Ce o să spună Alex Chipciu când îl va vedea la masă pe Cristi Scutariu, jurnalistul ProSport care a introdus în limbajul social media expresia „treijdămii”, pentru a defini performanțele nesatisfăcătoare ale celui mai bine plătit jucător din Liga 1? Va refuza stelistul dialogul? ProSport și-a asumat riscul și l-a introdus pe mijlocașul de 27 de ani pe lista celor trei jucători ceruți la interviuri. După o jumătate de oră, timp în care Săpunaru a vorbit despre sentimentele sale de dinainte de Euro, Chipciu a venit, a salutat politicos și s-a așezat la masă. Vânos, cu obrajii roșii, brăileanul a început să vorbească, iar tensiunea momentului s-a risipit instantaneu. Atât de contestat de fani și de ziariști, fotbalistul comunică fără resentimente și acceptă orice temă, orice întrebare, oricât de delicată. Jocul său slab, frica de a nu fi selecționat, vizitele la psiholog, Chipciu răspunde la toate cu ușurință. Dacă toți fotbaliștii români ar comunica la fel, o barieră de imagine s-ar rupe, iar șansele ca firmele să investească într-o ligă modestă ar crește. E, însă, Chipciu pregătit și pentru nivelul fotbalului de la Euro 2016?
Ce însemna un turneu final de Euro sau Mondiale pentru copilul Alex Chipciu? Însemna foarte mult. Țin minte foarte, foarte bine de la Campionatul Mondial din 1998 încoace, mai țin minte câteva imagini din 1996, cu golul anulat al lui Dorinel Munteanu. Din 94, țin minte doar meciul cu Suedia, că am adormit. Eram foarte mic, nici nu știam ce se petrece atunci. Mai am și acum emoțiile care erau atunci. Pentru un copil, chiar și pentru un om mare care se uita la meciuri…Se scotea televizorul la scară, toți vecinii erau jos. Meciul cu Columbia, golul lui Adrian Ilie. Am foarte multe amintiri. Am ieșit pe străzi atunci când s-au calificat. După aceea am bătut Anglia…La meciul de la Euro 2000, la 2-1 mama mi-a zis că-mi ia câine. Eram înnebunit să-mi iau un câine, era moda cu boxeri. Era credea că nu o să mai câștigăm.
De ce voia să-ți iei câine? Nu, voiam eu câine, de atunci. Mama nu era de acord, nici tata și am prins momentul la 2-1 și am zis că poate am o șansă. Până la urmă am câștigat și am luat și câine.
Ai condiționat de victoria României? Da. La 2-1 pentru Anglia, mama se gândea că probabil nu o să bată România. Eu am zis că am o șansă acolo, poate o să bată. Am rămas și cu câinele, am ieșit și în stradă. Ne-am bucurat. Alea sunt moment care nu se uită niciodată. În viață se mai uită unele momente, chiar și bucurii, dar astfel de momente nu se uită niciodată.
Cum crezi că va fi primul turneu final pentru fotbalistul Alex Chipciu? Sincer, eu am luat pas cu pas fiecare…și convocarea în Italia, pentru că avusese un sezon plin de lucruri negative și n-am vrut să-mi fac iluzii de dinaintea pentru ca apoi să am deziluzii foarte mari. M-am gândit prima dată la cantonamentul din Italia, apoi să fiu în lotul de jucători de la Euro. Am luat totul cu bucurie și pentru mine, să fiu la Euro, e un lucru frumos. Chiar dacă e un clișeu, orice jucător și-ar dori să fie la un turneu final. Sper doar să facem o figură frumoasă și să bucurăm românii care ne vor urmări de acolo sau de acasă, din fața televizorului.
Ai în minte ziua meciului cu Franța? O construiești? Încerci să-ți imaginezi cum va fi? Sincer, nu m-am gândit până acum. Toată lumea mă întreba de meciul cu Franța, dar eu nici nu știam dacă o să fiu la Euro. Riscam să devin penibil, să vorbesc despre meciul cu Franța și să nu fiu acolo. Și acum vrea să zic la fel. Vreau să câștigăm pentru noi ca echipă, nu mă gândesc la mine personal. Nu mă duc la Euro ca să-mi crească mie cota. Cred că ăsta e sentimentul de mândrie. Să te duci cu echipa națională și să rămâi în timp cu o performanță. Cum eu mă gândesc acum la jucători care mi-au produs bucurii când eram copil. I-am simpatizat de atunci foarte mult timp. Vreau să se întâmple așa și cu noi.
A avut emoții când Iordănescu a făcut ultima selecție
Ai avut emoții ieri când Iordănescu a renunțat la cinci jucători? Am stat pe telefon foarte mult, dar aveam emoții…
Citeai: Pleacă ăla, ăla… Da, citeam.
Numele tău nu știu dacă a fost. Ba da, a fost și numele meu. Cu Maxim. S-a legat de treaba cu Maxim și chiar îmi părea rău pentru că sunt prieten cu Maxim. Am făcut și în vacanță, la nuntă la Chiricheș. Am stat și prin vacanță la Rimini. Pot să zic că am legat o relație destul de bună cu el și îmi părea rău să se pună în balanță ieșirea lui și rămânerea mea. Nu era corect între noi doi, cum ar veni.
Și cum a fost ziua? Stăteai pe telefon… Da, stăteam pe telefon pentru că așteptam să se anunțe. Nu știam când o să se anunțe. Apoi am fost anunțați că o să vină toți cei 28. Deci alte emoții prelungite. Dar.
Și unde ați fost anunțați? În sala de mese? Da, în sală. Bine, ei bănuiesc că știau deja. Vorbise deja cu ei.
Chiar nu știați nimic? Da, cine putea să ne zică? Mai apăreau zvonuri că nu o să fie Keșeru, nu mai știu ce…Nu puteam să le iau ca fiind adevărate. Nu știam sigur. Vorbisem cu antrenorul secund și mi-a spus că la 8 o să fim toți. Clar, nu știa nimeni. Apoi, când am venit, lucrurile erau clare. A fost puțin neplăcut pentru cei care nu au fost convocați. Au muncit și ei la calificare, au venit și ei în Italia. Pentru orice jucător, era un lucru rău.
Ce i-ai spus lui Maxim? N-am apucat să vorbesc foarte mult cu el. Mi-a părut rău și cred că în acest moment orice ar spune, nu ai putea să faci nimic. Cum a fost și cu decesul lui Ekeng, săracul. La fel, ce puteai să mai spui? Am fost și noi la stadion la Dinamo. Orice ai spune, spui degeaba și nu are niciun rost. Am zis de Maxim, dar îmi pare rău de toți cei cinci. De el am fost mai apropiat, a constribuit și mai mult la toate meciurile din preliminarii.
E diferită așteptatea Euro față de felul în care ai așteptat primul meci din Liga Campionilor? E încărcătura mai mare, te simți altfel? Îți imaginezi că vei fi altfel? La mine, cu Liga Campionilor a fost o situație mai ciudată pentru că eram accidentat și mi-am revenit, cred, la al treilea sau al patrulea meci din grupă. Vorbisem cu mister Reghecampf atunci și mă întreba dacă eu cred că pot să ajut Steaua în Champions League având în vedere că n-am mai jucat de atâta timp. Până la urmă, m-au trecut pe listă și am jucat primul meci cu Basel. A fost destul de greu. Nu am comparat niciodată situația de la Steaua cu situația de la echipa națională, nu că nu s-ar compara, dar e o situația diferită. La Steaua stând zi de zi acolo, e clubul care mă plătește, sunt jucător profesionist. La națională, vin cu sufletul deschis. Aici mă simt român. Nu e naționala mea, la Steaua mă simt și eu parte din echipă. La națională e echipa tuturor.
