N-ai cum să fii fericit când te desparți de cineva atât de drag. De cineva care ți-a adus atâtea bucurii. Îi oferi un zâmbet drept mulțumire, apoi te așezi trist pe scaunul tău, conștient că de acum nimic nu va mai fi la fel. Așa a fost retragerea marelui Ronaldo. De fapt, singurul Ronaldo! Robinho și Neymar la centrul terenului.
În fața lor, Marica și Surdu scanează din priviri tricourile galbene. Ochii lor trec rapid printre toți brazilienii din jumătatea adversă și apoi cad dezamăgiți în pământ. Omul pe care-l căutau nu e acolo. În vestiar, Ronaldo a rămas singur. Își leagă șireturile cu atenție, apoi își trece mâinile uriașe prin părul cârlionțat al lui Alex, cel mai mic dintre copiii săi. Puștiul aleargă cu mingea la picior prin vestiarul în care tatăl său aștepta cuminte ca lumea să-l cheme pentru ultimul salut. Nu stă pe banca de rezerve, n-are voie. Idolii ca el au loc în istorie, nu pe bancă.
Fred înscrie, Ronaldo ia aplauzele
Grăsunul atacant iese cu câteva minute înainte din cameră. Nu mai are răbdare! Oamenii înnebunesc și aplaudă până când palmele capătă un roșu aprins. Doi reporteri aleargă disperați după „Il Fenomeno” pentru câteva cuvinte. Vorbește din mers, cu același zâmbet larg pe care-l recunoști oricând. „Vă mulțumesc din suflet pentru tot”, apucă să spună până să ajungă la marginea terenului. Tabela arată sec: intră 9, iese 19 și tribunele explodează. Fred, autorul singurului gol de până atunci, face plecăciuni în semn de prețuire pentru „Il Fenomeno”. Începe un vacarm continuu timp de un sfert de oră. La fiecare atingere sau șut, aceeași reacție incredibilă a celor peste 30 de mii de brazilieni care își văd pentru prima dată idolul. Vor toți un gol de la el!
100 de kilograme de suflet
Un ultim gol, fără să conteze dacă e doar un lat aruncat în fața porții sau o execuție spectaculoasă. Își doresc doar să-l mai vadă încă o dată, pentru ultima dată, bucurându-se. Trei ocazii printr-o apărare română care și-ar dori și ea să-i facă un cadou uriașului de peste 100 de kilograme pe care-l aclamă toți. N-a marcat, dar asta n-a umbrit cu nimic sărbătoarea ultimului său meci. La pauza care de fapt a fost finalul, colegii și adversarii săi l-au condus în aplauze spre vestiar pe Ronaldo. Unicul Ronaldo al Braziliei și al lumii. Un ultim tur de stadion în care oamenii abia s-au abținut să nu rupă gardurile pentru a-l atinge și lumea își numără idolii cu unul mai puțin.
„Nu am pretenția de a mă crede de neînlocuit. Este sigur că va apărea un alt mare jucător. Poporul brazilian nu va rămâne orfan de mari idoli”, Ronaldo
„A fost o sărbătoare incredibilă, vă mulțumesc tuturor că mi-ați oferit această seară. După mult timp, am avut emoții pe teren”, Ronaldo
„Vă mulțumesc pentru că m-ați acceptat mereu așa cum sunt, pentru că ați plâns când am plâns și eu, pentru că ați râs când am râs și eu. Vă mulțumesc din toată inima!” Ronaldo
Nici „Regele” n-a marcat la retragere
Ronaldo nu este singurul mare fotbalist care n-a reușit să înscrie în ultimul meci din carieră. La fel s-a întâmplat și cu Gică Hagi (foto), în 2001. La „Gala Hagi”, fostul decar al naționalei n-a fost lăsat să marcheze: „Nu m-au lăsat să marchez, au jucat «la sânge» cu mine, de parcă era un meci internațional. Mi-a părut rău că n-am dat gol, fiind ultimul meci. Cred că e singurul meci de retragere în care vedeta nu înscrie”, rememora Hagi în urmă cu ceva timp. „Regele” poate rămâne cu consolarea că nici Ronaldo nu s-a despărțit cu gol de fotbal, Tătărușanu fiind cel care l-a blocat în nu mai puțin de trei rânduri.
„Îmi cer scuze că am avut trei ocazii și n-am reușit să înscriu în ultimul meu sfert de oră în fotbal. Ar fi fost o mică recompensă pentru ceea ce ați făcut voi toți pentru mine”, Ronaldo
4 șuturi spre poarta lui Tătărușanu a trimis Ronaldo în sfertul de oră în care a fost pe teren. Trei dintre ele au fost apărate de goalkeeperul român
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER