Ultimul zâmbet, unicul Ronaldo!** „Poporul brazilian nu va rămâne orfan de mari idoli”

N-ai cum să fii fericit când te desparți de cineva atât de drag.
De cineva care ți-a adus atâtea bucurii. Îi oferi un zâmbet drept
mulțumire, apoi te așezi trist pe scaunul tău, conștient că de acum
nimic nu va mai fi la fel. Așa a fost retragerea marelui Ronaldo.
De fapt, singurul Ronaldo!
Robinho și Neymar la centrul terenului.

În fața lor, Marica și Surdu scanează din priviri tricourile
galbene. Ochii lor trec rapid printre toți brazilienii din
jumătatea adversă și apoi cad dezamăgiți în pământ. Omul pe care-l
căutau nu e acolo. În vestiar, Ronaldo a rămas singur. Își leagă
șireturile cu atenție, apoi își trece mâinile uriașe prin părul
cârlionțat al lui Alex, cel mai mic dintre copiii săi. Puștiul
aleargă cu mingea la picior prin vestiarul în care tatăl său
aștepta cuminte ca lumea să-l cheme pentru ultimul salut. Nu stă pe
banca de rezerve, n-are voie. Idolii ca el au loc în istorie, nu pe
bancă.

Fred
înscrie, Ronaldo ia aplauzele

Grăsunul atacant iese cu câteva minute înainte din cameră. Nu
mai are răbdare! Oamenii înnebunesc și aplaudă până când palmele
capătă un roșu aprins. Doi reporteri aleargă disperați după „Il
Fenomeno” pentru câteva cuvinte. Vorbește din mers, cu același
zâmbet larg pe care-l recunoști oricând. „Vă mulțumesc din suflet
pentru tot”, apucă să spună până să ajungă la marginea terenului.
Tabela arată sec: intră 9, iese 19 și tribunele explodează. Fred,
autorul singurului gol de până atunci, face plecăciuni în semn de
prețuire pentru „Il Fenomeno”. Începe un vacarm continuu timp de un
sfert de oră. La fiecare atingere sau șut, aceeași reacție
incredibilă a celor peste 30 de mii de brazilieni care își văd
pentru prima dată idolul. Vor toți un gol de la el!

100 de
kilograme de suflet

Un ultim gol, fără să conteze dacă e doar un lat aruncat în fața
porții sau o execuție spectaculoasă. Își doresc doar să-l mai vadă
încă o dată, pentru ultima dată, bucurându-se. Trei ocazii printr-o
apărare română care și-ar dori și ea să-i facă un cadou uriașului
de peste 100 de kilograme pe care-l aclamă toți. N-a marcat, dar
asta n-a umbrit cu nimic sărbătoarea ultimului său meci. La pauza
care de fapt a fost finalul, colegii și adversarii săi l-au condus
în aplauze spre vestiar pe Ronaldo. Unicul Ronaldo al Braziliei și
al lumii. Un ultim tur de stadion în care oamenii abia s-au abținut
să nu rupă gardurile pentru a-l atinge și lumea își numără idolii
cu unul mai puțin.

„Nu am pretenția de a mă crede de neînlocuit. Este sigur
că va apărea un alt mare jucător. Poporul brazilian nu va rămâne
orfan de mari idoli”, Ronaldo

„A fost o sărbătoare incredibilă, vă mulțumesc tuturor
că mi-ați oferit această seară. După mult timp, am avut emoții pe
teren”, Ronaldo

„Vă mulțumesc pentru că m-ați acceptat mereu așa cum
sunt, pentru că ați plâns când am plâns și eu, pentru că ați râs
când am râs și eu. Vă mulțumesc din toată inima!”
Ronaldo

Nici
„Regele” n-a marcat la retragere

Ronaldo nu este singurul mare fotbalist care n-a reușit să
înscrie în ultimul meci din carieră. La fel s-a întâmplat și cu
Gică Hagi (foto), în 2001. La „Gala Hagi”, fostul decar al
naționalei n-a fost lăsat să marcheze: „Nu m-au lăsat să marchez,
au jucat «la sânge» cu mine, de parcă era un meci internațional.
Mi-a părut rău că n-am dat gol, fiind ultimul meci. Cred că e
singurul meci de retragere în care vedeta nu înscrie”, rememora
Hagi în urmă cu ceva timp. „Regele” poate rămâne cu consolarea că
nici Ronaldo nu s-a despărțit cu gol de fotbal, Tătărușanu fiind
cel care l-a blocat în nu mai puțin de trei rânduri.

„Îmi cer scuze că am avut trei ocazii și n-am reușit să
înscriu în ultimul meu sfert de oră în fotbal. Ar fi fost o mică
recompensă pentru ceea ce ați făcut voi toți pentru mine”,
Ronaldo

4
șuturi spre poarta lui Tătărușanu a trimis Ronaldo în
sfertul de oră în care a fost pe teren. Trei dintre ele au fost
apărate de goalkeeperul român