Opinia lui Falemi despre ce s-a întâmplat la FCSB – Sepsi 2-0. Remarcații fostului fotbalist

• Nana Falemi scrie în ProSport despre cum a văzut meciul FCSB – Sepsi 2-0, aproape de nivelul gazonului.

Meci frumos. Mi-a plăcut că Sepsi a venit la București să joace fotbal și a arătat un fotbal bun.

Sepsi e o echipă interesantă, o combinație de forță și viteză. Are jucători masivi, puternici fizic: Velev și Karnitskiy în fața fundașilor, în față Flores, foarte tare pe picioare și sigur pe el, iar Tandia are viteză bună, este tehnic și foarte arțăgos. Luni seara a fost chiar nervos.

Ce apreciez la Sepsi este că are un joc de pase lucrat, curat. Jucătorii simt spațiile libere, dau drumul repede la minge și joacă în viteză, schimbă foarte bine direcția de atac. Au un joc de echipă, solid.

Au ajuns foarte repede în apropierea careului celor de la FCSB. În repriza întâi, din patru pase, Sepsi se găsea, deja, în poziție de centrare.

Flores mi-a plăcut foarte mult. Are niște atingeri de balon foarte frumoase, de mare calitate. Sub presiune, între doi-trei adverari, a fost mereu calm, sigur pe el, a combinat bine pe spații mici, cu colegii din zona lui. Știe când să dea drumul mingii, unde să dea, când să protejeze. Ca stil îmi aduce puțin cu Nolito (ex-Manchester City).

Gabriel Moura m-a impresionat. Fundașul dreapta al lui Sepsi aduce puțin cu Latovlevici. Este micuț, tare pe picioare, agresiv și ofensiv. Pătrunde curajos pe spațiile libere, iar defensiv se apără bine. Are știința jocului, simte pericolul, strânge foarte bine în centru. I-a dublat la timp pe Viera și Jovanovic, a făcut patru-cinci recuperări din zona fundașilor centrali.

Tandia mi-a sărit în ochi. E tehnic, are viteză bună, e fâșneț și e foarte arțăgos. I-a ținut în priză, permanent, pe Cristea și Planic, chiar dacă nu este la fel de masiv ca ei. Nu e un jucător puternic fizic, care să se bată eficient cu fundașii centrali, și de asta nu-l văd ca număr 9. Îl văd mai degrabă ca al doilea vârf sau în bandă, în sistem cu 3+1 în atac.

Viera a fost punctul vulnerabil al lui Sepsi, a greșit la ambele goluri. E puternic fizic, atletic, aleargă bine, însă a fost nepregătit pentru meciul cu FCSB.

FCSB a făcut un joc corect. Este o echipă puternică și cu o bună dinamică a jocului. Baieții încep să paseze rapid, să se găsească tot mai bine pe spațiile libere.

Luni au jucat la 70% din viteza pe care au arătat-o cu Craiova, în primele 30 de minute, însă a fost suficient ca să câștige fără emoții.

FCSB a intrat mai greu în meci, asta și din cauza faptului că a întâlnit o echipă puternică fizic și foarte ordonată (asta, poate, și datorită numelui, care nu are o tradiție în spate).

FCSB are multă calitate, se vede de la o poștă. Toți jucătorii de la FCSB au calitate.

Îmi place sistemul cu Hora și Gnohere, ai două guri de tun în teren, în același timp. Asta înseamnă că sare din schemă un jucător din linia de trei (Teixeira).

Hora trebuie sa se obișnuiască să joace în spatele lui Gnohere

Hora deja m-a cucerit. E mobil, are viteză bună, forță, tupeu și este altruist. Oferă pase tuturor colegilor și de aceea primește pase de la toată lumea. Jucând al doilea varf, este puțin expus. Dacă atunci când iese la primit, la 30 de metri în jumătatea adversă, nu reușește preluarea sau devierea catre Benzar, poate pune echipa adversă pe contraatac. Dacă însă ratează o preluare pe 16 metri (ca vârf), când are toată echipa în spate, pericolul pentru poarta proprie nu e așa mare, că are cine sa recupereze rapid.

Sunt de parere că mai are nevoie de câteva jocuri, în spatelele lui Gnohere, ca să-și formeze reflexe noi, pentru poziția asta, și să se sincronizeze cu Tănase, Man, Bizonul și cine mai intră in zonă pe spațiile libere.

Moruțan a avut rol de legătură. ÎI convine mai degraba să joace în bandă dreaptă, de unde poate intra în centru sau în spatele vârfului. El nu este un jucător liniar, ci unul care caută poarta, care intră în centru. Or, în banda stangă, a fost puțin limitat. Nici nu a intrat bine incălzit, fiind surprins de schimbarea rapidă a lui Pintilii. E un jucător de calitate și are nevoie de timp să se acomodeze cu poziția pe care joacă.

Poziționarea lui a fost greșită, în câteva rânduri. A primit mingea cu spatele la poartă și, nefiind un jucător masiv, care să protejeze, i-a fost greu să se întoarcă cu Gabriel Moura în spate, adversarul său direct.

Când s-a întors cu fața, a intrat bine în combinații cu Tănase, Filip, Hora. Atacă poarta, e un jucător de perspectivă, care trebuie încurajat.

Coman a fost determinant. Când îi are alături pe Hora și Gnohere joacă bine, pentru că nu mai cade tot greul pe umerii săi. Povara atacului se împarte. El speculează bine momentele de vulnerabilitate ale apărăilor adverse. Coman este mai degrabă un jucător speculant, decât unul consistent. Însă când ai consistență de la Hora și Gnohere, ai nevoie de o energie proaspătă, care sa aducă ceva nou. Iar Coman a fost ca un vânt cald de primăvară, luni seara, pentru echipa lui.