Pe arena Francisc Neuman din Arad se schimbă gazonul, exact la timp pentru întoarcerea acasă a eroului tuturor generaților utiste, care au învățat din tată în fiu cine a fost Iosif Pecsovszky. „Csala” are un imn, iar de sâmbătă statuia sa e în fața stadionului.
Statuia de bronz a lui Pecsovszky a fost dezvelită în fața a zeci de suporteri ai „Bătrânei Doamne”, care au cântat: „De la Dunăre la Sena / Din Carpați la Pirinei / Toți utiștii se adună să vadă un meci și ei… E Pecsovszky fotbalistul / Ce neîncântă inima / Tot Aradul îl admiră împreună cu UTA”. Proiectul aparține celor de la Suporter Club UTA, sprijiniți financiar de Cătălin Juncan, omul de afaceri arădean stabilit în SUA, care a fost prezent și el la eveniment. Sculptura de 1.90 metri din bronz a fost realizată de Rudolf Kocsis, iar despre fostul lor coleg au vorbit Ioan Igna și Hristos Metskas.
Au mai luat cuvântul Claudiu Negru, Sebastian Bulumac, din partea SCU, nepotul fostului mare fotbalist, Joe Pecsovszky și primarul Călin Bibarț. Mircea Rednic și Alexandru Benga au urcat și ei pe podium, dar au participat efectiv doar la momentul dezvelirii. În audiență Codru Grădinariu, Sorin Botiș sau Attila Brosovszki. Axente, Biro, Vazci II, Bedea, Grad, Mutică, Șerban sau Negrău au reprezentat fostele generații utiste. Primii dintre ei au reprezentat a doua generația glorioasă din istoria „Bătrânei Doamne”, după cea a lui Csala, din care au mai făcut parte: Marki, Apostol, Lorant, Vass, Pall, Slivăț, Băcuț, Meszaros, Farmati, Reinhardt, Tudose, Mercea, „Coco” Dumitrescu, Nicșa, Toth, Stiebinger, Bonyhadi, Kovacs, Schertz și Humis. Eroii titlurilor de campioană a României din 1947, 1948 și 1950 și ai Cupei din 1948.
Ioan Igna a împărțit vestiarul cu marele Pecsovszky la Arad și spune că asta l-a ajutat și mai târziu când a devenit unul dintre cei mai mari arbitri români. „Numele meu în sport se datorează UTA-ei și în mare măsură, lui Iosif Pecsovszky. Am debutat, fiind junior, la echipa mare a UTA-ei, alături de ei, nu pot să spun ce emoții am avut. Au trecut anii, am devenit arbitru și la mondialul din Mexic, în 1986, am condus meciul din sferturi, Franța – Brazilia. Campioana europei, cu Platini, Tigana, Giresse, contra Braziliei, campioană mondială și a Americii de Sud, cu Zico, socotit „Pele alb”, Socrates, Josimar, Careca și așa mai departe. Nu am avut nicio emoție. Când împarți același vestiar cu Pecsovszky de fraged copil, nu mai poți să ai emoții la 46 de ani și 19 zile, pe 21 iunie 1986 la Guadalajara. Atât de mare a fost acest jucător”, au fost cuvintele lui Igna, 83 de ani.
Citatul scris pe plăcuța de la baza statuii dezvelite, „La fiecare meci, cât de mare, cât de mic, am intrat pe teren cu emoție, mi-a bătut inima tare și am simțit ceva cald care-mi inundă pieptul”, e parte a unui interviu oferit de Iosif Pecsovszky ziaristului Radu Urziceanu, în săptămânalul „Fotbal”, apărut pe 5 octombrie 1966. Doi ani după, simbolul UTA-ei a intrat în legendă, înlăcrimând 15 mii de oameni prezenți la meciul dintre UTA și Poli Iași.
În mare dintre partidele jucate în culorile UTA-ei, Iosif Pecsovszky a jucat cu numărul 8 pe tricou, care apare și spatele statuii de bronz aflată în fața arenei Francisc Neuman. Iar 8-ul reprezintă și infinitul, ca și dragostea utiștilor pentru eroul lor.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER