Și parcă a fost în vis! O primăvară rece cu adierea fericirii. Și ce lacrimi au urmat pe obrajii Giuleștiului! Ce tarot ar fi putut citi așa ceva, ce ghioc să fi spus ce va urma, care balon de cristal ar fi oglindit un așa destin?
Acum, când a mai rămas nectarul amintirilor, ProSport vă propune să retrăim victoria Rapidului în fața celor de la Hamburg! Alături de Mugurel Buga, autorul unui gol antologic și unul dintre eroii acelui succes istoric al alb-vișiniilor. „Pele” a înscris cu călcâiul pentru 2-0, iar la retur, când nemții reușiseră să anuleze avantajul vișiniilor, atacantul lui Răzvan Lucescu a marcat și le-a tăiat elanul adversarilor.
„Pentru Măldă”. Din catacombele peluzei, rapidiștii ies de la vestiare cu un mesaj de susținere pentru „plămânul” lor. Marius Măldărășanu, așchia de la mijlocul terenului care a înscris pentru finisajul calificării cu amatorii de la Sant Julia (Andorra), i-a capsat pe arțăgoșii de la Vardar Skopje, apoi a bugetat succesul calificării în Donbas, cu Sahtior Donețk, și i-a răpus, în tonuri de fiestă giuleștenă, pe grecii de la PAOK. Apoi, stupid, neobositul „Măldă” și-a frânt genunchiul printre sirenele calificării cu Hertha Berlin.
Și sub patosul Grant-ului defilează alți nemți. Hamburg SV. Direct pe trasa din Intertoto și cu mândria infuzată într-un succes de clasor, cu doar câteva zile înainte, pe terenul lui Bayern Munchen. Cu magicianul Rafael van der Vaart, stâncile Boulahrouz și van Buyten, talentatul de Jong. Și câți alții!
Ce nu știau germanii, în rigiditatea seriozității lor de nibelungi, e că Rapid îl avea pe „Pele”. Pele Buga. În ceața cristalului, van der Vaart o să devină galactic la Real Madrid, pe van Buyten îl ia Bayern, iar Boulahrouz se duce la Chelsea. Lui Nigel de Jong i se deschide cartea la pagina cu Manchester City. Dar, până acolo, nemților li se traduce jalea prin frânturi meschine în nodul de fier al liniilor din Giulești.
Ghinionul plutește, mârșav, peste echipa strategului Răzvan Lucescu. Se accidentează Emil Dică și intră Vali Negru. Rapid are bancă, dar paguba încă o bântuie. După șapte minute s-a rupt și mușchiul lui Artiom Karamyan și e nevoie de obrajii aprinși ai lui Ionuț Stancu. Și poate de popi, de post și de rugăciune. La un astfel de blestem, chiromanția și zațul nu țin. Jucăm la așteptare și jonglăm, cu cruci în cerul gurii, încă din start.
„Porțile ni se deschid”. Rapid a înscris în toate meciurile europene din acest sezon. Și e nevoie să o facă și acum. Nu știm ce traducere poate avea destinul în briza sărată și rece a portului din Hamburg. Dar o să aflăm că, în vernisajul nostru, unora le curge linia vieții până în călcâi.
Nu era Măldă, apoi au mai căzut Dică și Karamyan. Am simțit o oarecare teamă! Dar, cu trecerea timpului și jocul nostru bun, am prins speranță că putem. Eram ca niște câini, săream unul pentru altul și, când pierdeam mingea, ne hăituiam adversarul” – Mugurel Buga
„Nu ne dăm bătuți o clipă”… și încercăm careul nemților cu Bădoi intrat din margine, însă centrarea este capturată de van Buyten, în timp ce Burdujan se zbate, fără efect, prin gangurile apărătorilor adverși.
„Dacă nu mă înșel, antrenorul lor ar fi declarat că nu se pune problema victoriei, e vorba de diferența la care vor câștiga. Vorbeam și cu Nae Constantin, colegul meu de cameră și el îmi spunea: Pele, dacă facem azi un 0-0, suntem șmecheri rău de tot”. Dezvăluie, la 18 ani distanță, Mugurel Buga.
Niculae semnează prima oportunitate. Nu e ocazie, e mai mult o fază și portarul advers reține o minge reluată fără argument, după o preluare pe piept, la colțul scurt. Mergem, curajos, peste ei și Ionuț Stancu, din linia careului mare, se lasă pe un balon care este scos, din umbra porții, de van Buyten. Ne armăm încrederea cu fiecare fază sub colecția cornerelor executate viclean de Bădoi. Dar sunt prea mari!
Nemții au prima reacție târziu. Timid, cu 10 minute înainte de pauză, atunci când van der Vaart trage parcă având un junghi în spate și se mulțumește cu o lovitură de colț oferită, cu îngăduință, de „central”. E un moment bun pentru grecul Kyros Vassaras să prindă particule din verbul nostru. Undeva, cândva, o să-l ajute.
Răzvan Lucescu reușise să consolideze un grup, mergeam săptămânal cu familiile la masă, erau relații de prietenie între noi, iar acest detaliu a contat în teren” – Mugurel Buga
Și calculăm repriza în rostul secundelor, pe tabelă scandează prelungirile când Mugurel Buga filetează un ultim atac peste parcelele de la mijlocul terenului. Duce mingea în centrul terenului la Daniel Niculae și, cu pași de triplu salt, după ce pendulează cu mingea, un șiret necruțător de la aproape 35 de metri zguduie Giuleștiul.
„Inima ce-n piept ne bate”. Șutul lui Nico e ca un tun și balonul se furișează aproape de plasa laterală. Isteria înfundă cerul. E 1-0 și pare o vrajă. Ba nu, e vis! Să nu-i ciupiți pe nemți!
„Nico a avut o execuție extraordinară! Era un meci de luptă iar de-atunci ei s-au cam topit, iar noi am fost mult mai încrezători” – Mugurel Buga
În lojă fâlfâie șuvița președintelui, Traian Băsescu are șoapta în timpanul lui Copos. Și mai sunt 45 de minute în care Rapidul trebuie să controleze, așa cum a făcut în prima parte, elanul știrb al adversarului. În Giulești, o strigă statistica, în această campanie europenă, adversarii nu au marcat!
Jucătorii lui Hamburg sunt mai puțin toleranți și se năpustesc. Constantin, Maftei și Rada sunt precum aliniamentul fortificat Focșani – Nămoloasa – Galați. Pe aici nu se trece! Kucukovic are mingea la șiret, este liber în raza porții, dar rămâne eclipsat de oportunitate și preia cu gipsul. Scăpăm și ne regrupăm, iar valul lor ne împing tot mai aproape spre palmele lui Coman. Rezistăm!
Takahara se înalță și șterge o minge care-i zgârie fruntea. Suporterii împart decibelii între cântec și huiduieli, fiecare încercare a adversarului este luată în colimator, orice recuperare a noastră are parte de urale și minutele trec sub în aliajul presiunii adverse.
„Pele” Buga are în timpane, chiar și acum, după aproape două decenii, vacarmul arenei: „Atmosfera era uluitoare, suporterii aveau încredere că echipa poate să obțină rezultate bune, era ceva fantastic în jurul nostru”.
Șarjele le sunt boante, dar în gând scandează clișeul. „Nemții sunt învinși când s-au urcat în autocar”. Ce nu știu ei e că gara e aproape. Spre peron pleacă de Jong, după ce vede al doilea „galben”, iar corul Giuleștiului pătrunde până în plumbul cerului.
„Haide, haide, haide Rapidu!”. Debutează și Viorel Moldovan și ne sprijinim, între linii, în toiagul experienței sale. Suntem în avantaj, pe tabelă și numeric, am alunecat spre a doua jumătate a reprizei. Le lăsăm posesia, însă le luăm vlaga și parcă ascuțim necruțător pumnalul loviturii de grație. Mai e un sfert de oră.
În ceașca dimineților de „B”, Rapidului nu i-a citit nimeni astfel de seri. Așa a fost aici, între linii de fier și betonul cartierului a plutit, decenii, scrumul suferinței. „Ăsta e Rapidul din Giulești! Iubește-l și ai să-nnebunești!”.
E minutul 88 și vânăm posesia în jumătatea noastră, Moldovan deschide în bandă, Niculae își strânge pașii de jaguar, lansează o cursă spre poartă și se debarasează un fundaș cât să centreze, iute, în careu. La Buga. Iar „Pele”… chiar e Pele!
Un călcâi de geniu cu un fundaș purtat pe post de epolet pentru o victorie pe care fanii o vor vota, peste 18 ani, ca fiindu-le cea mai dragă într-un sondaj în care amintirile au rămas vii. În firul memoriei, Mugurel Buga traduce momentul de geniu:
„A fost ceva de moment. Majoritatea antrenorilor mi-a spus să nu mai joc cu călcâiul. Spuneau că tratez jocul la mișto, dar eu știam că nu este adevărat și eram sigur că execuțiile surpriză pot face diferența”
La retur, Hamburg s-a impus cu 3-1, iar Rapidul, sub protecția golului marcat în deplasare, s-a calificat în sferturile de finală ale Cupei UEFA. Reușita i-a aparținut aceluiași Mugurel „Pele” Buga.
Marcatori: D. Niculae ’45, Buga ’88
Rapid: M. Constantin, Maftei, Rada – Bădoi, E. Dică (Negru ’13), R. Stancu, Art. Karamian (I. Stancu ’20) – Buga, Burdujan (V. Moldovan ’72) – D. Niculae.
Antrenor: Răzvan Lucescu
Hamburg: Wachter – Mahdavikia, Boulahrouz, Van Buyten, Demel – De Jong, Wicky, Van der Vaart, Trochowski (Kucukovici ’46) – Takahara (Laas ’72), Barbarez (Klingbeil ’46).
Antrenor: Thomas Doll
Care e cel mai tare succes european după 1990?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER