Ziua Z pentru Lobonț | Povestea unei legende, amintirea tristă a ultimului meci la Dinamo si cifrele unei cariere de 21 de ani

Amicalul cu Finlanda capătă o semnificație aparte pentru tricolori. Va fi ultimul meci din cariera de jucător a lui Bogdan Lobonț, al doilea cel mai selecționar portar din istoria României, după Bogdan Stelea, și triplu campion pe plan intern cu Rapid și Dinamo.

Cel poreclit „Pisica” a ales să-și încheie cariera de jucător în fața fanilor români, după aproape cinci ani în care nu a mai apărat poarta primei reprezentative a tricolorilor. Ultima oară a fost pe 15 noiembrie 2013, împotriva Greciei, în primul meci din play-off-ul pentru calificarea la Campionatul Mondial din 2014. Atunci, Lobonț primea două goluri de la Mitroglou și unul de la Salpingidis, iar Bogdan Stancu înscria pentru tricolori într-un meci terminat 3-1 pe stadionul lui Olympiacos. Rezultatul de egalitate, scor 1-1 din tur, nu a fost suficient ca tricolorii să meargă la primul turneu final după 16 ani.

Pisica din Amsterdam

Două sezoane, un titlu de campion în Giulești și o dublă manșă în preliminariile Ligii Campionilor împotriva letonilor de la Skonto Riga (Rapid fiind eliminată cu 5-4 la general) au fost de ajuns pentru ca „Lobby” să intre în atenția celor de la Ajax, care l-au cumpărat de la campioana de atunci a României, Rapid, cu 3 milioane de euro. Au urmat cinci sezoane la Amsterdam, 68 de meciuri în poarta celei mai titrate echipe din „țara lalelelor”, dintre care 24 fără gol primit, un titlu de campion al Olandei în 2004 și 14 meciuri în Champions League, în care portarul cu 58 de selecții în națioanala Olandei, Maarten Stekelenburg, a luat loc pe banca de rezerve, iar „Pisica” se pregătea de meciurile cu AC Milan, Bayern Munchen și Juventus alături de colegi precum Zlatan Ibrahimovic, Wesley Sneijder, Rafael van der Vaart, Maxwell, Filipe Luis și Klaas-Jan Huntelaar.

FOTO Squawka

„M-am întors”

Pentru Lobonț, capitolul „Serie A” a început în ianuarie 2006, când Ajax l-a cedat pentru suma de 1,5 milioane de euro la Fiorentina, echipă la care urma să ajungă și Adrian Mutu, șase luni mai târziu. Un an a stat „Pisica” la Florența, timp în care a evoluat doar în 17 partide pentru echipa viola, lucru care l-a făcut să piardă contactul cu echipa națională, și să se întoarcă în țară, mai exact, în Ștefan cel Mare:
„La Ajax am stat aproape șase ani. Dacă nu dovedeam că am valoare, după câteva luni plecam. Iar de la Fiorentina am plecat pentru că așa am vrut. Începuse sezonul 2006-2007, nu mai jucam și pierdusem și naționala. Nu e o problemă de adaptare, ci de opțiune proprie. M-am simțit bine și în Italia, și în Olanda. Ba, chiar pot spune că la Florența a fost mult mai bine ca în Olanda. Dinamo mi-a întins mâna pentru a doua oară, am vrut să joc și asta a fost. Punct.”, a spus Lobonț în 2009 pentru Adevărul.

„Și asta a fost”. La începutul anului 2007, Lobonț s-a întors în România să îmbrace tricoul alb-roșu, și să pună umărul pentru titlul de campioană cu numărul 18 din vitrina clubului. „Pisica” o găsea pe Dinamo pe primul loc, și a „arestat” postul de titular până la sfârșitul sezonului, lăsându-l pe bancă pe Florin Matache la victoriile cu FCSB din Ghencea, 4-2, și cu Rapid din Giulești, 4-1, urmând ca la sfârșitul sezonului să ridice trofeul de campioană deasupra capului. Lobonț și-a lăsat veșnic amprenta pe inimile suporterilor dinamoviști cu penalty-ul apărat pe Olimpico, cu Lazio, paradele din Ghencea, Giulești, Omblemenco și cele din Ștefan cel Mare, împotriva rivalelor de moarte.

FOTO Bogdan Lobonț, alături de Cristian Pulhac, Radu Ștefan și Ionel Dănciulescu, sărbătorind victoria istorică din Ghencea, scor 4-2, în sezonul 2006-2007, când Dinamo a cucerit ultimul titlu de campioană
 

Înapoi la locul faptei

Ultimul sezon al lui Lobonț. la Dinamo se încheia cu opt etape înainte de finalul campionatului, într-un meci în care Dinamo s-a impus clar, 5-0 împotriva Gloriei Bistrița, în celebrul meci în care Marius Niculae își punea în mâini mănușile cu celebra amprentă „Lobby” și intra, până la finalul meciului, în poarta pe care „Pisica” a vegheat-o timp de trei sezoane. Verdictul a fost clar, ruptură de ligament încrucișat pentru Lobonț, iar Emilian Dolha avea să preia ștafeta până la finalul sezonului.  Dinamoviștii nu l-au mai putut vedea la lucru pe „Lobby” în tricoul echipei la care, spune el, a primit cel mai frumos gol din carieră, în 2002, an în care a fost împrumutat la Dinamo de Ajax pentru un sezon. Cătălin Cursaru înscria din foarfecă pentru FCM Bacău în victoria moldovenilor cu echipa din Ștefan cel Mare, scor 4-2: „Mi-a venit acum în minte, că am fost și la CNN. Cursaru, de la Bacău, 4-2. Așa m-am văzut și eu la CNN”, a glumit Lobonț la ultima conferință de presă în calitate de jucător.

FOTO Libertatea. Marius Niculae în poarta lui Dinamo, sezonul 2008-2009. Dinamo – Gloria Bistrița 5-0.

„Pisica” s-a întors pe Olimpico la doi ani de la „isprava” cu Lazio, și a evoluat, până la sfârșitul carierei, la rivala AS Roma, și chiar împotriva lui Lazio a evoluat pentru ultima oară într-un meci oficial, într-o finală de Copa Italia în 2013. Lobonț nu a putut scăpa fără gol primit și echipa lui Radu Ștefan își revendica a șasea Cupă a Italiei din vitrina clubului. „Las în spate 21 de ani de fotbal profesionist și plus alții la grupele de juniori de la Hunedoara. Las în spate o pagină de istorie, am întors pagina și trebuie să scriu la următoarea. Lumea fotbalului este foarte asemănătoare cu lumea cinematografică, mi-a plăcut întotdeauna să fac această comparație. Un actor tânăr este comparat cu un jucător tânăr la început de carieră„, a spus Lobonț, care se poate lăuda cu 85 de selecții la prima reprezentativă a României, care îl clasează pe locul doi în topul celor mai selecționați portari din istoria tricolorilor, după Bogdan Stelea. 20 de meciuri din 68 fără gol primit, titular în victoriile cu Olanda, 1-0, și cu Germania, în Giulești, 5-1, și un campionat european în care ne-a apărat poarta de șuturile lui Toni, Del Piero, Robben, Benzema și Ribery. Asta lasă Bogdan Lobonț în urmă, după 21 de ani de carieră.Pisica, out. 🙂

Articol scris de Daniel Anghel