Un orgoliu și o ambiție personală l-au determinat pe Ioan Andone să accepte revenirea la Dinamo în locul unui nou sejur arab, mai bănos și mai puțin stresant. Antrenorul „roș-albilor” a mărturisit pentru ProSport că a revenit în Ștefan cel Mare din ambiția de a fi el cel care readuce titlul după 9 ani de pauză și, mai ales, să bată Steaua. Andone spune că eșecul suferit în 2011, în finala Cupei României (scor 1-2, la Brașov), atunci când a și plecat ultima oară de la Dinamo, l-a măcinat, acum socotind că s-a ivit ocazia să-și ia revanșa față de rivalii de-o viață.
ProSport: Aveți 56 de ani, mulți înainte, sunteți de aproape patru decenii în fotbal. Ce vă mai propuneți în carieră? Unii vor să antreneze într-un campionat puternic, alții vor cupe, alții bani. Dumneavoastră ce țel mai aveți? Ioan Andone: Eu le-am cam câștigat pe toate. Și ca antrenor, și ca jucător.
Ce vă mai motivează? Mă motivează, de exemplu, câte un proiect din ăsta ambițios. Câteodată, e bine să te întorci acasă, să încerci să aduci bucurie oamenilor, pentru că la momentul ăsta Dinamo are o galerie și niște suporteri… Cred că sunt cei mai buni. Și sunt convins, nu sunt acum subiectiv. Vedeți în ce număr vin, cum se pregătesc, ce galerie serioasă avem, nu violentă, nu cum era… Au fost pe vremuri și la Dinamo mari probleme.
Dar uitați că și acum se întâmplă. Acea tragedie cu suporterul care a murit. Alea sunt incidente care nu-și au locul. Și băiatul ăsta de 18 ani care a murit, Bubu, că știm, a și fost Dănciulescu la înmormântare… Ce să vă zic, astea sunt tragedii care se întâmplă oriunde în lume, dar ar trebui să le evităm. Pentru că e păcat. Deci Dinamo are o galerie, deci asta m-a făcut în primul rând, și niște suporteri… Mi s-a părut așa, 9 ani de zile de când n-a câștigat un campionat! Ce-ar fi să încerc eu să-l iau?
Asta e o provocare. Mare. Pentru mine, da. N-au fost banii la mijloc, n-a fost nimic altceva decât asta. Eu puteam să stau… Să mă duc iar într-o țară arabă cinci luni, câștig de două ori mai bine ca aici. Deci nu a fost problema banilor. A fost numai…
Ambiția să mai bateți o dată Steaua? Da! Da! Pentru că, și când am plecat, am plecat cu o înfrângere în finala Cupei României, cu Steaua, la Brașov.
Sunt unii oameni care au, vrând-nevrând, toată viața, poate că așa e destinul, câte o… Mircea Lucescu are rivalitatea asta cu Steaua. S-ar părea că și dumneavoastră, fiind legat de Dinamo, aveți rivalitatea asta. Am, am! Și ca jucător… Cu toate că unul dintre cei mai buni prieteni ai mei e de la Steaua: Marius Lăcătuș. Uite că, în particular, nu e, dar când e…
Rănile memoriei: cum l-au salvat Hagi și Lăcătuș pe Andone în 1989 de la excluderea din fotbal după un meci făcut praf de Crăciunescu
E reală legenda că v-a salvat Lăcătuș de la excluderea din fotbal în 1989? Și cu Hagi! Da! M-au salvat… Au fost unii dintre jucătorii care și-au permis să vorbească cu Valentin Ceaușescu, să spună că, domnule, un jucător de fotbal face și gesturi din astea de nervi, pierde un meci, și noi facem la fel, nu trebuie să faceți o…
Să spunem, pentru cine nu știe, că în 1989, după un meci pierdut cu 2-1 în care Porumboiu, parcă, a dat afară… Nu, Crăciunescu!
Crăciunescu a dat afară doi oameni… Doi!
De la Dinamo… Vaișcovici și Cămătaru!
Ca să câștige Steaua cu 2-1… În minutul 97!
Dumneavoastră ați făcut niște gesturi către tribuna oficială. Da… Acum nu le-aș mai face, știi cum e, cu cât îmbătrânești… Dar atunci, la nervi, la supărare… Și Lăcătuș și cu Hagi au fost cei care…
Cine s-a supărat atunci? Nicolae Ceaușescu sau fiul său, Valentin? Valentin, că el a fost atunci în tribună. Dar, până la urmă, a înțeles și uite că am fost suspendat numai 3 luni și am avut norocul să joc la un Campionat Mondial, că altfel nu jucam.
Și v-au obligat să scrieți un comunicat în care să spuneți că vă pare rău. Am dat orice, numai ca să joc fotbal. Ce nu faci?
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER