ProSport i-a convocat, la același microfon, pe cei mai buni marcatori străini din istoria fotbalului românesc. Brazilienii Eric de Oliveira (37 ani) și Wesley Lopes (42 ani) au făcut show într-un interviu de colecție în care, indiferent dacă subiectul a avut presiunea seriozității, tușa regretelor sau promisiunea scenelor ce vor urma în viețile și carierele lor, obrajii simpaticilor brazilieni au colecționat, ca de fiecare dată, zâmbete largi.
Carnaval. Acesta ar fi cuvântul cheie pentru cei doi sud-americani care au încântat pe teren și au înscris, împreună, 130 de goluri (64 -Wesley, 66- Eric), într-o pagină festivă din primul eșalon al fotbalului românesc.
Dialogul a curs natural, fără prea multe tăieturi de cadru, a erupt cu momente emoționante, mărturisiri demne de focusul pupilelor, amintiri de la firul ierbii. Bucurii și regrete. Planuri! În rândurile de mai jos, dar mai ales în fotogramele clipului VIDEO atașat la finalul acestui articol, brazilianul -moldovean Wesley Lopes și brazilianul – ardelean Eric de Oliveira au cuvântul.
Wesley a revenit în România. A lăsat valurile Copacabanei pentru briza de la Mamaia –acolo unde a reprezentat o casă de pariuri la un turneu de fotbal pe plajă-, și a împletit utilul cu plăcutul. Sau, mai bine spus, plăcutul cu utilul. Fostul golgheter din Liga 1 și-a deschis o școală de fotbal în orașul său, caută talente – și o rampă peste Ocean- tineri cărora să le ofere „șansa de a deveni oameni adevărați”. Iar pentru orice brazilian, fotbalul pare a fi cea mai bună viză în pașaportul reușitei. „Șansa de a deveni oameni adevărați…”. Lungul salt spre Europa!
În firul ideii, la Constanța, imediat după meciul Farului cu Universitatea Craiova, sud-americanul a avut o întâlnire cu Gică Hagi. Intermediar, chiar Eric, oficialul „marinarilor”. Purtător de cuvânt autorizat al „fratelui mai mare”.
Wesley a făcut academia, eu sunt cu deschiderea. Am făcut legătura dintre Wesley și Hagi, mai târziu, dacă o să fie cazul, Wesley o să facă o afacere bună. Principalul lui scop este să crească copii din orașul lui, tineri care să aibă oportunități pe care mulți nu le au. I-a prezentat proiectul domnului Hagi și o să vedem ce o să fie pe viitor. Dorința este să apară, în fotbalul românesc, un brazilian mai bun decât Wesley, mai bun decât Eric” – Eric de Oliveira „Pentru mine a fost o onoare să mă văd cu Gică Hagi. Am vorbit de viață, de fotbal. Am deschis academia în Brazilia și vreau să-i ajut pe copii să ajungă oameni adevărați. Sunt foarte bucuros că Gică Hagi mi-a deschis ușa” – Wesley Lopes
Wesley a făcut academia, eu sunt cu deschiderea. Am făcut legătura dintre Wesley și Hagi, mai târziu, dacă o să fie cazul, Wesley o să facă o afacere bună. Principalul lui scop este să crească copii din orașul lui, tineri care să aibă oportunități pe care mulți nu le au. I-a prezentat proiectul domnului Hagi și o să vedem ce o să fie pe viitor. Dorința este să apară, în fotbalul românesc, un brazilian mai bun decât Wesley, mai bun decât Eric” – Eric de Oliveira
„Pentru mine a fost o onoare să mă văd cu Gică Hagi. Am vorbit de viață, de fotbal. Am deschis academia în Brazilia și vreau să-i ajut pe copii să ajungă oameni adevărați. Sunt foarte bucuros că Gică Hagi mi-a deschis ușa” – Wesley Lopes
Întâlnirea cu Gică Hagi a facilitat și un moment demn blitz-ul camerei foto. În cadru, Louis Munteanu. Louis, fostul copil de mingi de la Vaslui. Atașat în fotografie, Wesley Lopes, idolul copilăriei fotbalistului ajuns, peste ani, campion al României cu Farul. Narator? Același Eric de Oliveira.
Louis Munteanu a auzit că este Wesley acolo și a vrut să facă o poză cu el. Îl știa de la Vaslui, când el era copil de mingi” – Eric de Oliveira.
Zâmbiți! În telefonul jucătorului cu viză de flotant la Constanța și vestiarul de domiciliu la Fiorentina, o altă poză este clasată în memoria copilăriei. Wesley, în tricoul galben- verde, lângă un puști sulget cu mingea la subraț.
Discuția a alunecat, invevitabil, spre încă necicatrizatele probleme de sănătate ale lui Eric. Pus la încercare, săptămânile trecute, de un viclean AVC, fostul fotbalist de la Gaz Metan, Pandurii, Voluntari sau Viitorul Constanța se află, încă, în priza tratamentului. În lama nefericitului eveniment, „fratele mai mare” devine, inevitabil, serios. Zâmbetul ceramic al sud-americanului este înlocuit de încruntarea ridurilor de expresie. „Cel mai mult vreau să fie sănătos. Știe și el lucrul ăsta”.
Eric suportă privirea arcuită a „fratelui mai mare”, apoi virează discuția, cu fila unui bun povestitor, la capitolul următor. „O să fie bine…” . Și aici prezentul încă zgârie.
„Wesley! Tu știi ce e „pisica?”. Gato? (n.r. pisică în limba porugheză). Se spune că pisica, în România, are nouă vieți. Eu am pierdut trei! La mine, totul a început cu Wesley, când a fost aici, am petrecut împreună și eu am ajuns la spital (n.r râde cu poftă). Și acum i-am spus: „bă, te rog frumos să vii, dar să vii fără ghinion”. Ca un frate mai mare, el mă mai trage de urechi că nu am avut grijă de mine și am ajuns la spital, eu l-am ascultat, a avut dreptate. Trebuie să știm să trăim. Am avut noroc, nu s-a spart… aș fi avut sechele. Sunt bine acum. Am făcut o consultație după o lună și ceva, aștept rezultatul, sper să nu spună doctorul că sunt nebun la cap. Urmează să mă consult cu un chirurg cardiovascular pentru a face o operație la inimă, o să-mi schimbe o valvă, de acolo, din păcate, merge totul în jos, am o valvă trombozată și, după, să ne vedem cu bine, cine știe, poate desfundă și picioarele… artera și sper să mai schimb o pasă cu Wesley. Anul trecut, jucam împreună Taqball, fotbal pe masă, anul ăsta nici nu am apucat să schimb o pasă, pentru că nu prea mai pot, pe partea stângă nu am control total. La turneu am vrut să dau un șut la poartă și am dat la corner. Și râdeau toți, dar nu știau că nu pot să controlez piciorul! Dar măcar am încercat pentru spectacol. Dacă apuc să repar inima și picioarele, am zis că o să-l chem pe Wesley să realizăm visul românilor, să jucăm împreună… măcar 5 minute”.
După ce m-am retras am spus că nu-mi mai trebuie să aud de fotbal, însă fotbalul mi-a lipsit. Am căzut în depresie, am început să mă uit la toate meciurile, de la ora doi, cum se zice la Mediaș, până la miezul nopții, stăteam și mă uitam la toate meciurile, unul după altul… unul după altul, nebunie. Și până la urmă am primit invitație de la domnul Hagi, să vin să-l ajut. Am avut o reacție bună, nici n-am vorbit de bani, am luat primul tren de la Mediaș către Constanța. Domnul Hagi vrea să meargă pe varianta asta, foști fotbaliști, mari fotbaliști, să lucreze lângă el” – Eric de Oliveira
La rândul lor, Wesley și Eric au fost aduși, în momentele de glorie, în tocmeala obținerii cetățeniei pentru a putea juca pentru naționala României. „Aici e a doua mea casă”, spune Wesley. Acasă, la Mediaș, în sternul României, pe Eric îl așteaptă doi copii pe care îi are alături de o româncă. Totuși, chiar dacă cei doi brazilieni și-ar fi dorit să joace sub tricolor, acest lucru nu s-a întâmplat. Efectul acestei năzuințe a cauzat o undă de regret.
Toată țara ne-a vrut la națională, dar principalii (n.r. cei care ar fi trebuit să ia decizia) n-au făcut nimic! Federația trebuie să fie prima. Pur și simplu nu s-a vrut. Au fost și alții, Fatai a fost primul care și-a luat cetățenia, s-a vorbit de William de Amorim… a venit? Apoi Junior Morais, care este căsătorit cu o româncă. Și nu s-a putut. Dar a fost Camora, m-am săturat să vorbesc de el, e un jucător extraordinar, e un exemplu pentru noi. Nu am nimic personal, dar România avea nevoie de fundaș stânga? Aveați nevoie de un fundaș stânga? Spune-mi tu, ca suporter! Problema României a fost golul, problema a fost creativitatea”– Eric de Oliveira.
Wesley Lopes a depășit recordul lui Sulejman Demollari, apoi Eric de Oliveira l-a detronat pe conaționalul său în clasamentul celor mai buni marcatori străini din prima ligă a României
Să încheim povestea asta cu noi care am fi putut să jucăm pentru naționala României. Ei nu au vrut! Și îmi pare foarte rău, naționala Japoniei, Italia, Germania, la toți s-a putut, aici nu” – Wesley Lopes
În loc de final, rămânem cu o constatare. O filetează, în vârful buzelor, Eric: „Nu cred că un jucător străin de astăzi poate să facă ce am făcut noi, am bătut toate echipele mari”.
Nu ați uitat haioasa întâmplare de pe plajă povestită de Eric și farsa jucată de neascultătorul său picior stâng? „Am lovit mingea ai mai bine decât mulți fotbaliști de astăzi… .” Eric glumește, cei care i-am văzut jucând pe el și pe Wesley am căzut, de ceva timp, pe gânduri.
Dialogul cu cei doi fotbaliști brazilieni a avut loc înainte de meciurile echipelor românești în returul play-off-ului Conference League.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER