Cu gândul la promovare și nu prea, visul pare încă „timid” în Colentina, deși Juventus s-a cocoțat pe primul loc al seriei a doua din Liga 2. În jurul stadionului, când aduci vorba de promovare oamenii sunt rezervați. Au petrecut atât de mult timp în divizia secundă, încât nu-și pot imagina aerul Ligii 1. Dacă privim din exterior, în sezonul acesta sunt mai aproape ca niciodată, iar statisticile echipei sunt dezarmante pentru celelalte pretendente: 11 victorii, din 13 posibile, 32 de goluri marcate și doar 3 primite.
Aproape jumătate din golurile înscrise în poarta adversă au fost marcate de Bogdan Chipirliu, golgheterul Ligii 2, în timp ce Relu Stoian, portarul echipei, a scos mingea de doar trei ori din poartă. Relu e tânăr, are 20 de ani, cu o medie rară de goluri primite: 1 gol la 4 meciuri jucate. La 20 de ani, portarul Relu Stoian are multe de povestit, a început fotbalul la Proluceafărul, a trecut pe la Academia lui Hagi, a plecat în Ungaria să dea probe la Honved și a rămas acolo trei ani. Nu i-a fost greu, era obișnuit cu distanța dintre Voluntari, orașul natal, și locurile unde evolua.E rapidist, în vara lui 2016 a fost aproape de a-și împlini visul vișiniu, dar Giuleștiul a căzut îmediat, așa că a ajuns în curtea lui Dinamo. „Câinii” l-au luat în probe, au fost impresionați de calitățile sale, dar au fost sinceri cu el: nu avea să prindă prea multe minute. Conștient de minutele de care are nevoie, la 20 de ani, Relu a ales Juventus, acolo unde aproape a blindat poarta pentru a ajunge în Liga 1. Cel puțin până vara viitoare, iarba se tunde în Liga 2 în cartierul Colentina.
Relu, unde ai început fotbalul și care a fost parcursul tău ca jucător până să ajungi la Juventus București?
Inițial am început fotbalul când eram mic, la șase ani, în Voluntari, acolo și locuiesc. A început ca o joacă, dar se pare că a ajuns ceva serios. A fost un drum destul de dificil, dacă ne gândim la condițiile care sunt în România, de aceea am și preferat să plec, să-mi fac junioratul în altă țară. A fost destul de dificil să ajung la nivelul acesta. Sper… de fapt trebuie să ajung mai sus.
Ești născut în Voluntari și ai fost fotbalistul lui Honved, echipă din Ungaria, timp de trei ani. Cum ai ajuns acolo?
Când eram în România activam la Proluceafărul, echipa domnului Marcel Pigulea, iar antrenorul meu cu portarii, de acolo, mi-a propus să merg să dau o porbă în Ungaria, la Honved. Eu am acceptat, trebuia să stau o săptămână în probe, cei de acolo m-au văzut timp de două zile și m-au vrut. Așa am început activitatea la Honved.
A fost grea decizia de a părăsi țara?
Aveam 15 ani. Nu a fost chiar așa de greu. Nu mi-a fost greu de a pleca de lângă familie, de lângă casă, pentru că eu la 12 ani jucam deja la Academia lui Hagi. Am fost acolo și deja mă acomodasem cu distanța, să nu-i văd pe părinți.
„În Ungaria chiar se pune accentul pe juniori”
Perioada de la Academia lui Hagi cum a fost?
Atunci a fost greu, pentru că trebuia să mă obișnuiesc. A fost un șoc pentru mine să stau departe de familie, de casă, de prieteni. Dar lucrurile astea te întăresc într-un fel.
La Academie de ce nu ai mai rămas?
(Stânjenit) Au fost niște discuții și eu am preferat să plec. La nivelul conducerii, dar nu vreau să vorbesc despre asta.
Ai avut anumite momente neplăcute în cariera ta?
Da, bineînțeles, de aceea am și plecat din România. Dar vreau să rămână între mine și acele persoane.
Te-ai acomodat acolo, în Ungaria? Cam care este stilul lor de viață?
La nivel de copii și juniori sunt foarte serioși. Sunt foarte stricți în ceea ce privește alimentația, programul sportivului, absolut tot. Și pe școală se axează foarte mult. În campusul unde stăteam veneau profesorii și făceam ore cu ei. Noi acolo făceam și șoacă pe lângă fotbal, ceea ce în România nu prea se face.
Cam cât investesc ungurii la nivel de copii și juniori în comparație cu noi?
Foarte mult. Mă uit la un nepot de-al meu și practic nu are antrenor. Face antrenament pe sintetic sau pe ciment. Terenurile, competițiile sunt făcute praf. În Ungaria chiar se pune accentul pe juniori.
Care este nivelul în campionatul Ungariei?
Nivelul primei ligi din Ungaria nu se poate compara cu Liga 1. Nu sunt fotbaliști de calitate cum sunt în România, dar la nivel de juniori sunt mult peste noi. Proiectele de copii și juniori sunt recente, dar pe termen lung.
Ne putem compara cu ei la nivel de baze sportive?
Nu, nu, nu. Nu avem nicio șansă. La fiecare echipă ei au câte 12 terenuri. Noi avem un teren și unul de antrenament, dacă-l avem și pe ăla.
Ți s-a întâmplat să ai întârzieri salariale vreodată sau cunoști cazuri?
Nu, niciodată. Când venea data de 15, toată lumea era mulțumită, inclusiv jucătorii, oamenii care lucrau la teren, toți își primeau salariile la timp. Niciodată nu au fost probleme cu banii. Un singur caz cunosc, la Gyor, echipă la care a avut probleme judiciare patronul lor. În rest, niciodată nu au fost probleme acolo.
„Mă uitam la meci, dar reluarea nu am putut să o văd”
În 2014, FRF a organizat o selecție a fotbaliștilor români, din străinătate. Accentul a fost pus pe Ungaria, țara în care avem ceva fotbaliști, iar tu evoluai la Honved. Te-a urmarit cineva? Așa ai ajuns tu la națională?
Eu eram în vizorul FRF încă de la U14, dar, la un moment dat, eu am dispărut din vizorul echipei naționale și domnul Ungureanu m-a rechemat înapoi. Când am primit prima oară telegrama a fost un sentiment foarte, foarte puternic, m-am bucurat foarte mult, pentru că în primul rând eu reprezint echipa națională când mă duc acolo. A fost ceva fantastic la momentul respectiv. Aveam 14 ani. Ai mei s-au bucurat foarte mult, s-au mândrit peste tot.
Ție cum ți se pare această regulă U21?
Mi se pare foarte eficientă, având în vedere faptul că în campionat au crescut jucătorii tineri. În plus, selecționerul de la naționala U21 are o arie foarte mare de selecție. Și la echipa mare au debutat deja niște jucători sub 21 de ani și au făcut-o foarte bine.
De-a lungul anilor, ai fost coleg la naționalele de tineret cu mai mulți fotbaliști care deja evoluează în Liga 1. Cine te-a impresionat cel mai mult?
Fiecare fotbalist e bun pe locul lui, dar Răvan Marin mi se pare cel mai bun. Eu sunt foarte bun prieten cu el, am jucat împreună și la Academia lui Hagi. Am jucat împreună și la Proluceafărul și mi se pare că a evoluat foarte mult și e un fotbalist de viitor.
Ovidiu Popescu, accidentat de Boiciuc, a scăpat doar cu o entorsă, dar putea fi mai rău. Ai avut curaj să te uiți la imagini?
Am vorbit cu el. Chiar mă uitam la meci când s-a întâmplat, am văzut ce i s-a întâmplat, dar reluarea nu am putut s-o văd.
Ovidiu Popescu ce ți-a spus când ai vorbit cu el?
L-am întrebat cum se simte și mi-a spus că s-a speriat foarte tare în momentul accidentării, dar a zis că nu e nimic grav și speră să revină cât mai repede.
L-ai întrebat în cam cât timp revine pe teren?
Cam într-o lună, din câte am vorbit eu cu el.
Ce crezi că i-ar trebui lui Dorin Rotariu pentru a ajunge la alt nivel din punct de vedere fotbalistic? Pentru că oarecum a stagnat în ultimul timp.
Nu pot să spun ce ar trebui să facă. Eu mă uit doar la mine și încerc să mă perfecționez eu. În legătură cu Rotariu, mie mi se pare foarte bun, doar că ultimele lui evoluții nu au mulțumit pe toată lumea. Este un fotbalist foarte tehnic, are viteză.
„Cine cred că va ajunge un portar mare dintre goalkeperii tineri din România? Stoian de la Juventus București. Urmăriți-l!”
Florin Prunea, președinte Poli Iași, într-o intervenție la ProSport LIVE
Răzvan Marin a marcat la debut la națională, iar acum pare a fi următorul produs al României care va pleca în afara țării. Cum l-ai descrie pe el ca fotbalist?
Răzvan Marin a evoluat foarte mult în ultima perioadă, de fapt în ultimii doi-trei ani el a evoluat foarte mult și chiar mă bucur pentru el. Ținem legătură când mai avem timp, vorbim și chiar l-am felicitat înainte de debut și după debut, pentru că a marcat.
Te așteaptă în Liga 1?
(Zâmbește) Da, eu sper ca la anul să jucăm în Liga 1, să fim adevrsari.
Cojocaru, rezervă în Serie A, la Crotone, echipa de pe ultimul loc, tu titular la Juventus București, în liga a doua, cu șanse mari de promovare. Bănuiesc că țineți legătură, vorbiți la antrenamente, ce vă spuneți voi, de la portar la portar?
Mai presus de orice, noi doi suntem prieteni. În afara terenului noi suntem prieteni. Pe teren, antrenorul decide cine joacă, cine este mai în formă. Antrenorul răspunde pentru deciziile pe care le ia. Noi doar ne facem treaba și cine merită apără.
Ți-ar plăcea să ajungi și tu în Serie A?
Da, mi-ar plăcea. Dar acum joc în Liga 2 și mai am ceva pași de făcut până în Serie A.
În ce campionat vrei să te transferi și poarta cărei echipe visezi s-o aperi?
Nu am un target anume. Vreau doar să ajung într-un campionat puternic și să am evoluții bune.
Sursa foto: voievodbucuresti.ro
La o înălțime de 1,88 m nu a avut loc în Anglia
Ai fost transferat în vară de Juventus București, dar în ianuarie ai dat probe la o echipă din Anglia. Ne poți spune la care?
La Reading.
De ce nu s-a materializat mutarea?
Deoarece cei de acolo pun foarte mult accentul pe înălțimea portarului și ei au decis că eu nu am înălțimea corespunzătoare campionatului lor și ăsta a fost factorul care nu a făcut posibil transferul meu acolo.
Tu ce înălțime ai și care era tragetul celor de acolo?
1.88. Targetul lor era de la 1,92 m în sus.
Și cum a fost perioada din Anglia?
Când vorbești de Anglia, vorbești de altă lume fotbalistică. Practic, acolo s-a înființat fotbalul. A fost ceva foarte frumos pentru mine și m-a marcat.
Ai văzut vreo personalitate din lumea fotbalului pe acolo, te-ai întâlnit cu cineva?
Din păcate nu, pentru că eu stăteam în campusul lor și nu prea aveam pe unde să ies. Ieșeam doar la antrenament și cam atât.
Fotbaliști români ai întâlnit pe acolo?
Nu. Era doar un singur român, care era în conducerea clubului.
Cu cărțile pe față. „Sunt rapidist!”
După ce a căzut transfeul în Anglia, te-ai întors la Berceni, iar în vară ai fost în probe la Dinamo, dar nici acolo nu ai rămas. Ce s-a întâmplat?
În vară, eu de fapt voiam să plec la Rapid, eu fiind rapidist am preferat să merg acolo, dar, din păcate a fost problema financiară și a trebuit să-mi caut altă echipă. Am fost la Dinamo, cei de acolo mi-au spus că mă doresc, dar că nu voi avea nicio șansă. Cel puțin în primul an nu aveam nicio șansă să joc și am preferat să vin în Liga 2, la o echipă cu pretenții și să promovez cu ei. Mă cunosc cu Brănescu, am fost colegi și la Dinamo și la lot. Suntem prieteni.
Ești aproape de a promova, în Liga 1, cu Juventus București chiar din primul an. Care este atmosfera la echipă?
Atmosfera e foarte bună, toată lumea e mulțumită de jocul nostru , toată lumea ne susține, am înțeles că vor să renoveze și stadionul, pentru Liga 1, și e ceva forte frumos ce se întâmplă acum.
Simțiți presiunea primului loc?
Momentan nu. Cum am mai spus și în alte interviuri, deocamdată nu vorbim despre promovare. Noi vrem să jucăm, să câștigăm toate meciurile. Abia la anul putem să vorbim despre promovare. Deocamdată clasamentul este foarte strâns.
Ești coleg cu golgheterul Ligii 2, Bogdan Chipirliu. Ai emoții, la antrenamente, atunci când îl ai adversar?
Nu, noi suntem colegi, oricum la antrenament nu prea reușește să marcheze contra mea, dar este un jucător foarte bun, care ne ajută foarte mult în meciurile pe care le avem.
Rămâneți după antrenamente la niște șuturi?
Da, el este specialist la penalty-uri. De foarte multe ori, după antrenamente, el bate penalty-uri. Nu prea le apăr, ce-i drept. La cele din acțiune se descurcă mai bine.
„Avem mare încredere în Relu Stoian. E un tip ambițios, care-mi aduce aminte de marii portari ai României. Îi prevăd un viitor strălucitor „
Gheorghe Chivorchian, președinte Juventus București
Cu tine titular, Juventus București a primit doar 3 goluri în 13 meciuri. Care este secretul tău?
Nu este vorba de niciun secret, pentru că în afară de mine mai sunt alți jucători în fața mea, care mă ajută. Grupul este cheia. Țip la fundași. Asta e meseria unui portar. În primul rând, trebuie să organizezi apărarea să nu iei gol.
Ce sentimente te încearcă atunci când te gândești că la anul e posibil să joci titular în Liga 1?
Chiar nu știu, pentru că nu am mai trăit așa ceva până acum. Eu doar vreau să intru pe teren, să-mi fac treaba. Vreau să demonstrez unor persoane că s-au înșelat în privința mea.
Ai fi unul dintre cei mai tineri portari titulari care evoluează în Liga 1.
Sunt mândru de faptul pot evolua în Liga 1. În primul rând, îi văd pe părinții mei, care se mândresc cu mine și îmi dau un sentiment foarte, foarte frumos.
E un plus și pentru club, pentru că te-ai încadra la regula U21.
E adevărat, dar mai e până să ajungem în Liga 1.