Niciun alt club din fotbalul românesc n-a avut mai multe conflicte cu echipa națională decât Steaua. Protestele și presiunile grupării din Ghencea la anunțul selecționerului că va convoca lotul divizionar pentru un stagiu de pregătire și de meciuri amicale în Antalya, în perioada 3-15 februarie, reprezintă doar ultimul episod dintr-o serie de incidente întinse pe durata a peste trei decenii.
Informația că Anghel Iordănescu, selecționerul naționalei, convoacă elita jucătorilor din țară pentru un cantonament și trei meciuri de verificare în Turcia a stârnit ostilitatea conducătorilor echipei campioane. Intuind că vor avea cei mai mulți fotbaliști chemați la lot, oamenii lui Gigi Becali au pornit criticile, cu scopul de a-i determina pe antrenorii tricolorilor să apeleze la cât mai puțini jucători din formația lui Gâlcă. „Chiar dacă vom avea un program de pregătire foarte bun, asta nu înseamnă că o să ne avantajeze. Mulți jucători vor pleca în cantonament cu echipa națională.
(…) Programul Stelei o să fie dat peste cap, jucătorii nu vor putea evolua în meciurile de pregătire ale echipei de club”, a protestat imediat Helmut Duckadam, președintele de imagine al clubului Steaua, la postul de televiziune Dolce Sport.
Lui Gâlcă, Iordănescu i-a făcut loc la națională în 1993, într-un moment când titularii se numeau Gică Popescu și Lupescu. Ajuns acum antrenor la Steaua, fostul mijlocaș e nemulțumit că Iordănescu îi ia jucătorii la lot
Atacul vine într-un moment în care Steaua chiar nu pare să mai aibă vreun motiv să se opună acțiunilor organizate la națională. După cum spune chiar Valeriu Argăseală, președintele din Ghencea, Steaua e ca și campioană pentru a treia oară consecutiv (are 9 puncte avans înaintea returului) și a fost eliminată din cupele europene. În același timp, România va duce în acest an lupta decisivă pentru calificarea la Euro 2016.
În primii trei ani din mandatul lui Lucescu, Steaua n-a avut loc la națională
Acest conflict cu repetiție dintre națională și clubul Steaua are, de fiecare dată, același obiect al disputei: jucătorii. Cel mai dur și mai lung război între prima reprezentativă și federație, pe de o parte, și Steaua, pe de alta, a avut loc la începutul anilor ”80, când România a fost preluată de Mircea Lucescu. Formația familiei Ceaușescu a înghițit cu greu venirea unui dinamovist notoriu pe acel post, dar nici despre Lucescu nu se putea spune că nutrea o mare dragoste față de „roș-albaștri”. O lungă perioadă de timp, jucătorii steliști au dispărut de pe lista internaționalilor. La vremea respectivă, presa nu scria despre astfel de lucruri, subiectele sensibile fiind tabu. Explicația oficială, furnizată atunci și încă susținută în zilele noastre de unii dintre protagoniștii întâmplărilor, a fost că Steaua nu avea jucători suficient de buni pentru a prinde lotul. „În mare vogă era atunci Craiova, care jucase în 1983 semifinala Cupei UEFA. Așa că s-a pus problema construcției la națională pe osatura Craiovei. Steliștii n-au fost convocați pentru că nu se puteau compara, la acel moment, cu craiovenii. Trebuie să privim lucrurile cu ochii de atunci, nu cu cei de acum. Singur Tudorel Stoica avea o problemă cu Lucescu și se sustrăgea de la convocări invocând diverse motive”, spune Mircea Rădulescu, pe atunci „secundul” lui Lucescu la națională.
Războiul lui Lucescu cu Steaua a durat și pe durata mandatului său la echipa națională
Până la un punct, explicația aceasta oficială adoptată de conducătorii ambelor tabere pare plauzibilă. În 1982, Steaua a terminat campionatul pe locul 6, iar în 1983 – pe locul 5. Însă în 1984, nici măcar un singur stelist n-a jucat la turneul final al Europenelor din Franța, deși echipa pierduse la mustață campionatul și Cupa în fața dinamoviștilor, după o luptă dusă până la final. Echilibrul a fost atât de mare încât Cornel Dinu, pe atunci antrenor secund la Dinamo, povestește că înaintea finalului de sezon șefii Internelor le-au propus un târg celor de la Armată: una dintre echipe urma să câștige campionatul, iar alta Cupa. Șefii clubului Steaua și-ar fi dat acordul, dar Ceaușescu, orgolios, ar fi cerut ca dinamoviștii să fie „rași”. Până la urmă, echipa din Șos. Ștefan cel Mare a realizat eventul.
Despre Valentin Ceaușescu, fiul dictatorului, se spune că a condiționat venirea steliștilor la națională de îndepărtarea lui Lucescu
Mai există însă o explicație neoficială pentru absența steliștilor de pe lista lui Lucescu în primii trei ani de mandat la națională. Încă din acea perioadă a apărut informația că Steaua a refuzat să lase jucătorii în turneele de pregătire pe care le inițiase selecționerul. Supărat, Lucescu a decis să renunțe de tot la fotbaliștii steliști, ajungându-se ca lotul să fie structurat pe osatura Craiova-Corvinul-Dinamo-Sportul, la care se adăuga Laszlo Bölöni, de la ASA Tg. Mureș. „Circula în lumea fotbalului această variantă, că la națională venise un dinamovist, iar steliștilor nu le-a picat bine. Era o rivalitate pe viață și pe moarte, o luptă dusă mult dincolo de gazon, cu tot felul de lovituri în culise”, recunoaște acum Mircea Rădulescu. „Pot să vă spun că, atunci când Steaua câștigat Cupa Campionilor și s-a stabilit că la națională trebuie aduși mai mulți jucători din Ghencea, cei de acolo au condiționat această operațiune de îndepărtarea lui Lucescu. Au spus așa: OK, dăm majoritatea titularilor, dar cu condiția să venim și cu antrenorul nostru”, spune Rădulescu.
