Zizou ne-a trimis vorbă prin Nadia că nu avem nicio șansă la Euro. Și înainte de Mondialul din ‘94 Zidane negru, Pele (de ce nu ar exista și Zidane negru, nu doar Pele alb?) nu ne băga deloc în seamă, iar adversara noastră din grupă, Columbia, era văzută de brazilian drept marea senzație a acelei ediții. Am văzut până la urmă cât de răsturnată a fost de fapt realitatea…
Trebuie să plecăm de la ideea că meciurile se vor juca între fotbaliști și nu între branduri. Cheia mi se pare a fi la meciul cu Franța. Domenech rămâne un „autist” imun la orice sugestie venită din exterior. Să sperăm că el va rămâne fidel „mâinilor moarte” care îi sunt atât de dragi precum Vieira, Thuram sau Djibrill Cisse, și că va continua să țină în afara primului „11” supervalori aflate în mare formă, precum Flamini, Evra, Mexes sau Trezeguet. Și evident că mai avem nevoie ca Henry să continue cel mai prost moment al carierei sale. Cât despre Olanda, am demonstrat deja că ne putem descurca în fața sa, iar Italia a arătat în ultimul meci din Spania că este totuși o campioană mondială cu față umană.
Piți chiar are o șansă să facă istorie. Asta dacă nu va fi un Domenech al nostru care mizează pe de-alde Marius Niculae, Florentin Petre, Bănel sau Rădoi.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER