Negoiță face fețe-fețe: dă 51% din SC Dinamo pe 1 leu. Plus 500.000 de euro “aport de capital”. Plus 1,8 milioane de euro datorii. Plus contractele. Plus procesul. Plus, plus, plus. Mai bine ne uităm la păr

Alt “ambalaj”, același om. Ionuț Negoiță face (încă) o conferință de presă ca să ne spună – din nou! – că vinde Dinamo (nu FC, pentru că SC-ul din Liga 1 n-are acest prefix). Cere dânsul 51% din acțiuni pe un (1) leu. 21 de eurocenți.
Ce chilipir, ne spune domnul de la PSD. Brand pe jos, practic, nu rămâne decât să te apleci și să-l culegi. Dânsul l-a salvat, că altfel Dinamo ajungea ca Rapid și Steaua, în Liga 4, și n-ar fi suportat să vadă așa ceva. Iar acum, gata! E rândul altcuiva.

Domnul Negoiță a luat decizia irevocabilă să vândă încă de acum doi ani. A vorbit, spune patronul, cu tot felul de oameni la viața dânsului de proprietar al clubului “roș-alb”. Și cu chinezi, și cu arabi, ba chiar și cu români. Nu s-a lipit nimic. Toți strâmbau din nas, nu-și dă seama din ce motive, așa că a tot coborât prețul. Acum a ajuns la un leu. Unul singur, pentru că, superstiție!, nu e bine să dai lucrurile pe gratis.

Acum să-i vadă domnul Negoiță pe marii oameni de afaceri care spun că vor clubul!

A, ar fi, sigur, niște mărunțișuri, dar acum nu stăm să ne încurcăm în amănunte.

Pe lângă leul simbolic, mai sunt 500.000 de euro pe care cumpărătorul ar trebui să-i aducă aport de capital în societate.

Și datoriile? Cum e cu datoriile? Un fleac. 1,8 milioane de euro. Dar stați liniștiți, că nu toți sunt la scadență.

Cam asta ar fi. Nu?

Păi, cam nu. Doar atât a spus domnul Negoiță. Pe lângă mărturisirea că autocarul nu mai aparține societății, smulsă cu greu pe final, mai e și povestea cu Săftica. Iar o parte din baza de pregătire nu e a clubului. “Stați liniștiți, doar zona din față, unde sunt meri și pruni, pământ care stă degeaba”, zice patronul.

Către cine ar fi datoriile de 1,8 milioane de euro? Păi, tot către firmele domnului Negoiță.

Și contractele semnate de Dinamo? Cu cine sunt? Ei, na, iar ajungem la patron?

Pe Rednic l-a dat afară după ce le-a tăiat macaroana la transferuri băieților lui Negoiță. A intrat „Puriu'” în aranjamentele de prestări servicii și nu i-a priit. Plătea Dinamo… Împărătește! 90 de lei pe friptura de vită către restaurantul domnului Negoiță, de exemplu. Obrazul subțire cu cheltuială se ține. Cazarea jucătorilor – la hotelul patronului, conferințele și evenimentele tot acolo, birourile – nu mai zic. Una peste alta, factura anuală de la Dinamo către firmele proprietarului său urcă la sute bune de mii de euro.

Dar, acum, iată, domnul Negoiță vinde! De-adevărat, nu mai e glumă. Sigur se vor înghesui cumpărătorii.
Dar cu procesul ce se-aude? Poate s-a uitat, dar există un proces pentru bancrută frauduloasă. Îi vizează pe conducătorii clubului și modul în care l-au scos din insolvență. Opiniile specialiștilor consultați de ProSport sunt împărțite, unii spun că, dacă se confirmă acuzațiile, Dinamo revine în insolvență, iar datoriile șterse se reactivează. Alții spun că Dinamo intră direct în faliment. Salvarea ar fi ca societatea să-și găsească, până atunci, alt proprietar. Speța este, oricum, destul de complicată.

Ce-ar mai fi, dar a căzut la montaj în conferința cu anunțul domnului Negoiță? Palmaresul și brandul nu sunt proprietatea clubului, ci a asociației lui Nicolae Badea, din Liga a 4-a. SC Dinamo 1948 SA are doar drept de folosință, dar nu și proprietatea elementelor identitare.

Stadionul. Sigur, aici nu e vina lui Negoiță – să nu fim pricinoși –, dar problema rămâne: Dinamo 1948 n-are nici stadion. Joacă pe o arenă veche de 60 de ani închiriată de la alții.
Și atunci, pe ce dă potențialul nou proprietar 1 leu + 500.000 de euro + 1.800.000 de euro? Ce primește pentru aceste 51% din acțiuni? Primește locul în Liga 1, lotul mediocru, o parte din baza de la Săftica.

În schimb, noul patron îi va garanta lui Negoiță, în calitate de acționar minoritar, cu 41%, accesul la toate actele și proporția corespunzătoare din eventualul profit.

Până la urmă, ca să fim cinstiți, toată telenovela asta cu “Vând Dinamo” n-are cap și n-are coadă.

N-ar fi de mirare ca Ionuț Negoiță, preocupat de comunicare, cum îl știm, să ne fi convocat la conferința de marți ca să-i vedem noua față și coafura aferentă.
Și atât.