Nu te simți stingher la națională? Doamne ferește! Chiar vorbeam mai devreme și mă întrebau ziariștii dacă sunt rivalități la națională. Eu, la masa unde mănânc acum, mănânc cu Silviu Lung, Găman, Mățel, Alibec, Tătărușanu și Stancu…
Agresat de un fan dinamovist. Soția și fetița, martori
Adică nu aveți bisericuțe… Trei steliști cu patru de la Astra. Așa, când avem liber și mai ieșim la plimbări sau la un restaurant, stăm grupul nostru. Ne cunoaștem de foarte mult timp și e normal să stăm. Avem mai multe lucruri de vorbit. Dar eu am o relație bună și cu dinamoviștii. Cu Torje sunt coleg de la 13-14 ani la loturile naționale de juniori. Nu există așa ceva la națională. Când mergem la Steaua e altceva, pe teren suntem rivali, ne mai ciondănim…dar doar atât. Pe teren. Sincer, până ieri nu am avut niciodată incidente cu oameni pe stradă, dinamoviști…Poate erau lideri din galerie, mari așa ca fizic, dar niciodată nu s-a luat nimeni de mine. Până ieri când am fost cu soția și cu fetița la o bancă și un băiat, nu foarte mare de gabarit, a început să înjure Steaua…Mă enervasem așa puțin, dar eram cu soția.
În interiorul băncii? Nu, pe stradă. Dar eram cu soția, cu fetița. Dacă eram singur, poate degenerau lucrurile.
E ciudat că e prima oară că ți se întâmplă… Nu voiam să declar acest lucru, dar era el înfoiat așa. M-a prins într-o postură cu soția și fetița, poate acum stă acasă și se bucură de acest lucru sau se crede acum mai important.
Că l-a înjurat pe Chipciu… Da, da…
Revenind la Euro. Discursul mediatic e bun, dă bine la televizor să spui că suntem motivați, dar realist vorbim avem vreo șansă să batem Franța? Așa, dacă ne uităm, clar…Dacă aș fi fost suporter poate și eu mă gândeam că e un meci foarte greu, că n-avem nicio șansă. Dar având în minte meciuri ca Franța – Senegal, când Franța a pierdut cu Senegal meciul de deschidere, clar orice e posibil. Mai ales la nivelul ăsta unde meciul se schimbă dintr-o secundă într-alta. Am jucat cu Ucraina. La 1-0, simțeam că suntem clar peste ei. La 4-1, simțeam că jucăm cu Brazilia. Apoi, la 4-3 aveam iar speranțe. Lucrurile trec într-o fracțiune de secundă, mai ales la echipa națională unde sunt cei mai buni jucători din țara respectivă. Clar, o să mergem cu încredere. Nu mă gândesc să nu avem încredere cu Franța. Dacă în fotbal nu ai încredere, nu realizezi nimic. E foarte greu să câștigi meciuri fără încredere.
S-a vorbit despre un psiholog la echipa națională. Da, este cu noi. Silviu.
Discută cu voi? Simți că pe tine te ajută? S-a vorbit foarte mult că Alex Chipciu are un blocaj mental. Că nu poți depăși un blocaj mental. Nu știu dacă ești sau nu de acord, dar vreau să te întreb cum lucrezi cu psihicul? Am fost singur la psiholog. Nu neapărat acum, la echipa națională. Dar acum nu am fost la psiholog să caut rezolvarea, să fiu disperat sau conștient că o să mă ajute doar el. Nu. M-am dus, am discutat. Mi-am spus problemele pe care le simțeam eu. Acum, psihologul nu-ți dă rezolvări sau îți pune întrebări. Ca și cum te-ai descărca și să încerci să privești lucrurile din altă perspectivă. Am încercat să mă ajut mereu legat de asta. Dar cred că sunt un jucător puternic. La câte critici au fost, la ce presiune a fost anul acesta pe mine și cât s-a vorbit despre mine, cred că alți jucători reacționau altfel față de cum am reacționat eu.
Nu vreau să intru în secretul discuției tale cu psihologul. Dar vreau să te întreb dacă ne poți spune o cauză care te ține pe tine, care îți pune frână ca fotbalist. O cauză mentală. Cel mai urât lucru și cel mai mult îți afectează încrederea când suporterii te huiduie. Au fost meciuri în care consider că am jucat bine și la prima greșeală, în minutul 50 dacă greșeam o pasă, toată lumea „aaaa”. Mă huiduiau. Și comentatorii…
Chipciu își roade buzele. In interiorul său există o frământare atunci când vorbește despre huiduielile fanilor
Și ziariștii… Da. Au fost niște lucruri legate. Orice lucru se leagă. O dată huiduie spectatorul, omul care comentează clar spune că am jucat prost. Nu se face o analiză obiectivă. Eu mă informam foarte mult pe Instat, pe parametrii de acolo. Am fost criticat foarte mult în România, iar în cifrele de la Instat eram cel mai bun mijlocaș ofensiv după Budescu. Era ceva incredibil. Toată lumea spune că nu sunt în formă de doi ani și anul trecut am dat 18 pase de gol. Cred că dacă dădea orice alt jucător care nu era într-o poziție negativă ca mine era scos mare fotbalist. Acum nu vreau să zic nici că am fost extraordinar. Au fost și multe critici pe nedrept, dar mi-am asumat acest lucru pentru că odată ce au plecat mulți jucători de la Steaua la un moment dat era normal să fie și eu scos în față. Să fie cele mai mari așteptări de la mine.
Regreți momentul în care la DigiSport în emisiune, mai mult sau mai puțin întrebat, ai vorbit despre salariul tău? Din momentul acela, așteptările publicului au început să fie mult mai mari. Lumea s-a raportat nu doar la Chipciu, jucătorul de la Steaua, ci la Chipciu, jucătorul de la Steaua care câștigă atât de mulți bani… Da. Nu regret. Adică e mult spus că regret. Am intrat atunci tocmai pentru ca să nu se mai discute. Atunci s-a aflat pentru prima dată transferul meu (n.r. – probabil se referă la salariul lui). Era vorba ca Sânmărtean să-și prelungească contractul cu Steaua, nu știu ce neînțelegeri erau acolo. Doamna Ana Maria Prodan, din dorința probabil de a-i face și lui Sânmărtean un salariu mare, a divulgat salariul meu și l-a spus și mai mare decât era. 35.000 sau ceva de genul acesta…Eu am intrat să spun că nu e normal să se spună aceste lucruri, dar ulterior s-au aflat și negocierile, și tot…Intenția mea a fost clară de a nu divulga salariul, dar nu neapărat pentru că era mare. E un lucru pe care nu trebuie să-l știe nimeni, nu? Ai semnat ce ai semnat tu. Eu știu, poate aveam alte clauze prin contract sau mai știu eu ce se putea întâmpla. Pe mine mă bucură că și în acest context negativ au apărut oferte. Cum e acum cu turcii, și a fost o ofertă reală. Patronul Stelei, patronul nostru, de fapt, a spus despre ofertă. Mă bucur că sunt oameni care au apreciat munca mea și în aceste momente negative. Sunt convins că și eu când mă uit din fața televizorului sau de pe stadion văd ritmul mai scăzut de joc. E mult mai ușor de acolo. Dar din teren vă asigur că e foarte greu și nivelul fizic e foarte, foarte intens.
Becali e supărat pe el
Ai vorbit foarte mult în ultima perioadă despre faptul că poate fi momentul unei plecări. Euro e prilejul pentru a provoca această plecare? Da. Ca să o iau cu prima parte… Chiar aseară am vorbit cu domnul Becali, se supărase puțin pe mine că am declarat acum două săptămâni că poate ar trebui să mă lase și pe mine. O investiție se scoate și prin rezultatele pe care le-am făcut la Steaua, trei campionate, cupe, chiar dacă nivelul din România nu e ca în Spania. Am avut o discuție. Era supărat ca și cum n-aș aprecia ce a făcut pentru mine. Din contră, apreciez tot ce au făcut patronul și Steaua pentru mine. Și președintele MM Stoica. Legat de Euro, și sunt sincer când spun asta, mă gândesc la o performanță a naționalei României. Nu neapărat mă duc la Euro să-mi ridic eu cota. E cu dus și întors. Poți să te duci, să joci o repriză sau 20 de minute și n-ai făcut nimic cu cota. Vreau să bucurăm românii care susțin echipa națională. Asta am declarat și când s-au mai interpretat declarațiile mele. Nu că n-aș vrea la națională, dar dacă atunci oamenii mă huiduiau, e naționala românilor. Nu e echipa domnului Becali sau a lui MM. Cu ei am contract profesionist, la națională merg cu sufletul.
Ce obiecte vei lua cu tine la Euro? Sincer, nu sunt superstițios. Nu am obiecte speciale sau ceva… Mă bucur din punctul ăsta de vedere. Cred că aș înnebuni dacă aș avea superstiții înainte de meciuri.
Ar trebui să le schimbi… Da, mereu. Alte gânduri. La câtă presiune a fost pe mine, să mai am și superstiții era incredibil. Avem o gentuță mică. Ne luăm laptop, truse, periuțe de spălat pe dinți.
Cum îți omori timpul în cantonament? Cam tot timpul vorbesc cu colegii. Mă uit la enorm de multe meciuri, din toate campionatele puternice. Și din România, și din Liga a doua m-am uitat anul acesta la toate meciurile. Îmi place foarte mult fotbalul. Mă uit la câte un film. Vorbesc foarte mult cu soția, cu fetele. Nu e loc de timpi morți. Acum, paradoxal, când am plecat de acasă la o bucurie foarte mare, la Euro, mi-a fost foarte greu. Nu știu, cred că au crescut și fetele. Acum mă întreabă: „Unde pleci? Te doare piciorul?”. Cea mare îmi spunea să nu mă lovesc. I-a spus soția că m-am lovit la nu știu ce meci și ea de atunci a ținut mereu o lună de zile: „Tati, te-ai lovit!”. I-am zis că nu am nimic acum. Acum, mi-a fost mai greu. Dar asta e meseria. Acum, nu pot să trec în partea cealaltă și să spun că nu am liber.
O să vină și familia în Franța. Da, dar soția nu vrea să vină la meciul cu Franța pentru că îi e frică de ce o să fie în tribună. Poate mama și tata o să vină la ultimul meci cu Albania. O să fie la Lyon, nu o să mai fie așa nebunie ca la Paris.
Ai o reținere din punct de vedere al securității? Nu neapărat a jucătorilor, pentru că în cazul unui atentat terorist nu sunt vizați jucătorii, dar ai o reținere… Da, noi jucătorii clar nu…E foarte greu să intri în interior pentru că măsurile de securitate vor fi la un nivel foarte ridicat. Pentru spectatori, într-adevăr va fi mai dificil. Eu cred că nu o să se întâmple nimic, dar vă dați seama ce haos o să fie dacă o petardă normală explodează pe lângă ei…Sper să nu se întâmple nimic pentru că ar fi păcat. Acum nu trebuie nici să ne ascundem de teroriști. Este o propagandă, nu sunt atât de puternic și de mulți pe cât credem noi.
România – Franța, ce se va întâmpla? Eu zic că va fi ceva pozitiv. O victorie sau un egal.
Meciul cu Elveția? La fel. Iar la meciul cu Albania mă gândesc clar la o victorie.
Uită-te în cameră și transmite-le românilor un mesaj. Sper să aibă toți românii bucuriile pe care le-am avut eu ca suporter al Generației de Aur.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER