Primul semn că Daum ia în serios meciul cu Rusia, unul care poate contribui la o plecare prematură în cazul în care iese rău, e primul „11”. Titulari din meciul cu Polonia din nou pe teren, fără puștii lui Hagi, fără Lung sau Cojocaru, riscuri minime. Dar și fotbal pe măsura curajului. România începe din nou ca o națională vecină cu Sao Tome și Principe și Grenada în clasamentul FIFA și se baricadează jenant în propria jumătate, oferindu-le rușilor ocazia să ne atace ca la handbal. Rezistăm! E noul cuvânt la modă la echipa națională, rezistăm și atunci când Samedov ratează de puțin golul la capătul unui sfert de oră de dominare totală. Nu avem linie de mijloc, construcția e o noțiune străină românilor, așa că Săpunaru sau Latovlevici se specializează pe mingi lungi către un Florin Andone izolat.
„Echipa bună pe contraatac”, așa cum ne caracteriza Lewandowski înainte să vină la București și să ne execute sportiv, are șansa să își valorifice calitatea în minutul 27. Rușii sunt prinși pe picior greșit, Marin pasează lung, pe stânga, spre Andone, atacantul lui Depor centrează perfect pentru un Rotariu, însă rezerva locului 6 din Liga 1 finalizează mult peste dintr-o poziție din care alți purtători ai tricoului cu numărul 11 din istoria naționalei dădeau gol ușor. Repriza se echilibrează pe final doar în ideea în care rușii nu ne mai sufocă, noi nu suntem capabili să reacționăm și suntem aproape să o pățim atunci când Grigore își completează opera cu un fault inutil în apropierea careului, fază fixă din care scăpăm fără gol.
Doar pe 10 ani? Daum pe viață!
Jocul se echilibrează după pauză doar în contextul în care fotbalul dispare. Complet! E un amestec de neputință ofensivă, cu pase greșite, cu luptă fizică și brazde scoase din gazonul umed de la Groznîi. Pantilimon ne dă câteva emoții, Kokorin preia prost, și din nou REZISTĂ‚M! După o serie de schimbări în ambele echipe arbitrul ne dă ocazia să-l găsim țap ispășitor. Andone e tras în careu gospodărește, cu patos, de un fundaș rus, însă arbitrul din Belarus se face că nu vede. Trecem peste, asta nu ne scuză jocul, iar rușii dau semne că și-au revenit. Un șut pe poartă, Pantilimon reține ușor. Poloz preia din nou bine, însă nu e inspirat la finalizare.
Lipsa de soluții ne transformă orice încercare de atac în viteză în unul pozițional. Bogdan Stancu pasează înapoi ca niciodată, Prepeliță și Marin pasează lateral, suntem ambasadorii păcii. Tinerii intră în minutul 90, precum Țîru, sau în minutul 92, precum Nedelcu. Meciul e decis în ultimele secunde, atunci când după o serie de bâlbe primim gol. Ofsaid sau nu, ce mai contează? Astfel se termină un joc din care cu greu pot fi subliniate aspectele pozitive. Așteptăm, până la meciul cu Danemarca, semnarea contractului pe 10 ani între Christoph Daum și FRF, așa cum ne anunța sfidător Răzvan Burleanu. Până la urmă, de ce doar pe 10 ani?
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER