Trei concluzii după Armenia – România. Ce ar trebui să ne bucure în afara scorului de pe tabelă și marea problemă a lui Daum în meciul în care am marcat cinci goluri

Am învins clar Armenia, scor 5-0,  într-o deplasare de care ne temeam înaintea startului preliminariilor, am terminat meciul cu o posesie zdrobitoare, fără vreun cartonaș galben încasat și am mai șters din imaginea proastă lăsată cu Muntenegru, la debutul lui Christoph Daum. A strălucit din nou Stanciu, Bogdan Stancu a arătat că spre deosebire de Nicușor e calm de la punctul cu var, iar totul a mers ca pe roate în fața unui adversar „mutilat” încă din minutul trei.

Cu ce ne alegem, totuși, în afara scorului îmbucurător de pe tabelă și a unui joc bun în fața unui adversar condiționat de absența vedetei Mkhitaryan și cartonașul roșu primit în startul meciului?

• Am învățat iar să „mergem peste ei” și să „dăm câte putem”

Vă imaginați un scenariu în care deschidem scorul rapid în Armenia, avem un om în plus, iar Generalul sau Victor Pițurcă ordonă retragerea? De câte ori nu am văzut o asemenea strategie? Transformată în ultimii ani într-o mașinărie defensivă care a uitat să marcheze, România a arătat la Erevan că are câte ceva din argumentele echipelor mari. „Haideți pe ei” nu a fost, de această dată, un mesaj transmis doar de o tribună dezamăgită pe Arena Națională, ci unul desprins din acțiunile, pasele, verticalizările și învăluirile fotbaliștilor lui Daum.

Lui Stanciu, Stancu și Chipciu nu li s-a mai transmis și nici măcar nu li s-a mai indus că trebuie să se retragă imediat ce tabela arată mai multe goluri în dreptul nostru decât în dreptul adversarului. Oamenii ofensivi ai neamțului de 62 de ani au simțit slăbiciunea adversarului la fel de repede cum o simțeau și când banca tehnică era ocupată de un alt selecționer. Diferența? „Atacanții” au continuat să se caute unul pe altul, au fost altruiști și n-au luat piciorul de pe pedala de accelerație. Rezultatul? Am reușit cel mai rapid 3-0 din istoria naționalei și am doborât un record vechi din 1933, când naționala interbelică ajungea la 3-0 contra Iugoslaviei după 13 minute. Nu în ultimul rând, în 59 de minute de forcing contra Armeniei am reușit jumătate dintre golurile marcate în campania care ne-a dus la EURO 2016.

• Al doilea debut al lui Daum, al doilea câștig

Meciul cu Muntenegru a adus un egal cu iz de înfrângere, dar opinia publică a decretat la unison: Romario Benzar a fost marele câștig al României la debutul lui Daum. În a doua partidă sub comanda neamțului, plusul a venit tot de la Ovidiu, a fost format tot de Hagi și s-a numit Răzvan Marin. 

O deplasare în Armenia, în a doua etapă a unor preliminarii începute prost nu e chiar momentul în care foștii selecționeri ne obișnuiau cu debuturile. De obicei, puținele noutăți din ultimii ani prindeau meciuri ceva mai ușoare și nu erau responsabilizați de la întâia purtare a tricoului galben. La Erevan, povestea lui Răzvan Marin sub tricolor a început abrupt, cu un gol înscris încă în minutul 12, după o pasă a lui Stanciu și o execuție la indigo cu cea prin care l-a învins pe Gavrilaș în Viitorul – Astra 1-0.

Tricoul nu e important. Răzvan Marin (foto) a repetat în echipamentul naționalei evoluțiile bune de la Viitorul

Dincolo de golul înscris, dincolo de assist-ul superb oferit lui Alexandru Chipciu în minutul 59, metronomul din linia de mijlocași imaginată de Hagi la Viitorul a produs fotbal, așa cum are obiceiul să spună antrenorul și patronul de la Ovidiu. E adevărat că toate au venit într-un meci devenit rapid „walk in the park”, dar șuturile de la distanță ale juniorului familiei Marin (minutele 37 și 50, de fiecare dată aproape de gol), faptul că nu s-a ascuns de minge, conexiunea excelentă cu Benzar și tupeul arătat îl transformă pe tânărul de 20 de ani într-un reper al meciului cu Armenia.

• Problema lui Daum: „nouarul” naționalei a uitat să marcheze din acțiune

Ploiești, 29 martie 2015, calificările pentru EURO 2016. În minutul 23 al meciului cu Feroe, Claudiu Keșeru e atent și trimite în poartă o minge venită din bară, la o execuție a lui Alexandru Maxim. De atunci au trecut 18 luni, nouă partide, am schimbat selecționerul și tot nu am reușit să scăpăm de o mare problemă: niciunul dintre atacanții convocați la echipa națională, fie că s-a numit Alibec, Stancu, Keșeru sau Andone, nu a mai reușit să înscrie din acțiune într-un meci oficial.

Bogdan Stancu (foto) a semnat ultimele trei goluri ale atacanților români la națională. Toate au venit din lovitură de la 11 metri.

Stancu și-a făcut un renume de bun executant de penalty-uri, dar problema lui Daum e una destul de serioasă. Contra Armeniei, România a ajuns la nouă meciuri în care vârful de atac, „nouarul” clasic, nu s-a lipit de gol din acțiune. Singurele șanse i-au aparținut lui Keșeru, introdus în repriza a doua în locul lui Stancu, dar finalizările atacantului de la Ludogoreț au fost imprecise.

Dacă e un capitol la care România trebuie să lucreze, acela nu e defensiva care își face treaba și în abența lui Chiricheș, nici linia de mijloc, capabilă oricând să iasă în evidență printr-un Marin, Stanciu sau Chipciu, ci golgheterul, omul care trebuie să înscrie de două ori dintr-o ocazie. Ne-am transformat într-o echipă fără un vârf de lance, fără un Răducioiu, Moldovan sau chiar Marica, iar acesta nu e un semn bun într-o campanie în care ne vom bate pentru calificare cu goleadori precum Lewandowski sau Jovetic.