porțiune eram preocupat să nu cădem, cu mașină cu tot, în vreun crater.

Acum problemele sunt altele: limita de viteză și cât costă vinieta. Dar nu banii – fie ei de benzină sau amenzi, cazare sau mâncare – trebuie să fie preocuparea de bază a celor ce decid să plece cu mașina la Euro. Important e, cu cât locuiești mai la est de… Vest, să împachetezi cât mai multă răbdare și un set direct proporțional de înjurături. Toate românești. Dacă Euro s-ar juca pe șosea, sigur am câștiga titlul mondial – adversarii și-ar rupe picioarele.

minute durează călătoria cu metroul, din centrul Vienei la stadionul „Ernst Happel“, după ce a fost construită o nouă stație ultramodernă special pentru Euro 2008

București – graniță: aprox. 700 km. Dacă mergi pe Valea Oltului, înnebunești după tiruri. Dacă o iei prin Craiova, îți blestemi zilele între Orșova și Caransebeș. În schimb, n-ai taxe de autostradă… Benzina e scumpă, ca orice la noi, dar mai ieftină totuși ca la ei

Salzburg – München – Passau: aprox. 300 km Autostrada e gratis, nu are limită decât unde e marcată, dar benzina e scumpă.

Viena – Salzburg: aprox. 300 km. Autostrada e bună și ieftină. Dacă îți ajunge pe o săptămână, e vreo 8 euro. E bine să și alimentezi aici, față de Germania sau Elveția. Oprire care merită: Mondsee

Destinație Autostrada e 30 de euro pe tot anul! Trebuie pașaport, vameșii sunt ok. Surprinzător, nici când plouă nu e haos în trafic…

Szeged – Gyor: aprox. 400 km. Autostrada e bună și ieftină. E însă cam incomod să plătești în forinți, iar cu euro pierzi mult

Venind din România, primul lucru pe care îl remarci în Elveția e… liniștea.

Parcă nu se întâmplă nimic. Nu se aude un zgomot. Nimeni nu e deranjat sau deranjant. Doar spre seară, centrul orașului Sankt Gallen se mai animă, probabil pentru că e weekend. În rest, elvețienii sunt deocamdată prea puțin „afectați” că în țara lor vor sosi cele mai tari echipe de fotbal ale Europei. S-au limitat la a-și pune stegulețe pe mașini și unii a se îmbrăca în culorile țării lor, deși sunt conștienți că n-are nicio șansă. Nu e exclus chiar ca hainele „branduite” cu Elveția să susțină competiția internațională de hipism. Orașul – ce-i drept nu se joacă meciuri aici – e mai bine acoperit cu însemne ale concursului de cai. Chiar hotelul României fusese rezervat de participanți. Fotbalul e doar în afișele unor baruri în care poți vedea meciurile. Până azi însă, pentru că de-acum jocheii sunt Mutu, Chivu și restul. Văd că localnicii știu că îi vor găzdui și măcar încearcă să fie bucuroși. Să vedem cum îi vor primi. Eu abia aștept să ajungem și într-un oraș cu meciuri.