Cristian Apachiței, fost jucător al echipelor Universitatea Cluj, Dacia Unirea Brăila (unde l-a avut antrenor pe Ioan Sdrobiș), cu sute de meciuri la nivelul primei ligi, rupe tăcerea după mai bine de 25 de ani. Despre un blat jucat pe bune, dar în care s-au luat banii.
Fotbalstul a jucat la Petrolul Moinești patru sezoane fiind golgheterul echipei în fiecare sezon.
Interviul apare în volumul „O istorie a clubului Petrolul Moinești în interviuri și imagini”, semnată de Paul Claudiu Cotîrleț, a cărei lansare este azi, joi 28 iulie 2021.
În carte se examinează traseul echipei de fotbal Petrolul Moinești, focalizându-se asupra unor sezoane în care echipa a performat. Astfel, se aduc la lumină imagini necunoscute publicului larg, informații trecute cu vederea, valorificându-se istoria orală și ceea ce s-a scris pâna acum despre acest club.
„Jucam la Midia Năvodari, care trăgeau să promoveze în Divizia A, iar antrenor era Sdrobiș. Eu l-am avut antrenor pe Sdrobiș, iar acum era la Petrolul, era antrenor Nea Nicu Vătafu pentru că Nea Ghiță plecase la Bacău ca principal.
Mă sună într-o marți Sdrobiș și-mi spune: „Tu știi câți bani ți-am băgat eu în buzunar?“, i-am răspuns că știu, iar după aceea m-a avertizat: “Tu știi că urmează să jucați la noi și nu vreau să-mi dai gol”.
L-am întrebat: “Și eu ce fac? Dacă nu dau gol eu nu-mi iau banii. Îmi dai mata banii?”, iar imediat mi-a zis că-mi dă 15 milioane. Eu nu credeam în vorbe, dar el sunase la club înainte ca să dea Petrolul meciul.
Mai sunau și alți conducători la club și ne întrebau apoi dacă să dăm meciul sau nu. Era o dată vorba dacă să dăm meciul celor de la Onești sau celor de la Astra și am ales Oneștiul că era mai aproape (râde). Să revenim la meciul de la Năvodari… Mă sună Sdrobiș și marți și miercuri și joi.
Am vorbit cu Alexescu, colegul meu de cameră: “Măi Rusule, mă tot bate la cap ăsta să dăm meciul. Dacă ne bat ăștia pe bune, că au echipă bună?! Dacă nu luăm banii îi dau la arbitrii și tot ne răstoarnă terenul”.
Discuția asta a fost marți, îți spun sigur. Noi eram neplătiți, nu primisem nici primele, nici salariile, eram cam “morți în cadă”. Pe Moldoveanu îl luase Năvodariul, ia uită-te dacă scrie acolo în cronică dacă fundașul stânga e Moldoveanu?”, povestește, peste timp, Apachiței.
A jucat acolo o perioadă, este adevărat. 1-0 s-a terminat meciul.
De ce nu ai jucat vârf de atac în acest meci? Am jucat mijlocaș pentru că știam jocul. Îi băgase în față pe…
Cernat și Florea. Exact. Atunci mi-au spus: “Hai Cristi că degeaba stai în față dacă nu are cine să-ți paseze.” Mai erau în primul 11: Nechifor, Moței, Alexescu…
Ivaniciuc, Mindirigiu, Arminia, iar la mijloc Apachiței, Țoc, Jipa. Așa. Pe mine mă trecuse la mijloc să leg jocul între apărare și atac că degeaba stăteam în atac dacă nu ajungea mingea la mine.
Și ce s-a întâmplat până la urmă? Am vorbit cu Alexescu că n-am mai luat o “chiflă în burtă” și ce să facem?! Am stabilit că nu are rost să mai vorbim altă dată și stabilim acum că jucăm pe bune, iar dacă iese nasol îl sunăm pe Sdrobiș și îi cerem banii.
Pe Sfânta Cruce mă jur că așa a fost. Așa a rămas. Mai ziceam că dacă ne conduc ăia cu 3-0 în minutul 80 să facem și noi un penalty ca să fie clar de partea cui am jucat (râde). Sdrobiș vorbise cu Vătafu ca să trântească meciul, iar Nea Nicu simțea că s-ar putea ca eu să nu joc corect.
Tot venea la mine și mă întreba: “Cristi, nu te-a sunat tactu Sdrobiș ca să faci o manevră?”, iar eu îi răspundeam că nu: “Ce eu sunt Hagi să rezolv un meci de unu singur?!”
