Dan Coe, căpitanul Rapidului campion în 1967, s-a stins din viață pe 19 octombrie 1981, în Republica Federală Germania, la Koln. Moartea sa a fost una violentă, însă cauzele morții nu au fost elucidate nici până în ziua de astăzi și probabil că nu vor fi lămurite niciodată.
Sau poate că vom afla lucruri noi dacă, vreodată, va ieși la lumină dosarul de Securitate al lui Dan Coe, dosar despre care CNSAS – Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, afirmă că nu are cunoștință.
Cert este că în varianta sinuciderii nu a crezut nici măcar criminalistul german care a pătruns primul în încăperea în care a fost găsit Dan Coe. Pentru prima dată de la moartea sa, au acceptat să vorbească doi oameni care au fost martori la momentul apariției poliției din Koln în apartamentul în care murise Dan Coe. Ei sunt Alexander și Nora Nagy, și tot ei au fost cei care au organizat înmormântarea celui supranumit de rapidiști “Ministrul Apărării”.
Dan Coe a ajuns în RFG în jur de 1980. Nimeni nu-și mai amintește exact când sau cum a ajuns acolo. O variantă vehiculată de cei care l-au cunoscut spune că mai întâi ar fi obținut permisiunea de a pleca în Belgia, la Anvers, unde jucase în perioada 1971-1973, iar de aici a trecut în Germania, la Koln, unde a cerut azil politic. Una dintre principalele sale legături în Koln a fost familia Nagy. Nora si Alexander Nagy erau stabiliți în RFG din 1978 și l-au cunoscut la restaurantul românesc din Koln:” Dan a ajuns în Germania, undeva prin ‘80-‘81.
A cerut azil de cum a ajuns aici. A primit o locuință socială, plus un ajutor bănesc care era acordat tuturor azilanților, avea practic toate drepturile, mai puțin dreptul la vot pentru care trebuia să obțină cetățenia. Noi aici l-am cunoscut pe Dan. L-am ajutat cu tot ce s-a putut, după care a început să se descurce singur. Nu știm să fi lucrat undeva, dar știm precis că făcea cursuri de limba germană și urma o școală de antrenori, deci avea perspectiva unui loc de muncă în domeniul lui. Ne vizitam, ne sunam, ne vedeam la restaurantul românesc din Koln”, rememorează soții Nagy.
In 1981, anul mortii sale, Dan Coe a început să vorbească la Radio Europa Liberă. Postul, înființat și finanțat de SUA, transmitea, din 1950, în țările Europei de Est și în Orientul Mijlociu, avea sediul principal la Munchen și, desigur, avea o orientare anticomunistă.
Radio Europa Liberă era în anii comunismului principala sursă de informare a românilor, în condițiile în care presa autohtonă era subordonată în totalitate regimului. Cine asculta Europa Liberă în România comunistă era considerat infractor iar dacă erai prins înfundai pușcăria.
Securitatea și Armata foloseau dispozitive speciale de bruiaj, căutând să împiedice recepția postului pe teritoriul României. Practic, Radio Europa Liberă era un mare dușman al orânduirii, iar cine lua cuvântul la microfonul stației devenea automat inamic și era luat în colimator de Securitate. Au existat atacuri care i-au vizat pe redactorii stației.
Emil Georgescu, realizator al emisiunii Actualitatea Românească, a fost înjunghiat de doi indivizi, iar Monica Lovinescu, care conducea secția română a Europei Libere de la Paris, a fost atacată și bătută crunt pe stradă. Au existat, de asemenea, suspiciuni că alți redactori ai postului au murit iradiați în urma unor acțiuni ale Securității.
Detalii legate de apariția lui Dan Coe la microfonul Radio Europa Liberă nu mai poate da nimeni acum, după 40 de ani. Liviu Tofan, șef al știrilor secției române la acea vreme își amintește că “omul care l-a intervievat pe Dan Coe a fost Constantin Munteanu, care era titularul postului de redactor sportiv. A nu se confunda cu Neculai Constantin Munteanu! Nu mai știu însă dacă interviul cu Dan Coe s-a făcut la sediul nostru. Poate Munteanu s-a deplasat la el pentru interviu și l-a înregistrat, dar nu îmi amintesc să-l fi văzut pe Dan Coe în sediul radioului. Din păcate, înregistrarea s-a pierdut, m-au întrebat mulți despre ea de-a lungul timpului”.
“Nu-mi mai amintesc ce a spus Dan la Europa Liberă. Oricum, odată ce ajunsesem aici nu mai dădeam o așa mare atenție transmisiunilor postului, însă Dan era slobod la gură și întotdeauna spunea ce credea. Am remarcat, însă, un lucru. Dupa ce a început colaborarea cu Europa Liberă, în preajma lui au început să apară tot soiul de personaje dubioase. Pe mulți îi suspectam că ar avea legături cu Securitatea”, povestește Nora Nagy.
Viorel Kraus, component al echipei Rapid, campioană în 1967: ”Să știți că Dan era rău de gură, se contra cu toată lumea, dar era onest, când greșea recunoștea. L-am auzit vorbind la Europa Liberă, dar mi-e greu să vă reproduc ce a spus, acum la 40 de ani distanță. În orice caz, era foarte critic la adresa regimului, avea ură mare pe ei”.
Pe 19 octombrie 1981 vestea morții lui Dan Coe a căzut ca un trăsnet. Povestește Nora Nagy: “Dan începuse o relație cu o anume Luminița, o româncă aflată în Koln la vremea respectivă. În ziua morții, Dan a trimis-o pe Luminița să-i ia o scutire medicală de la un medic român, Burchi.
Când Luminița s-a întors acasă, l-a găsit pe Dan spânzurat de clanța unei uși din interiorul casei. Panicată, Luminița l-a sunat pe doctorul Burchi, care, la rândul sau, ne-a anunțat pe noi, pe mine și pe sotul meu. Împreună cu noi mai era atunci și Dan Mocanu, un fost tenisman, plecat mai târziu în Canada, care ni s-a alăturat.
Am fugit imediat la apartamentul lui Dan unde am ajuns cu puțin înaintea poliției. Când am pătruns în apartament l-am găsit pe Dan Coe cu genunchii la gură și cu un laț în jurul gâtului. Am putut să-l privesc doar câteva zeci de secunde, după care am cedat, nu m-am mai putut uita la el, de aceea nici nu mai știu cum era îmbrăcat sau cum era orientat față de ușă. Efectiv, am suferit o traumă.
Primul criminalist care a pătruns în încăpere a început să facă niște constatări, care nouă nu ne săriseră în ochi. Polițistul ne-a spus că în toată cariera nu mai întâlnise pe cineva care să se spânzure de ușa camerei și că metoda asta, cu picioarele la gură, nu a mai văzut-o. Drept urmare, a consemnat decesul ca moarte suspectă. Era logic ce spunea polițistul. Gândiți-vă că trebuie să ai o voință extraordinară de a muri ca să îți dai duhul atârnat de clanța unei uși! Sau cineva l-a ucis și a aranjat în grabă scena crimei în felul ăsta.
Apoi, cercetările au început să treneze. Nu s-au mai făcut cercetări amănunțite, dar pentru mine, faptul că primul criminalist care a făcut constatarea a spus ce a spus, era deja suspect. Trebuia să insiste cineva din familie, să facă presiuni, ori la nemți, dacă nu se cere, nu-și bat capul, mai ales că au mii de cazuri. Pentru mine, cazul Dan Coe rămâne un caz neelucidat”.
Nora și Alexander Nagy sunt singurii martori ai mortii lui Dan Coe, care, la 40 de ani de la deces, relatează despre condițiile în care acesta a fost găsit. Totodată, acesta este primul interviu legat de moartea lui Dan Coe, pe care îl acorda familia Nagy.
Varianta sinuciderii nu a fost niciodată acceptată. Fostul atacant al Rapidului din anul câștigării primului titlu, Nichi Dumitriu, nu crede în varianta sinuciderii, la fel ca mulți dintre cei care l-au cunoscut pe Dan Coe: ”Eu nu înțeleg un lucru. Dacă voia să se sinucidă, nu găsea el o lustră, un cuier, un ceva la înălțime?! Păi, ditamai omul, la aproape 1,90 cm, se lăsa în genunchi ca să atârne de clanța ușii?!
Eu nu cred în povestea asta cu sinuciderea. Nu știu dacă și-a vârât coada Securitatea sau a fost altceva dar nu cred că Dan și-a luat zilele singur. Nu putea să facă asta! L-am cunoscut bine, eram buni prieteni.
Toată ziua eram la el în casă, lângă Piața Chibrit. Avea o colecție impresionantă de discuri și benzi de magnetofon, muzică cât cuprinde. La el în casă m-am îndrăgostit pe viață de muzica lui Tom Jones. Îi plăcea viața, era un tip deschis, sub nici o formă nu cred că s-a putut sinucide. Nu cred asta nici azi, la 40 de ani de la moartea lui”.
“Când am pătruns în apartament nu am găsit nici un bilet de adio, cum se obișnuiește de obicei în cazuri de genul ăsta. Nici poliția nu ne-a informat că ar fi găsit vreun bilet și nici Luminița, care a fost prima care l-a descoperit. Ea, dacă găsea vreun bilet de adio, ne spunea cu certitudine”, spune Nora Nagy.
La data morții, Dan Coe avea 1,86 cm înălțime și în jur de 85 de kg. Între clanța unei uși și sol, distanța este de 80 cm – 1 metru. Putea un om de asemenea dimensiuni să-si curme zilele atârnând de clanță, forțând sufocarea, în condițiile în care picioarele îi erau pe sol?
Pentru a lămuri lucrurile am cerut opinia unuia dintre cei mai reputați psihologi criminaliști ai României, profesorul universitar doctor Tudorel Butoi. Întrebările au fost simple: Ați mai întâlnit un astfel de caz? Putea un om de talia lui Dan Coe să se sinucidă prin spânzurare de clanța ușii?
“Da, putea!”, a fost răspunsul profesorului Butoi. “În cariera mea am întâlnit astfel de cazuri, pe care eu le numesc atipice. Am găsit deținuți, aflați în detenție, insuficient supravegheați, care și-au rupt zeghea sau bastista și s-au spânzurat de calorifer, de exemplu.
Au fost găsiți în genunchi, cu gâtul prins în laț. Din voință proprie și-au introdus capul în laț și s-au lăsat cu toată greutatea. Mecanismul pierderii vieții prin spânzurare are o triplă incidență.
1. suprimarea respirației. 2. suprimarea circulației sangvine din zona gâtului, a circuitului venos și arterial care alimentează creierul. 3. Afectarea coloanei cervicale, ruperea coloanei.
Avem un triplu mecanism, însa oricare dintre aceste metode duce la deces. De regulă, în cazul unei spânzurări clasice, acționează toate trei.
Cazurile de tipul acesta se elucidează prin componenta medico-legală, adică prin autopsie, pentru că raportul de autopsie evidențiază și alte leziuni, care nu se văd cu ochiul liber.
De fiecare dată când m-am confruntat cu astfel de cazuri m-am întrebat dacă am de-a face cu o sinucidere atipică sau cu o crimă simulată în sinucidere.
Am întâlnit mai multe situații de acest fel, pe care eu le numesc atipice și de fiecare dată am privit cu suspiciune aceste cazuri. De aceea și nemții au dat în prima fază moarte suspectă în cazul Dan Coe.
Cazurile de sinucidere atipică au o conotație aparte. Noi, criminaliștii, ne întrebăm cui folosește pierderea vieții, ce l-a determinat pe acest om să recurgă la un astfel de gest. Trebuie căutate în zona sa de acțiune situații care l-ar fi putut împinge la așa ceva, cum ar fi lipsa banilor, hărțuire, depresie etc. Inserția socială, felul în care trăiește, prietenii pe care-i are, dușmanii, pe cine a deranjat, toate astea pot fi cauze.
Interviul dat la Europa Liberă poate fi o cauză sau doar o coincidență. Suicidul e determinat de alterarea instinctului de conservare al omului. Sinucigașul se așază cu lejeritate sub roțile trenului, se aruncă de la înălțime, își taie arterele, se spânzură.
Pe de altă parte, nu sunt surprins că Poliția din Koln nu a dat un verdict în cazul Coe și că a clasat dosarul. Să știți că am întâlnit și polițiști occidentali care nu excelau în interpretarea câmpului faptei. Oamenii ne-au depășit mereu prin tehnică și prin suport științific, dar criminaliști ca în România, greu găsești în lume.
În concluzie, în cazul Dan Coe, pe care, de altfel, l-am urmărit și admirat ca fotbalist, doar raportul de autopsie poate face lumină. Poate fi sinucidere atipică sau crimă camuflată în sinucidere, dar asta putem afla doar din raport. Daca Poliția din Koln făcea publică o soluție clarificatoare, nu mai aveam această discuție, la 40 de ani de la moartea lui Dan Coe”.
Cel puțin până în ziua de astăzi, raportul autopsiei lui Dan Coe nu a fost făcut public. Potrivit tuturor cutumelor, cazul a fost instrumentat de un procuror, care a întocmit un rechizitoriu. “Acest rechizitoriu este un document de inculpare și sesizare a instanței, și conține, în mod obligatoriu, raportul de autopsie. Procurorul e responsabil cu temeinicia și legalitatea urmăririi penale, e ca un dirijor. El stabilește pașii următori ai anchetei. În baza rechizitoriului se inculpă o persoană sau mai multe sau se face propunere de clasare a dosarului.
Familia are acces la raportul de autopsie prin avocat sau dacă se descurcă să facă anumite demersuri. La raportul de autopsie, într-un caz ca acesta, mai au acces consulatul și ambasada. În aceste instituții sunt persoane special desemnate cu așa ceva”, explică profesorul Tudorel Butoi.
În 1981, Ambasada României în Germania avea sediul chiar la Koln. Am întrebat Arhivele Diplomatice ale MAE dacă printre documentele arhivate există ceva legat de cazul Dan Coe și am primit următorul răspuns: “Nu am identificat nici un document referitor la subiectul decesului fotbalistului Dan Coe, nici în fondul RFG nici în cel de telegrame (Ambasada+Centrala MAE) din anul 1981.
În perioada 1980-1981 se construia sediul Ambasadei României din Bonn, din acest motiv misiunea a fost relocată temporar la Koln. Până la 20.10.1981, ambasador a fost Ion Râmbu iar după această dată, Dumitru Ciaușu, însărcinat cu afaceri a.i. Poate identificați ceva în dosarul de la CNSAS al lui Dan Coe, dacă există”.
Dan Coe a murit pe 19 octombrie 1981 iar ambasadorul României în Germania a fost schimbat din funcție pe 20 octombrie 1981, adică a doua zi după moartea lui Dan.
Dan Coe a fost înhumat în Cimitirul Melaten, cu preot român, cu slujbă, cu tot ceremonialul. Pe lângă prieteni și colegi de la școala de antrenori din localitate, a luat parte la funeralii și Viorel Kraus, fost coleg de echipă, care în perioada respectivă lucra în Germania. Viorel Kraus a fost singurul jucător al Rapidului care a participat la înmormantarea de la Koln: “Am făcut și o fotografie cu crucea lui. În orice caz, dispariția sa a fost tare ciudată”, spune Kraus.
De la funeralii nu a lipsit nici soția lui Dan, Elena “Pușa” Coe, care a venit însoțită de fiica lor, Dana. Funeraliile au fost organizate de familia Nagy. “Nu știu dacă în momentul în care a părăsit România, Dan mai era împreună cu Pușa, dar știu că ea a venit la înmormântare alături de fetița lor, Dana”, povestește Nora Nagy.
“Nu știu cum au primit dreptul de a părăsi România dar ea a fost acolo. Deși avea o relație cu Luminița, Dan nu apucase să divorțeze de Elena. Luminița spunea că ea și Dan se știau din țară și s-au regăsit în Germania, dar nu știm dacă spunea adevărul.
Când a sosit Pușa Coe în Germania, nu am idee. A venit si a plecat in ziua inmormantarii. Mi s-a părut că nu părea afectată de moartea lui Dan, dar asta ți se poate întâmpla după o perioadă îndelungată de despărțire. În orice caz, nu arăta devastată de durere.
Pe de altă parte, să știți că Pușa nu l-a văzut pe Dan. Sicriul era sigilat dar la nemți e ceva normal. Am participat la multe înmormântări în Germania și am constatat că la ei întotdeauna sicriul e închis.
La funeralii, oamenii discutau aprins însă nimeni nu credea în varianta sinuciderii care nu a fost acceptată nici de preoții care au făcut slujba. Preoții ar fi ținut slujba și dacă ar fi fost acceptată ideea sinuciderii, pentru că preoții ortodocși din Germania, cel putin la vremea aceea, nu țineau cont de acest lucru”.
Tragedia nu s-a încheiat odată cu moartea lui Dan Coe, ci a continuat, lovindu-i, ca un blestem parcă, pe cei din jurul său. În octombrie 1981, când s-a prăpădit Dan Coe, Luminița era însărcinată în stadiu avansat. Alt argument în favoarea celor care neagă cu vehemență varianta sinuciderii. Îți iei zilele, tocmai când îți vine un copil pe lume?!
“Luminița nu mai voia să rămână în casa în care a murit Dan, drept pentru care am luat-o la noi”, spune Alexander “Șoni” Nagy. “La scurtă vreme, ne-am trezit la ușă cu un bărbat care s-a recomandat Radu Dumitru. Voia să vorbească cu Luminița. Din ce-am discutat cu el nu ni s-a părut deloc de încredere, așa că i-am arătat ușa.
Era posibil să fi fost trimis de Securitate. Ceva mai târziu Luminița a plecat de la noi, iar apoi a născut, însă copilul, un băiețel, a murit la doar câteva luni de la naștere. Înainte de a naște știm că se cuplase cu un fost boxer, tot român.
După moartea copilului, pentru care Protecția Copilului din Koln a declanșat o anchetă, știm că a plecat în Franța și i-am pierdut urma de tot”, completează Nora Nagy.
În ceea ce-o privește pe Elena “Pușa” Coe, soția oficială a lui Dan Coe, după înmormantare ea a rămas în Germania. “Nu a spus-o, dar cred că a venit hotărâtă să rămână în Germania. Era pregătită să rămână dar nu s-a manifestat în sensul ăsta”, dezvăluie Nora Nagy.
“Ceva mai târziu am ajutat-o pe Dana Coe să se angajeze la Sony, apoi am pierdut legătura”.
Elena și Dana Coe au locuit în Germania până în jur de 2000, când s-au stabilit în SUA. Dana, fiica Pușei și a lui Dan, a murit în primăvara 2021, de o boală incurabilă. În urma sa au rămas doi copii, Jo și Dany, o fată și un băiat de 17, respectiv 20 de ani. Elena trăiește în Statele Unite.
Misterul care învăluie tragica poveste a fostului căpitan al Rapidului și al naționalei României, nu va putea fi ridicat decât în momentul în care vor ieși la iveală dosarul întocmit de Securitate și raportul de autopsie. Legenda lui va trăi însă în inimile rapidiștilor, care îi scandează numele la fiecare meci, chiar și astăzi, la 40 de ani de la dispariție:
„Un strigăt din vechea Troie/AHOE. Pentru faima lui Dan Coe/AHOE. Și-nc-o dată că e voie/AHOE.”
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER