REPORTAJ – ProSport vă prezintă poveștile din fotbalul mic. Antrenorul Ioan Sabău își conduce echipa din scaunul cu rotile!
Fotbalul amator naște povești uluitoare. Aici nu e vorba de bani, de faimă sau de obiective mărețe. Totul se face dintr-o pasiune dusă la extrem. În Liga a V-a din județul Cluj există un antrenor, Ioan Sabău (56 de ani), care poate primi oricând un premiu pentru curaj. Curajul de a-și învinge soarta și a-și trăi visul de a antrena o echipă de fotbal chiar dacă soarta l-a țintuit într-un scaun cu rotile. Ioan Sabău e numele parcă predestinat pentru fotbal. „L-am cunoscut și pe Ioan Ovidiu Sabău. Era copil și eu aveam o echipă în pe lângă Valea Florilor, de unde este el. Jucam între sate și mă ruga și el să-l bag în teren. Era copil însă și-mi era frică să nu se accidenteze pentru că se juca dur„, spune tehnicianul lui FC Iris Cluj, din Liga a V-a.
Mocirla care nu se simte
Se apropie de terenul mocirlos, unde se încăpățânează să facă de două ori pe săptămână naveta, dintr-un sat de lângă Cluj Napoca, pentru antrenament. Până aici nimic anormal, dar îți dai seama imediat că un astfel de drum făcut în cărucior cu rotile e mult mai greu decât pentru oricine altcineva. Din 2012 face fotbal fără ca picioarele să-l mai ajute.
Evită elegant subiectul și își ascunde deznădejdea: „Am avut probleme cu circulația„. Jucătorii de la Iris Cluj încep să vină la antrenament, cu mașinile sau pe jos. Își aduc în pungi de plastic sau în ghiozdane echipamentul, pe care îl îmbracă chiar pe teren. „Aici facem fotbal din pură pasiune. Avem două antrenamente pe săptămână, dar nu-i pot obliga să vină toți„, explică Ioan Sabău.
„Vreau seriozitate”
Încet, încet se adună 12 jucători și începe ședința tehnică de dinaintea antrenamentului. Jucătorii se strâng în jurul scaunului cu rotile și îl ascultă cu respect pe „Nea Așchiuță”, cum îi spun prietenii. Ei îl consideră antrenorul lor și nu un om în scaun cu rotile. „Vreau seriozitate. Trageți aer pe nas și dați afară pe gură, ca să nu răciți”, le transmite tehnicianul, care mai povestește despre viața lui în timp, dar rămâne în permanență cu un ochi pe jucători. A intrat singur în fotbal, fără ca cineva să-l susțină. „În 1978, când m-am întors din armată am venit decis să fac echipă la Boju. Am mers la AJF și acolo era Mihai Adam, fostul golgheter de la „U” Cluj și CFR. Mi-a spus să-i pun nume Recolta. Atunci am avut primele contacte cu fotbalul. Am fost și arbitru 3 ani, la liga a V-a. În 1983 am terminat cursul de instructor de fotbal, iar din 2007 sunt antrenor la FC Iris Cluj„, e povestea lui „Mister” din Liga a V-a.
Gol în poarta dintre cauciucuri
Se laudă că a fost CFR-ist dintotdeauna, nu doar de când au apărut performanțele. „Am fost în galeria CFR-ului până la promovarea în Liga I. Mergeam și în Liga a III-a la meciuri. Am lucrat la Uzina 16 Februarie și acolo toți țineau cu CFR. Am fost legat de acel stadion. În 1972 am descărcat pământul din care s-a făcut gazonul. Mi-a plăcut mult să merg la meciuri. Am fost și la Craiova, în Cupele Europene, pe vremea Craiovei Maxima”, își amintește Ioan Sabău.
Sesiunea de alergări se încheie și jucătorii încing o miuță, folosind 4 cauciucuri de tractor, pe post de bare ale porților. E momentul în care „Nea Așchiuță” uită de mocirla din teren, de amatorism și de faptul că e în scaun cu rotile. E momentul în care se simte cu adevărat antrenor și își poate trăi un vis pe care a refuzat să-l considere interzis.
Foto: Dan Tăuțan