Războiul din februarie 2004, cu Dorinel Munteanu și Rădoi drept carne de tun
Un alt episod deosebit de tensionat între Steaua și națională s-a produs în 2004, când Anghel Iordănescu preluase pentru a doua oară România, iar Victor Pițurcă stătea pe banca formației din Ghencea. În februarie, când tricolorii au efectuat un stagiu de pregătire cu meciuri amicale în Cipru, Pițurcă a refuzat să-i lase pe cei patru patru fotbaliști convocați, între care Dorinel Munteanu și Rădoi, să se prezinte în cantonamentul naționalei. Piți a motivat – exact cum justifică acum Gâlcă și Duckadam – că i se perturbă activitatea la echipa de club. În spatele ostilității stăteau însă resentimentele antrenorului de la Steaua după ce fusese demis de la națională înaintea turneului final al Europenelor din 2000.
Victor Pițurcă a fost, pe rând, în ambele tabere. În 2004 l-a sabotat pe Iordănescu. Un deceniu mai târziu, a fost rândul său să fie obstrucționat de Reghecampf
Iordănescu și Mircea Sandu, președintele de atunci al FRF, nu s-au lăsat și, după un scandal uriaș, cu amenințări și jigniri de ambele părți, jucătorii au fost sancționați. Federația ceruse suspendararea lor timp de patru etape, așa cum prevedea regulamentul, însă comisiile au dictat doar amendarea sportivilor.
Cum a adus familia Reghecampf naționala în opoziție cu Steaua
Conflictul a cunoscut o a treia rundă acum doi ani, în perioada în care pe banca naționalei Victor Pițurcă își exercita cel de-al treilea mandat. De data aceasta, cel care a protestat împotriva convocării jucătorilor la lot a fost antrenorul stelist Laurențiu Reghecampf. A fost un duel verbal violent, cu numeroase insulte de ambele părți. Reghecampf a acuzat faptul că jucătorii steliști se întorc ieșiți din formă de la echipa națională, deoarece Pițurcă, rămas în urmă cu metodele de antrenament, nu știe să-i pregătească și nici să le furnizeze o alimentație corespunzătoare.
Fotbaliștii au fost împinși la mijloc de familia Reghecampf, care nu i-a lăsat să se prezinte la o întâlnire unde fuseseră invitați de Pițurcă. Oficialii Stelei au susținut atunci că jucătorii n-ar mai vrea să se prezinte la lot atât timp cât este Pițurcă pe banca naționalei. Niciunul dintre fotbaliștii vizați n-a confirmat, nici atunci, nici mai târziu, această poveste, iar în lumea fotbalului s-a zvonit că presiunile erau făcute în speranța că Pițurcă va fi îndepărtat, iar în locul său – adus antrenorul de atunci al Stelei, Laurențiu Reghecampf.
Paradoxul conflictului Steaua – națională: oameni care au scris istorie în Ghencea sunt criticați că nu servesc interesele echipei
De notat că, de fiecare dată, obiectul vizibil al conflictului Steaua – națională au fost fotbaliștii. În cel puțin două rânduri, însă, mobilul real al războaielor a fost fotoliul de selecționer, iar jucătorii, doar pârghiile prin care s-a pus presiune pe una din tabere. Acest conflict conține și paradoxuri: s-a întâmplat ca steliști celebri să fie acuzați, la un moment dat, că sunt dușmanii Stelei, iar foști colegi, fie ei coechipieri sau antrenori și jucători, să se jignească. Pițurcă, fostul elev al lui Iordănescu, a fost în conflict deschis cu acesta în 2003, pentru ca, apoi, el însuși, devenit selecționer, să fie atacat de fostul său jucător, Reghecampf. În acest moment, vârful de lance al criticilor dinspre Ghencea este legendarul Duckadam, fost elev lui Iordănescu, după cum și Costel Gâlcă, acum antrenor la Steaua, îi datorează promovarea la națională și prezența la Mondialul din 1994 actualului selecționer.
Iordănescu a câștigat Cupa Campionilor și Supercupa Europei cu Steaua, dar foștii săi elevi nu ezită să-i reproșeze că e ostil clubului
Ar mai fi de menționat că mulți dintre protagoniștii conflictelor de după 2000 sunt câștigători ai Cupei Campionilor Europeni cu Steaua în 1986. Asta nu i-a împiedicat să se acuze însă că lucrează împotriva intereselor clubului din Ghencea!
Steaua rămâne astfel, după 1980, nu doar principalul furnizor de jucători pentru națională, dar și sursa unor tensiuni aparent fără sfârșit, conducătorii încercând adesea să și-i facă aliați pe suporteri în conflictul cu echipa tricoloră.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER