Tridentul lui Pițurcă

Ziua celui mai important amical din campania de pregătire a turneului final de la vară, i-a găsit pe tricolori robotind pe platoul de repetiție.

Jocul și nivelul de exprimare al naționalei este categoric în creștere față de meciul cu Israel și avem motive să sperăm că în iunie va fi ce vrem și trebuie să fie. Armele prin care fotbaliștii lui Pițurcă exersează dinamitarea apărărilor adverse au fost etalate într-o operațiune de rutină miercuri seara în Ghencea, atacul dovedindu-se letal datorită vârfurilor Marica, Daniel și Marius Niculae. Pasele lui Chivu ori Raț, acțiunile personale ale lui Mutu – toate în cantități dozate cu zgârcenie- plus zvâcnirea lui Marica ne-au făcut să tresărim în prima repriză.

Fundașii au respins muncitorește acțiunile previzibile ale rușilor, mijlocașii au mișunat ca niște furnicuțe cuminți în zona lor de teren, în timp ce atacanții s-au agitat, e clar, cu folos. Lipsea totuși artistul, pasatorul, șuteurul de la distanță, picătura de geniu…Cândva îi zicea Hagi…Acum nu mai e, iar echipa trebuie să se miște mai mult, să fie mai vie, mai activă, mai insistentă. Sigur că numeroasele schimbări efectuate de Pițurcă încă din startul părții secunde duceau cu gândul la faptul că au testul nu va mai fi atât de relevant, întrucât pare greu de imaginat un 11 fără Mutu și Chivu la Euro. Sau poate tocmai asta a încercat să „simtă” selecționerul. Oarecum paradoxal în a doua repriză, fără liderii pomeniți mai sus în teren, acțiunile tricolorilor au fost mai închegate și pasele au curs mai bine chiar dacă golul lui Niculae s-a născut din bâlba lui Florentin Petre. Zburdălnicia tricolorilor a fost întregită de reușita lui Marius Niculae, care și-a sărbătorit cu gol revenirea la națională.

Una peste alta, pe Ghencea s-au tras „duble” în prima repriză cuminți și în a doua parte alerte rezultând destule secvențe reușite. Pițurcă este cel responsabil cu multiplicarea și asamblarea scenelor pe care echipa sa trebuie să le joace. Alert, implicat, cu stil. Numai așa ne putem prezenta pe covorul roșu din Austria și Elveția pentru a putea spera mai mult decât la o banală figurație. Și e clar că după ce am văzut aseară putem spera.