:format(webp):quality(80)/https%3A%2F%2Fwww.prosport.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2025%2F03%2FEchipa-din-Superliga-care-pregateste-schimbarea-antrenorului.-%E2%80%9EDorinel-Munteanu-e-doar-un-nume-de-pe-lista.jpg)
Promovează presa sportivă prea mult „rău”? Sau cer suporterii să se hrănească, deși nu admit, cu acest „rău”? Sunt coordonatele unei polemici captivante dar fără deznodământ. Certă e doar senzația fiecăruia dintre noi că înghițim prea mult rău din fotbal. Culmea, din cel mai iubit sport și cel care înseamnă, până la urmă, bucurie curată!
Între atâtea acuzații și invective, zvonuri alarmiste, atacuri, replici la atacuri și tragedii, conspirații și dezastre la minut, pierdem cumva frânturile esențiale care țin în viață pasiunea noastră, și a generațiilor ce vin, pentru fotbal. De ce e rubrica „Trei de bine” în fiecare marți? Pentru că tradiția noastră spune că „marțea sunt trei ceasuri rele”. Dar prezentul și viitorul fotbalului în care și pentru care trăim trebuie să fie diferit. Astăzi vorbim despre Dorinel Munteanu, filmul Generației de Suflet și Florin Tănase.
Sunt jurnaliștii prea încrâncenați și alunecă în tiparele „șocului” negativ întreținând inconștient ura? Probabil. Ascund suporterii o apetență pentru răul citit, vizionat și auzit, în diferite forme? Posibil. Sau este, pur și simplu, fereastra fotbalului nostru compusă constant din mai multe cioburi de rău decât din raze de lumină? Descoperind în fiecare marți „Trei de bine”, poate fiecare din noi se va schimba puțin. Inclusiv fereastra.
Nu e doar faptul că Superliga avea nevoie de revenirea unui antrenor serios, muncitor, competent și campion în trecut. Dar această revenire necesară a lui Dorinel Munteanu se petrece la Sepsi OSK Sf. Gheorghe, un club care îi seamănă din multe privințe și unde premisele pentru a face lucruri importante atât pentru echipă, cât și pentru competiție, lărgind cadrul, sunt unele mai consistente decât la Galați. Sunt multiple argumente pentru asta.
Și mai e un lucru îmbucurător, dincolo de potrivirea Dorinel – Sepsi: faptul că tehnicianul a fost ofertat acum și a acceptat misiunea acum. Astfel, a evitat regula nescrisă care nu are, nicidecum, valabilitate generală, că echipele se preiau în pauza competițională. Uneori, e cel mai bine să înțelegi contextul în specificitatea lui. Indiferent că va sta pe bancă sau nu de mâine, Dorinel Munteanu la Sepsi încă din play-out înseamnă șansa unor meciuri cu miză în care poate evalua realist și util pe ce se poate baza în sezonul următor. Antrenorul va avea un avantaj inclusiv în cantonamentul de vară. Și, de aici încolo, să ne uităm la Sepsi ca o potențială echipă de podium în Superliga, de ce nu?
Ceea ce propulsează din punctul meu de vedere al doilea film FRF despre echipa națională în rubrica noastră este faptul că avem un film despre România prin fotbal. Sună simplist? E uriaș! Produsul dedicat „Generației de Suflet” nu este, felicitări Remus Achim pentru asta!, un film despre fotbal. El ia contextul, realitatea performanței sportive, și pune la un loc profundele câștiguri, greu de digerat pentru mulți, despre care am scris aici.
Avem un film despre România prin fotbal. E unul dintre cele mai frumoase chipuri recente ale României. Provocat de fotbal și tricolori, o imagine a emoției în mișcare. Avem șansa să revedem de ce am fost fericiți și cum suntem, de fapt, atunci când suntem fericiți și împreună. Uniți. Puternici. Încrezători. Sinceri cu noi înșine. E un album și o secvență tulburătoare în același timp.
Sunt multe lucruri care mi-au plăcut la modul în care s-a construit acest produs. Dar ar însemna chiar să stric plăcerea celor care n-au văzut încă filmul. Așa că îl evidențiez doar pe cel pe care îl consider marele minus: vocea fanilor. Aș fi vrut să aud români din țară și din diaspora vorbind, în timpul EURO 2024 și după, despre ce au trăit. Am auzit atât de mulți jurnaliști invitați sau personaje de PR încât și mai acut simt lipsa suporterilor. De ce? Pentru că, până la urmă, repet, e un film despre România. Și nu cred că românii pot lipsi din propria oglindă.
„M-am dus la galeria mea, iar în momentul în care am părăsit terenul, Florin Tănase m-a rugat ca atunci când intru la cabine să nu intru în conflict. Mi-a spus: Te rog eu, Șumi, nu intra în conflict cu ei, pentru că știu că e greu. Sunt suporterii noștri și lasă-i în pace. I-am spus: Tase, nu am nicio treabă. Dacă am rezistat 100 și ceva de minute, mai rezist un pic. Am intrat cu el și cu ofițerul de presă pe tunel și a fost ok!”.
E mărturia lui Marius Șumudică, pentru fanatik, despre un dialog cu liderul roș-albaștrilor, Florin Tănase, la finalul nebuniei din FCSB – Rapid 3-3. O reacție pozitivă de lider autentic, în secunde de mare tensiune, pentru Tănase.
Pe 30 decembrie, când a împlinit 30 de ani, Florin Tănase a oferit o confesiune amplă în exclusivitate pentru ProSport, o poți descoperi aici. Scriam atunci, în preambul, că „Tase” e de un pragmatism feroce care îl face incomod la suprafață pentru necunoscuți dar care îl ajută, de fapt, să performeze înconjurat de oameni buni. Între atâtea provocări, replici, ironii, violențe verbale, contre și derapaje, picătura lui de luciditate e nu doar de aplaudat, ci de cultivat. Spre drumul drept.
ProSport găzduiește în fiecare marți rubrica jurnalistului Gabriel Berceanu: trei lucruri memorabile și pozitive din fotbalul românesc petrecute în ultima săptămână. „Trei de bine” înseamnă goluri superbe, declarații de aplaudat, gesturi fair-play, decizii care cresc valoarea fotbalului nostru, tot ce vine mai bun din partea jucătorilor, antrenorilor, conducătorilor, arbitrilor și spectatorilor. Comentat, pus în lumină și fixat pentru o memorie pozitivă!