Meciul era sâmbăta de la 11, program obișnuit, doar știi?! Noi am avut antrenamentul de dimineața vinerea, iar după am plecat la Năvodari.
După 5 ore, ne-am cazat, duș și masa de seară. Nea Nicu Vătafu, marcaj om la om și-mi spune: “Băi Cocoș, tu chiar nu ai să-mi spui nimic? Mâine jucăm pe bune, da?”, iar eu îi răspundeam: “Păi nu avem primă?! Jucăm să câștigăm prima”.
După masa de seară, pe la 19:30-20:00 toată lumea se îndrepta spre culcare. Eu, când am ajuns în cameră, i-am spus Rusului (N.A. porecla lui Alexescu) să scoată “celuralul” (N.A. este vorba de sticluțe mici de băuturi alcoolice tari – spirtoase).
Noi nimic nu mai vorbisem de meci, de marți, de când primisem apelul de la Sdrobiș. Vine Nea Nicu Vătafu a venit în cameră să ne verifice pe la 20:30, noi dădusem televizorul tare și când l-am văzut am ascuns băutura.
Iar mă luase dacă jucăm pe bune sau nu, dar de banii din urmă pe care îi aveam de primit nu-mi zicea nimic. Cum stăteam noi în pat, el dă să iasă și intră în baie.
Noi cum am terminat de băut, am luat o gură de apă și dădeam să ne punem la somn. Apropo, tu știi că noi umblat cu piperul la purtător?
Păi de ce?
Nu ne lăsa să punem piper în mâncare și trebuia să avem noi ca să stropim friptura și cartofii. Odată ce băgam piper și în cameră beam un litru de apă, trebuia să ne ducem la baie. Pe la 23 și ceva pe Alexescu l-a apucat pișarea și s-a dus la baie. Când a intrat era Nea Nicu în baie.
El stătuse de la 8 și ceva până la trecut de 11, ca să ne asculte dacă vorbim de meci. Când l-am luat la întrebări ne-a spus că era la un șpriț și că a intrat la noi în cameră că era la aproape. Cine să-l fi crezut?! Dar hai să-ți zic de meci.
Am prins o zi de grație, le-am înnodat picioarele acolo la mijlocul terenului. Adversar direct îmi era ăla care a făcut carieră la Petrolul, fotbalist de fotbalist, nu mai știu cum îl cheamă. El știa că suntem blat și tot ne întreba când facem greșeala (râde).
Îmi zicea numai: “Haide mă pune-o pe var.”, iar eu îi replicam “Ai mă răbdare, e timp. E mână sigură, tu joacă acolo. Eu îi făceam “mucihățuri”, l-am lăsat pe Florică de vreo două ori singur cu portarul.
Numai pe lângă poartă a dat. Pe Narcis Cernat îl lăsam ca la remy, cu jokerul pe liber, numai să o dea pe poartă. 0-0 la pauză. Ăia prin minutul 60 au dat ăia gol pe bune, iar eu imediat i-am spus lu ăla: “Vezi mă că e cum ți-am spus? Noi ratăm din toate pozițiile, nu vezi?”.
Și s-au ținut de cuvânt până la urmă?
Stai… ai puțină răbdare . Asta era toată frumusețea. Nechifor a prins o zi foarte proastă, dădea pe lângă minge, dădea numai în aut, iar Moței îi țipa antrenorului că e pe blat. S-a jucat pe bune, îți spun sincer. Nea Nelu îi spunea lui Sdrobiș că a umblat la Nechifor că e prea pe față cu ei.
Nici vorbă, numai eu cu Alexescu știam ce și cum. Când am ajuns acasă m-am dus cu Rusu să bem două sticle de vin și ne ziceam că trebuie să-l sunăm pe Sdrobiș ca să vedem dacă ține vrăjeala sau nu. L-am sunat și i-am spus:
“Măi, ai văzut că s-au făcut toți de căcat? Și Nechifor și Moței n-au jucat cum trebuie”, iar el mi-a spus să vorbesc cu fracsu, care e din Bacău de aici, pentru că banii sunt lăsați la el. Eu tot îl presam ca să-i dea mai repede că pe Nechifor îl dă afară de la echipă.
Și care a fost finalul?
Sdrobiș, fiind suspicios, m-a întrebat de unde poate avea el informația că așa a fost. Eu i-am spus că am fost trei, iar Sdrobiș mi-a cerut numărul lui Alexescu ca să fie sigur că așa a fost.
Rusu știa că era lângă mine, iar Sdrobiș când a sunat i s-a livrat ceea ce a vrut să audă. Așa am luat noi bani nemunciți„.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER