SPECIAL | „Săgeata” s-a îndoit la doar 20 de ani! Juniorul considerat noul Marius Niculae s-a lăsat de fotbal și acuză: „E o piramidă! Măcar să spună: Nu o să ajungi niciodată fotbalist, pentru că trebuie să ajungă altul”
Puterea exemplului e cea mai puternică voce în ceea ce privește fotbaliștii care s-au revoltat după ce s-au simțit nedreptățiți de modul în care au fost tratați la anumite centre de juniori ale echipelor din România. Gabriel Arsene, fost junior la Dinamo, a ales să vorbească despre experiențele de la clubul la care a crescut, iar acum colegul său de grupă, Ștefan Zonea (22 de ani), retras prematur din fotbal, la doar 20 de ani, a dorit să-și expună punctul de vedere în ProSport.
Din păcate pentru fotbalul românesc, cel considerat odată noul „Marius Niculae” a ales o altă cale, dezamăgit de cum a fost tratat la echipele pe unde a trecut. Când aspirațiile pe care ți le construiești de-a lungul anilor dispar ca un abur fragil, senzația primului gol marcat nu te mai încearcă, iar gustul victoriei pe teren devine sălciu, nu-ți mai rămâne decât să abandonezi anii de muncă din iarbă și să te gândești la anii pe care i-ai fi putut câștiga făcând altceva. În versiunea lui Ștefan Zonea, expusă în continuare, regăsim elemente spuse și de colegul său de generație, Gabriel Arsene.
„Asta era la ordinea zilei, că era vorba de interese. Gabriel Arsene a fost mai nedreptățit decât mine. Așa e începând de la ăia mici la ăia mari. Țipa un părinte, în gura mare, că dă bani să joace băiatul lui la echipa mare. Nu vreau să dau nume, pentru că nu e ok. Iar el a jucat două meciuri la echipa mare și acum nici măcar nu mai știu pe unde joacă. A ajuns în Liga 1 degeaba. Nici măcar nu putea să stea în picioare”.
Din mărturiile lui Ștefan Zonea reiese că a ales să fie „bad boy-ul” vestiarului pentru a încălca regulamentele și pentru a fi lăsat să plece de la club, totul din cauza grilei de formare pe care ar fi trebuit s-o plătească. A răsuflat ușurat după ce i s-a permis să plece de la Dinamo, dar când credea că poate construi ceva la o nouă echipă a întâlnit alte piedici. „Sunt mulți băgați acolo. Toți antrenorii se vorbeau între ei, pentru că ce făceau la grupa noastră făceau și în altă parte. Eu m-am și lăsat. La 20 de ani am plecat de la Dinamo, pentru că nu mă lăsau să plec fără să plătesc grila de formare. Îmi cereau 13.000 de euro să plătesc, ca să-mi dea drumul să plec și după am început să nu mai respect regulile, totul să mă dea afară, pentru a putea pleca. Și îi dădeam cu mingea în cap antrenorului. Bine, că vorbisem și eu cu antrenorul și mă înțelegea. Popa era atunci și ne-a înțeles pe mai mulți, pentru că și el era acolo băgat, nu îi convenea, dar nici nu avea ce să facă.
Eu, 12 ani, nu am fost niciodată rezervă la Dinamo, doar atunci când m-am supărat și n-am mai vrut să joc. Eu m-am lăsat. Nu mai are niciun rost. Am fost și la Juventus București și acolo este la fel. Antrenorul de acolo îi lua pe ăștia, făcea șprițuri cu părinții. Rezerva mea, de la echipa secundă a fost luată în echipa mare, deși eu jucam titular. După ce am văzut asta chiar că nu am mai avut chef. Deloc! Când am văzut că plec dintr-o parte în alta și dau de același lucru…”
Deși era folosit frecvent în teren, un lucru mai puțin obișnuit s-a întâmplat. Ar fi putut să se vadă cu sacii în căruță și să evite tot ce se întâmpla în jurul său, pentru că juca. Dar Zonea nu a putut ignora ce se întâmpla în jurul său, cu colegii cu care a împărțit camera în cantonamente, cu prietenii săi de grupă pe care se baza în meciurile din iarbă. „Vreau să se termine odată cu neregulile astea, pentru că-și bat joc de copii. Până la urmă, eu mi-am pierdut copilăria, n-am plecat în nicio excursie, la școală, la liceu, nicăieri, doar să vin la antrenamente, în cantonamente. Măcar să-i zică unui copil: „Nu o să ajungi niciodată fotbalist, pentru că trebuie să ajungă altul. E o piramidă. Antrenorii de la grupe iau o parte, iar grosul banilor se duce mai sus. Am sacrificat tot pentru fotbal. Dacă îmi spunea cineva că e așa, la 14 ani nici nu mă mai duceam. Dar să fii bun și să nu ajungi din diferite interese?! Ă‚sta e singurul lucru care vreau să nu se mai întâmple. Vin copiii ăștia care muncesc, eu am muncit, pentru nimic. La mine, faptul e consumat. Nu mă mai întoarce nimeni la fotbal„.
ProSport va continua să scrie despre obstacolele pe care trebuie să le depășească juniorii din fotbalul românesc.