Echipa națională a României se pregătește, la Mogoșoaia, pentru dubla incomodă cu Armenia și Kazahstan, iar fotbaliștii aflați sub comanda lui Christoph Daum au efectuat, luni, un antrenament, ca mai apoi să acorde presei interviuri.
Iasmin Latovlevici a fost unul dintre cei doi tricolori intervievați de Pro Sport, la Mogoșoaia. După antrenamentul oficial al naționalei, la care au asistat din tribună sute de copii ai cluburilor din jurul Bucureștiului, s-a lăsat răcoare. Iasmin, politicos, ne întreabă dacă e ok să stea cu mâinile încrucișate la interviu, vizibil atins de răcoarea de afară.
Ești în premieră în mandatul lui Daum la națională. Care sunt primele impresii după contactul cu staff-ul, după primul schimb de replici între voi? Nici nu știu de unde să încep, pentru că s-au schimbat foarte multe, mai ales în interiorul clădirii. Tot ce ține de sală, de organizare. Sunt total alte lucruri. Bineînțeles că am întâlnit și un staff numeros. Am o lovitură în mușchi și erau 20 e mine, dar e ok, e ok.
Este totul schimbat spre mai bine? Din punctul ăsta de vedere este un lucru exact cum trebuie să fie. Un lucru normal, dar având în vedere că am trecut anii ăștia de fotbal… am văzut numai lucruri anormale majoritatea.
Înainte de primul meci, cu Muntenegru, vorbeam cu colegii tăi și toți foloseau cam același cuvânt pentru a descrie ce se întâmplă la echipa națională. Vorbeau despre „seriozitate”. Poate fi ăsta cuvântul? Dat fiind faptul că avem de-a face cu un neamț? Nu știu dacă… Dar toată lumea știe că în orice domeniu, dacă nu există seriozitate, nu prea poți să reziști. Și dacă ajungi la un nivel cât de cât bun, nu vei rezista. Asta e ideea. Nu cred că e neapărat că dânsul e neamț.
„Eu zic că sunt două meciuri foarte grele”
Ai spus de multe ori că tu ești cel mai mare critic al tău și tot tu ai spus că nu ai fost foarte mulțumit de prestațiile tale la echipa națională în ultima parte. Ce te-a făcut să crezi asta? Dar nu numai în ultima parte. Nu am fost niciodată la nivelul la care trebuia să mă ridic la echipa națională. La echipa de club era altceva, pentru că toată ziua eram unul în altul în vestiar. Aici ne vedem o dată și trebuie să fim ca unul, în câteva zile și să ne pregătim de meci. De fiecare dată când am avut șansa să joc nu a fost bine. Pur și simplu nu a fost bine.
Acum va fi bine? Eu îmi doresc și sper. De aia m-am și antrenat din greu și mă antrenez din greu și știu cât am tras ca să ajung la un nivel bun. Nu sunt la maximum, zic eu, pentru că am avut o jumătate de an nejucată și mai am nevoie de puțin timp. Dar asta nu e nicio scuză și nici nu pot să mă gândesc la așa ceva.
Avem în față, în teorie, două meciuri ușoare, în contextul grupei. În teorie. Practic? Eu zic că sunt foarte grele, pentru că nu mai sunt echipele și nu mai sunt jucătorii cu mentalitatea pe care au avut-o. Toți jucătorii sunt pregătiți. Sunt foarte bine pregătiți. Au o mentalitate bună. Jucătorii lor de la echipa națională nu mai joacă în campionatul Armeniei. Sunt foarte mulți afară. Și asta îi schimbă. Progresează.
Până la urmă e stresant gândul că dacă vă întoarceți cu șase puncte de acolo e doar normalitate, iar dacă nu vă întoarceți cu șase puncte, e spre tragedie? Nu te macină gândul ăsta? Nu te deranjează? Așa o să privească mulți oameni. Aici ai dreptate, dar mulți oameni ar trebui să deschidă ochii și să vadă că fotbalul a fost în ultimii ani într-o foarte mare schimbare. Aici mă refer la foarte multe lucruri. La jucătorii care au evoluat, federațiile care-și doresc mai mult. Fiecare federație își dorește mai mult.
S-au perfecționat, și-au adus specialiști. Bineînțeles. Și mai ales nu se pune problema ca o federație să nu aibă bani. Fac rost. Găsesc de undeva, nu e problemă și asta s-a întâmplat. Pe mine mă macină gândul că o să avem două meciuri foarte, foarte grele. Într-o oarecare măsură, noi avem o… Într-o oarecare măsură, fiecare își pune presiune. Fiecare își dorește să joace cât mai bine. Individual nu trebuie să facem greșeli și să reușim.
Ai văzut meciul cu Muntenegru. Ce impresie ți-a lăsat meciul? Până la urmă și echipa Muntenegrului. Nici nu vreau să-mi dau cu părerea, pentru că ar fi o părere poate greșită, din multe puncte de vedere. De aia prefer să nu zic nimic. Un meci care trebuie uitat și să ne considerăm cel mai periculos adevrsar.
Suntem în căutare de realități și vreau să știu dacă putem accepta că fotbalul s-a schimbat și că nu mai, poate, buricul pământului așa cum ne credeam odată. Facem o greșeală dacă ne raportăm, de fiecare dată, la generațiile anterioare? Asta e o greșeală… Din punctul meu de vedere este o greșeală colosală, adică… nici nu găsesc cuvântul. Nu avem voie să ne gândim la așa ceva. Noi trebuie să ne raportăm la momentul ăsta și la ce suntem. Bine, asta pleacă și de la dorința presei. Normal, și eu m-aș mândri și aș vrea să fiu numărul unu, dar trebuie să văd realitatea și să văd că nu sunt. Și mai e alimentată și de voi. Eu știu că și voi vreți să fie bine, ca toată lumea. Trebuie să vedem clar ce e.
Atunci, eu în calitate de jurnalist, ar trebui să-mi fac imaginea în funcție de ce se întâmplă la nivel de club atunci când echipele de club se ciocnesc cu realitatea occidentală, în cupele europene. Acelea să fie pretențiile mele și de la echipa națională? (Vizibil dezamăgit) Parcă nu era așa nici acum trei ani să zic.
Acum trei ani voi o băteați pe Chelsea. Da, asta spun. Parcă nu… sau cel puțin nu simțeam eu așa că… dar acum, când mă uit parcă deranjul începe să bată la ușă, să te întrebi > Nu știu.
„Am ales banii! Puteam să merg în Italia”
Ce înseamnă la nivel de echipă de club Turcia? Dă-mi un ordin de mărime. Citeam comentarii în interviurile pe care le-ai dat când ai plecat și toată lumea zicea că Steaua. A câștigat câteva cupe cu Steaua, a jucat în Europa cu Steaua și pleacă în Turcia la o echipă care nu este de prim-plan >>. Ce înseamnă o echipă din Turcia, care nu e de prim-plan, în comparație cu ce e în fotbalul românesc? Să-ți mai spun o poveste. Nu am ales o echipă mai bună, pentru că mi-am pus familia pe primul plan. Asta, una la mână. A doua la mână, eu am ales banii, pentru că puteam să merg în Italia. Puteam să merg la alte echipe mult mai bune. Am ales cea mai mare sumă de bani oferită. Am considerat că am avut destulă glorie și trofee câștigate cu Steaua și momente frumoase. Era timpul să aleg ceva și pentru familia mea. Orice om nu s-ar sătura de faimă și de trofee și să fie non stop pe primul loc și să câștigi trofee în continuu. Dar m-am gândit și la alții.
Îți lipsește ceva din perioada Steaua? Suporteri, presiune, interesul media, expunere… Mmm… Mă adaptez la orice. N-am fost disperat niciodată să ajung la televizor, să am fani. Sunt un om foarte, foarte normal și cât mi se dă atât iau. Dacă am nevoie poate cer sau muncesc mai mult, cât să am confortul necesar. Din perioada Steaua mi-aș dori presiunea aia… Când câștigi un campionat sau un trofeu mi-aș dori să am presiunea aia să țin trofeul la mine, pentru că vin alții și vor să-l ia și n-ai vrea să-l dai. Atunci trebuie să muncești mai mult, să faci mai mult și cam asta e.
Citeam într-o discuție pe care Pro Sport-ul a avut-o cu tine când ai plecat și spuneai că dacă în România s-ar da salarii mai mari foarte mulți jucători ar alege să-și încheie cariera aici și n-ar mai pleca așa cum ai plecat tu pentru bani. De când ai plecat, nivelul din punct de vedere financiar a scăzut foarte mult în România. Cum ți se pare fotbalul din punctul ăsta de vedere? Putem face performanță. În continuare, cu buget redus? Nu cred. Nu cred, pentru că în general omul e lacom. Vrea mereu mai mult. Are ceva și dacă e foarte calitativ și dacă vine cineva, vrea să-l vândă. Eu am spus… Bine, nu pot să zic discuția pe care am avut-o cu nea Vali (n.r. Valeriu Argăseală, președintele Stelei). I-am zis >, dar îmi zicea nea Vali că e foarte greu, pentru că au și ei calculele lor. Fiecare își face după bugetul lui. Nu știu. Dar deranjant este că tot ce vine din urmă… copiii și juniorii au probleme acasă, în general. În familii, în sensul că vine mama sau tatăl, depinde cine e șeful în casă, și atunci trebuie să faci multe, oare sunt bani? Numai la asta se gândesc. Nu mai e… nu neapărat plăcerea aia, dar sunt multe de discutat. Problema principală pleacă de acasă, la mulți copii și juniori.
Chiar mi-am notat întrebarea asta. Să nu crezi o inventez acum. Că tot ai adus vorba. >(Ofițerul de presă al FRF apare în peisaj, iar Latovlevici e puțin distras) M-am gândit în altă parte când m-ai întrebat. Poți să mă mai întrebi o dată?
Avem vreo șansă să rezolvăm problema asta a copiilor și a juniorilor fără o implicare masivă? O restructurare ca în politică, dură, la nivel de copii și juniori? Toată lumea e așa, tu remarci, toată lumea remarcă. Ne plângem la televizor. Nu e vorba de o remarcă. Toată lumea știe. A fost scandalul ăsta, în Liga 1, că toate echipele trebuie să joace cu jucător U21. Pentru că sunt foarte puțini bani și toată lumea vrea bani. Asta e ideea. De ce să bag eu un copil și să-l las pe celălalt să câștige…? În fine, sunt foarte multe probleme și toată lumea știe. Nu mai e nimeni prost, în 2016. Numai că nu se vrea, iar altora le e prea bine. De ce să se schimbe ei, ca să le fie bine și altora?
„E un copil, în Liga 1. Are calități incredibile”
Mă întristez. Ce se întâmplă? Dispare pasiunea în favoarea banilor? Dispare, pentru că mulți asta văd în fața ochilor. Nu mai e nimeni dispus să aștepte sau să muncească mai mult. Fiecare vrea să scoată cât mai repede ce e mai de preț. Și o să-ți mai dau un exemplu, dar nu pot să-ți zic numele, pentru că nu e corect. Și așa a avut multă atenție și nu are rost. E un copil, joacă în Liga 1. Foarte bun, dar… nu știu. Îi doresc tot binele din lume. Nu știu dacă o să aibă vreo șansă să-l arunce cineva sau să-i dea o șansă mai mare. În rest o să rămână așa o…
Știu despre cine vorbești și sunt de acord cu tine. (Zâmbește, surprins de răspunsul reporterului) Are calități incredibile, incredibile, dar… e brut. Dacă ar fi șlefuit… dar sunt convins să sunt probleme mult mai adânci.
Ultimele două chestii. Poate trăi Steaua fără bani? Cu 2.000-3.000 de spectatori etapă de etapă? Poate trăi. Părerea mea e că Steaua poate trăi fără oricine, pentru că Steaua, până la urmă, și lumea o iubește. Nu cred că e o problemă asta. Doar că, eu unul dacă aș juca acum la Steaua, ar fi foarte urât. Adică obișnuit cu 20.000-30.000-40.000-50.000… dar nu au ce să facă.
Și să încheiem în aceeași notă. Zi-mi un meci, în care ai simțit după, în vestiar, că fără fani nu ați fi atins aceeași performanță. Nu ați fi reușit să câștigați. Nu am simțit la vreun meci anume. Dar cel mai tare am simțit presiunea în Ghencea. Mă refer la stadionul apropiat. Presiunea pe care o puneau fanii. Îmi aduc aminte, la meciul cu Napoli, parcă, atunci când am pierdut. Când a luat Kapetanos roșu sau nu mai știu exact. A trecut ceva timp. Atunci am simțit incredibil presiunea, dar erau fotbaliști foarte buni. Orice echipă care venea în Ghencea era sub mare presiune. Dar ce sărea de 15.000 în sus… deja vuia stadionul.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER