Nu mai are rost să scriu acum despre haosul instituit la Dinamo de țeparii spanioli în frunte cu Pablo Cortacero și Dorin Șerdean. Ok, e clar că ei au venit să distrugă din temelii clubul din Ștefan cel Mare. Nu asta e tema discuției. Vreau să ne întoarcem puțin în timp și să ne aplecăm atenția asupra fostului patron al ”câinilor”, Ionuț Negoiță.
În lumea fotbalului circulă două zvonuri legate de Dinamo. Primul ar fi că spaniolii sunt controlați din umbră de Cristi Borcea și de Nicolae Badea, iar într-un moment critic atent ales, cei doi vor reveni pe cai albi ca salvatori ai clubului din Ștefan cel Mare. Al doilea zvon este că Ionuț Negoiță ar controla în continuare Dinamo și ar dori să falimenteze prin interpuși clubul. De ce? Pentru a îngropa definitiv datorii și nereguli adunate în ani de ”domnie”.
Date concrete nu avem pentru a analiza aceste două scenarii. Cristi Borcea și Nicolae Badea au susținut în nenumărate rânduri că exclud întoarcerea ca patroni ai lui Dinamo. Ionuț Negoiță spune că nu mai este patron, dar atenție!, s-a păstrat agățat de acțiunile date lui Cortacero prin următoarea schemă.
Negoiță nu a mai figurat ca patron al lui Dinamo din 2018. În acel moment, „săgeata” și nu Marius Niculae, ci George Drăghia, a apărut de nicăieri cu firma „Lotus Perfect Products SRL”. Această firmă fantomatică a virat în numele lui Negoiță două milioane de euro în conturile lui Nicolae Badea. Astfel, s-a stins datoria veche de cinci ani pe care afaceristul de la RIN o avea către boss-ul Computerland din momentul în care a preluat acțiunile de la acesta în martie 2013. În acte, noul patron dinamovist era „săgeata” lui Negoiță.
Și vânzarea clubului Dinamo s-a făcut într-un mod ciudat. Cortacero nu a cumpărat Dinamo ci a preluat controlul societății „Lotus Perfect Products SRL”, cu o clauză ascunsă undeva într-un subsol al actelor prin care Cortacero nu poate vinde mai departe Dinamo fără acordul fostului patron George Drăghia, adică Ionuț Negoiță. Dacă nu aș cunoaște istoricul negocierilor precedente dintre Negoiță și alți doritori, aș spune că este o simplă măsură de precauție pentru a ajuta Dinamo.
Lucrurile sunt mult mai complicate! Am să vă povestesc mai jos două situații în care oameni cu bani au fost dispuși să ofere milioane de euro în schimbul lui Dinamo, iar când tranzacțiile au fost la un pas de finalizare, Negoiță a făcut tot posibilul să tergiverseze și într-un final să distrugă negocierile. Cu alte cuvinte, nu a dorit să predea clubul unor cumpărători transparenți care puteau fi verificați, dar a acceptat să cedeze Dinamo unui așa-zis reprezentant al unui offshore imposibil de verificat.
Konstantinos Tsakiris: Armatorul grec a fost poate cel mai serios potențial cumpărător. Școlit la Londra și evaluat la o avere de 500 de milioane de euro, fostul patron al lui Panionios s-a arătat interesat de Dinamo. A plătit un audit complet și era pregătit să îi achite lui Ionuț Negoiță zece milioane de euro pentru pachetul majoritar de acțiuni. Apropiații grecului susțin că afacerea a picat în momentul în care Negoiță a mărit prețul în două rânduri. În primă instanță românul a cerut șapte milioane de euro, iar grecul a acceptat. Văzând acest lucru, Negoiță a revenit după câteva zile și a spus că noul preț este de 10 milioane de euro. Și de această dată Tsakiris a fost de acord, însă a explodat nervos în momentul în care Negoiță i-a transmis după alte câteva zile că noul preț este de 12 milioane de euro. În acel moment, grecul s-a retras și nu a mai vrut să mai audă de Negoiță.
Grupul de investiții „Two Zero Ventures” din Turcia și-a exprimat dorința de a prelua clubul. Negocierile mergeau în linie dreaptă, dar afaceristul de la RIN Grand Hotel nu le-a mai dat niciun semn turcilor și a predat clubul lui Cortacero. Întâmplător am avut acces la stenogramele discuțiilor dintre cele două părți. Turcii și oamenii lui Negoiță au făcut un grup de whatsapp în care comunicau pas cu pas fiecare acțiune și schimb de informații. Prin intermediul unei surse am avut acces la acele discuții scrise. În momentul în care turcii și-au dat acordul și au transmis că vor să facă un audit și în cazul în care auditul arată că situația financiară a clubului este cea prezentată de către oamenii din club, vor vira imediat mai multe milioane de euro. Banii ar fi urmat să fie virați la Dinamo în același timp în care se semnau actele tranzacției. Deci nu cu date limită și promisiuni, așa cum face Cortacero, ci pe loc! Oamenii lui Negoiță au dispărut subit și nu au mai dat niciun semn. Turcii au insistat cu telefoane și mesaje, dar totul a fost tardiv. Altă schemă, dar același rezultat ca în cazul lui Tsakiris.
Unde mai punem că suporterii din programul „DDB” au cerut insistent să preia acțiunile de la Ionuț Negoiță. Acesta și-a dat acordul, dar în paralel a discutat cu Șerdean și Cortacero. Deși suporterii dinamoviști erau acționari și Negoiță le-a promis că îi va implica în toate discuțiile legate de vânzare, aceștia nu au știut nimic de spanioli până în momentul cedării clubului.
Să recapitulăm: Negoiță a refuzat să cedeze clubul unor cumpărători solvabili, a negociat la mișto cu fanii și într-un final a cedat clubul unor spanioli anonimi care nu au putut fi verificați sub nicio formă și care acum duc clubul spre faliment. Nu în ultimul rând, a păstrat controlul acțiunilor printr-o clauză care obligă ca în cazul unei vânzări, să aibă cuvântul decisiv. Toate acestea legate și puse cap la cap mă fac să cred că ar trebui să stăm cu toții cu lupa mult mai atent asupra lui Ionuț Negoiță.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER