Un campionat sub anchetă, ecoul unor vânzări dubioase de jucători, nebulozitatea transferurilor, încăierarea dintre FRF și Ligă, nimic nu mai impune acum când Pițurcă a sunat goarna.
Pentru fotbalul nostru șchiop, pervers și sărăntoc în ultimă instanță, este o mare realizare că figurăm la un turneu final continental. Piți, Piți a ajuns pe toate buzele. Pare un nume de alint, de motan domestic, dar nu-i cazul, căci antrenorul naționalei e, de fapt, o fiară calmă, pândind marea lovitură. Să recunoaștem, s-au adunat niște nori. A ieșit din cărți, accidentat, Ovidiu Petre, această corabie de luptă navigând printre bărcuțe fragile. Umărul lui Chivu, adică umărul naționalei, a scârțâit. Marica are și el probleme. Rece, introvertit, Piți se scutură de toate sugestiile, bazat doar pe oamenii lui.
Să recunoaștem, grupa noastră, alături Italia, Franța și Olanda, e una infernală. Se scontează pe îmbinarea experienței stranierilor cu dorul de ducă al jucătorilor din țară, cointeresați să impresioneze puzderia de impresari din tribune. Suntem injectați cu fanatismul celor care nu mai au nimic de pierdut. În fond, a călări un cal frumos reprezintă o minune, a cădea de pe el, o virtute. Mergem la Euro cu o floare pe țeava puștii. Zidane nu ne dă nicio șansă. Ce dacă, Lucescu jr crede că putem ajunge în semifinale.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER